joi, 24 iulie 2008

cu diareea la pachet

big eyes4s

am iesit bine dispusa. fara sa mi se zbata vreun ochi. fara sa se intunece cerul rau prevestitor. fara sa inceapa cainii sa urle prin curti a primejdie de moarte.

m-a lovit la sensul giratoriu. intai ca o boare. apoi destul de explicita, asa. trairile intense mi-au dat peste cap informatiile ref prioritatea in sensul giratoriu.

chiar nu mai conta daca sa o aplic pe cea de rit vechi, de dreapta. sau trebuie sa las sa treaca cine inconjoara deja bulina din mijloc. dadeti-va, ca nu stiu ce va fac. opriti-va toti. sa trec eu. am motive serioase. va sparg.

masina cu motor mic si cai putini mananca pamantul. cu penibilele puteri care sunt alocate in alte directii decat in a mentine diareea sub control, apas pedala pana la fund. vuuum-vuuuum.

ochii in ies pe rand din cap. vad totul mult mai bine. si de mai aproape. gonesc cu parul in dezordine. cand, ce sa vezi. e bariera. aici nu se pune niciodata bariera. acum e bariera.

diareea parca stie. loveste mai pervers. mai cu sete. ma contorsionez in pozitii nefiresti. ca si cum sunt bolnava de o boala rara. cireasa gestioneaza diareea. sau e diareea cea care gestioneaza cireasa? imi trebuie un expert independent sa dea verdict.

nu trece tren. dar bariera e pusa. transpiratii reci imi scalda fruntea. in care nu mai incap ganduri. sunt setata pe un singur obiectiv pe termen scurt. sa livrez. oriunde. oricum. sa livrez.

am masini in spate. in fata. in lateral. deasupra si dedesubt. soferii de aproape ma privesc cu simpatie. isi dau seama ca trec prin momente critice. chiar daca nu stiu exact ce ma chinui sa inabus. nu, nu m-a parasit iubitul. da, am predat raportul.

ma fac verde. sunt verde, am parul maciuca si ochii iesiti din cap. stau cu gatul stramb intr-o parte. si dau spasmodic dintr-un picior la 6.2 secunde. ca parca asa trag mai bine de sforile care sa impiedice dezastrul.

stam. stam. ma uit pe campuri cu ochi mici scrutatori. imi apare o broboana de pofta libidinoasa in coltul gurii. in capul meu incepe un film. american, cu happy end.

se face ca ies diafana din masina. purtata de aripi de fluturi. nu simt durere. nu simt rautate. sunt ca un fulg. zbor peste campuri si poposesc intr-un loc cu verdeata. unde in sfarsit pot sa ma relaxez.

in jurul meu, o hora de iele cu picioare goale. care imi soptesc taman indemnurile potrivite. cireaso, esti in siguranta. inchide ochii. avem noi grija. lasa-te...lasa-te...lasa-te...

sar ca muscata de sarpe. caut o scorbura. m-as face una cu pamantul. oare tufa asta de musetel este un bun adapost? nu mai pot. aveti mila. imi iau ochii in palma si ii mangai. 2 portocale. ca sa mai treaca timpul.

se ridica bariera. e doar o locomotiva. imi trece prin cap ca e doar mecanicul care si-a luat fata de la scoala. scot repede o placuta pe parbriz. si una pe luneta. faceti loc. am diaree. xena din mine taie fata tuturor. claxoneaza. latra. musca. sfasie. caine rau.

masina alba / plutind catre stele / copilarie visam / zboara deasupra zonei de nord. incerc sa stau demna macar pana la scara. ma integrez in absolut.

38 de comentarii:

Irina spunea...

vad ca n-a avut nimeni curaj sa te intrebe daca e o poveste cu happy end :)
so...? respiram "usurati"?

Shoni spunea...

Vezi de-aceea (printre altele) in bulina mea de culoarea ciresei salbatece exista mereu un manuchi de pungi de Cora, si-o inima suficient de focoasa incat sa poata face patinaj artistic in jurul unui sens giratoriu, daca e cazul. Sau sa infranga buline proaste ce merg ca oile bete, nerespectand nicio regula, nexam de circulatie, nexam de bun simt.

Nu am patit-o efectiv, dar imi e foarte cunoscut procesul. Si nu din forte proprii, ci ajutat de altii. Pai mai intodeauna esti ajutat, in mod indirect, evident. Ba de-un iaurt mai altfel acru ca de-obicei, ba de-o tanti de la un restaurant, care s-a hotarat ca in pofida verii, acel ingredient minune "e inca bun" si-n ziua respectiva. Ba de tantile de la alimentara de pe colt, care-au uitat sa bage un frigider in priza ore-ntregi (ca deh, au spalat pe jos - care-o fi legatura?), dar l-au repus, la urletele sefului, nu cu mult inainte de venirea ta. Toti acesti oameni vor sa te ajute. Sa scapi mai repede. Sa dai din tine totul. Moment in care, vezi si tu ce se-ntampla.

Eu am fost ajutat chiar de niste medici. Am reusit sa fac (nu ma-ntreba cum) prima criza de rinichi din viata. Pana atunci, nici nu stiam ca asa ceva exista. Nici nu stiam daca eu am cumva rinichi, sau nu, si daca da, oare pe unde se afla acestia. Si au avut grija sa nu aflu nici atunci (o fi din vadit camuflaj - rinichii-s smecheri), au inceput sa ma doara absolut toate maruntaiele din partea de jos a corpului. Sincer, credeam ca am apendicita -in ultimul stadiu de dinainte de perforare- (asta puteam sa accept ca pot sa am) asa se innodau toate prin mine, de zici ca cineva-mi facea noduri marinaresti din tot ce isi gasea prin absolut toti launtrii mei, de pe la brau in jos.

Ei bine, chiar intr-o zi din asta, dupa vreo 3-4 zile de chinuri intense, s-a gasit bulina unor prieteni s-arunce prospul. N-a aruncat in mod efectiv prosopul, ci i s-a aprins un beculet, cu o canita de ulei. Moment in care -si blonda sa fii- chiar si instinctiv te opresti, sa nu-ti eSplodeze motorul. Evident c-a doua zi El, avocat, avea o cauza de sustinut prin Alba. De unde era si Ea, sotia lui, de-aceeasi breasla, cei doi performand la Cluj in mod normal. Si uite-asa dupa o seara in care am discutat inginerii avocatesti (eu cu ingineriile, ei cu ale lor, impreuna ne iese tare interesant) m-au intrebat, la nevoie mare, daca nu pot sa-i duc pana la albanezi, a doua zi dimineata. Si le-am promis ca daca ma simt ceva mai bine, si-s ambulabil si-n ziua ce vine, le fac eu cinste c-un drum, ca la bulina mea ii place tare pe sosele. Numa rade scumpa de ea, de ce frumos stim sa papam asfaltu' impreuna.

In mica si frumoasa capitala albanezeascã, pana s-a sustinut el cauza (sau nu, ca a fost amanata), ea a fost mult mai hotarata si dura cu mine, punand punctul pe tz, unde trebe. M-a dus in locul in care trebuia sa ajung de zile-ntregi (si de care evident, fug cat pot, sau cat vad cu ochii, whichever comes first): intr-un spital mare. Spital in care insa surpriza: ne aflam ca pe mosia taticului ei (cam asa ceva si era de fapt), si toata lumea ne spunea "Sarumana". Moment in care, aproape c-a inceput sa-mi placa, desi prea nu era fun, nici asa. Si-atunci, perfizii de medici, pe langa faptul ca m-au dat tot cu un jeleu care nu mirosea nici a capshuna nici a cireasa, mi-au facut o injectie cu Nospa, de la care treptat, m-am relaxat. Si mi-au dat o reteta cu ce sa cumpar, cand ma intorc la Cluj, si cata apa sa beau de-acum incolo, sa nu mai am nimic mai grav "in anii ce vine".

Toate bune si frumoase, dar sa inveti un lucru, Cireaso. Cu Nospa nu e de gluma, Nospa te relaxeaza. Treptat-treptat, dar aproape complet. Durerea aproapre ca dispare, la fel si crampele, si toti mushchii-ti intra ca intr-un fel de transa bivolareasca, si se cam lasa-n voia integrarii in Absolut. Culmea-i ca am ajuns inapoi pana la Cluj, si m-am mai si plimbat cu oaresce treburi prin oras, ca mai apoi sa imi mai petrec si ceva vreme cu sus-numitii la masa de seara (ca d'eh, trecuse ziua, iar eu facusem cinstea cu drumul). La despartire ii duc acasa, si in acel moment, ma loveste... DUR. Evident, ma aflam in capatul diagonal opus al orasului, cum nu se putea mai bine. De-acolo si pana acasa, doar eu stiu cum am ajuns. Mi-am pus si-o punga de Cora sub mine, sa nu cumva sa fac vreo rusine pe frumoasa tapiterie, mai alunie de felu' ei (mai mare dragu' cu culorile astea deschise, se vede orice jeg pe ele imediat, ce sa mai zicem de alte chestii). M-au trecut nenumarate sudori. Noroc ca traficul de seara n-a mai fost ca si cel de prin amiaza mare. Am facut exercitii de respiratie. Yoga curata. A dat cu biciu'-n toti caii lui Diesel. Am sarit randuri intregi la semafoare. Stii si tu, nu iti mai reproduc. Fereste-te de oameni. Si mai ales de cei care au seringi in mana, pe care scrie Nospa.

P.S.: In urmatoarele cateva zile, a mai trebuit sa iau o tura de tablete Nospa. Acuma stiu de-unde provine vorba "sa ai grija si cand cand tusesti." :D

Irina spunea...

bine, si acuma pen' ca n-am timp sa citesc Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, revin fulgerator si-l citez scurt pe Nicholson, parca, intr-un film, care zicea el: Never trust a fart. Eu zic ca are dreptate omu'...

Irina spunea...

da, si se si vede limpede ca cristalu' ca am dat copy-paste din Wikipedia :)

another cherry spunea...

:)))

@irina: merci ca ai spart gheata, pe bune nimeni n-a avut curaj, cum am avut eu, sa discute deschis despre o biata diaree. desi eu m-am expus destul de mult publicului, declarand ca mi s-a intamplat:)

eu as adauga: ou sont les farts d'antan? ou sont elles?

@shoni: wow, ce poveste romano-albaneza, cu marinari, si buline, cu yoga si inca o integrare in absolut:). banuiam eu ca nu sunt singura pe lume, ca a mai patit cineva, chiar daca tace.

va multumesc ca vorbiti cu mine despre asa subiect:)

Irina spunea...

pisi, daca nu noi, atunci cand? :)

another cherry spunea...

si daca nu acum, atunci cine?:)

Irina spunea...

iti zic io, aproape toata lumea a patit macar o data o pozna d-asta cu chiuituri...doar ca tac chitic sa nu-i apuce din nou, prin simpatie/empatie sau alte sentimente curate de pe langa casa omului :)

Irina spunea...

deci, ca sa ne imprietenim complet si definitiv, cine stie o pastila competenta care te ajuta "ca cand ti-ar lua cu mana", vorba unei prietene?

another cherry spunea...

eu sunt pt dragoste, fara pastile. daca dragoste nu, nimic nu e. si diareea piere. se pune?

Shoni spunea...

Spargeam eu gheata si singur, dar pan-am publicat romanul, mi-a luat-o Irina inainte. :)
Si da, a si pus punctul pe x, in mod clar si concis, "Never trust a fart." LMAO (adica nu chiar lmao, ca in acest context primeste snesuri in plus, nu tocmai dorite :P)

Mi-am revazut cu mult drag si toate greselile din textul incropit la repezeala. Ce biiiine ca nu exista buton de "Edit comment". Ar fi fost mult mai simplu, de ce-ar exista deci? :D
Oricum, pricepeti voi, macar esentialul. Ma rog, asta in caz ca va avea cineva rabdarea sa imi citeasca tâmpenurile. :)
Nu am mai scris pe blogul meu, cam de vreun an de zile. (si am multiple motive sa n-o fac in continuare) Scriu insa pe blogurile altora, din cate vad. Noroc cu ciresele, ca-s primitoare. :)

E destul de nasol sa nu poti scrie pe blogul tau propriu, lucruri cu adevarat personale. Sau atunci nu-l mai poti face public. Iar daca nu-i public, ce sens mai are, unde e exhibitia. :P Si iaca-sha, traiesc eu prin altii.

Si dragostea da, tot timpul se pune. Oriunde si peste tot. :) ...ca daca nu acum, atunci cine?

a cherry spunea...

Off,
sunt putin dezamagita ca cireasa prietena a uitat sa spuna aici cum am invatzat-o eu sa trimita inapoi diareea... chiar asa, mai cherry? Asta e o invatatura pretioasa rau! E aur, ce mai!

Irina spunea...

mah, daca io ma las in voia dragostei, coafura rezista, dar diareea nu dispare, sa stiti ca io la voi vin sa va trag de raspundere, si, cireaso, pe tine si stiu unde te gasesc din cand in cand, asa ca gandeste-te bine :))

Irina spunea...

inapoi...? mi-e frica sa intreb, dar fie: inapoi unde?
de unde vine diareea? ca unde se duce creca stim...

Shoni spunea...

Sa o timiti inapoi?! Asta-i invatatura bivolareasca deja! Paziti-va bine. "Astea-s degetele de la maini. Si astea-s degetele de la picoare. Si atunci ce simtiti, totusi, in fund?"

Irina spunea...

pai deh, acuma si tu.
daca pomenesti de fund, given the topic of our conversation...ghici ciuperca ce-i? :)

codo spunea...

scuze, eu tocmai acum am coboarat din masina si acum vin de la baie, asa unde ramasesem? aaa...da...deci acum sint mai slab ca am si alergat mai inainte si mi-a curs singe din nas.:P.

Irina spunea...

ai mare grija codo, sa nu calci in vreun...subiect...

Shoni spunea...

@Irina: You just never know, my dear Dr. Watson. ;)

@codo: pai la viteza ta, imi imaginez ca-i chiar o problema... :)

codo spunea...

mie mi s-a intamplat o chestie din asta, prin liceu, la o intalnire romantica si inainte mai bausem si multe lichide si in plus imi venea sa si vomit.
a fost ca in basme. sau ca in mitologie, muncile lui asterix, sau hercule,oricare.

Irina spunea...

ma rog, cire, acuma ca ma gandesc mai mult, poate ca e mai bine asa :)
desi, ma rog, misterul in situatii d-astea nu e tocmai un plus...

codo spunea...

@irina: am mereu grija, dar stii cum e te feresti, te feresti, pina nimeresti....:P

@shoni: asa e la noi e principiul ca viteza ucide si noi vrem sa traim mult.:)....in orice conditii...:)

Irina spunea...

a se observa ca ma rog foarte mult :)

Audrey spunea...

@shoni "E destul de nasol sa nu poti scrie pe blogul tau propriu, lucruri cu adevarat personale. Sau atunci nu-l mai poti face public. Iar daca nu-i public, ce sens mai are, unde e exhibitia. :P Si iaca-sha, traiesc eu prin altii."
Eu zic ca poa' sa fie public si sa scrii si lucruri personale, intr-un echilibru optim. Dar destul de precar. Dar se poate. Dar e greu. La cum scrii in comentarii pe blog la cirese, eu as zice ca esti fraier ca nu mai scrii pe blogul tau. Da' nu te poti c... in alegerea omului (asta ca sa fac legatura cu postul ciresei :D ).

sabina spunea...

Am fost la mare acum cateva weekenduri. Am mers pe autostrada. la iesirea pe autostrada..blocaj total
Bineinteles ca eu vroiam rau de tot la pipi (nu prea am probleme cu diareea dar cand e sa fac pipi tb sa fac sau se lasa cu balta).
Am stat cred ca mai bine de 1 ora in trafic, fara sa pot cobora la un tufis macar. Dupa ce am iesit de pe autostrada am udat din plin o vie. Dar oricum a fost groaznic (ma gandisem la un moment dat sa fac intr-un pahar - si asa stateam pe loc- dar aveam un nene camionagiu in dreapta care imi vedea orice miscare)
imi si inchipuiam cum va povesti amicilor la o halba de bere: si si-a scos donsoara aia un pahar si s-a apucat sa-l umple de ziceai ca e la concurs

another cherry spunea...

@shoni: eu subscriu la ce zice audrey, ca tu oricum zici lucruri destul de personale aici, la cirese, deci cum de nu ai curaj sa le zici si in alta parte, pe curat?

@a cherry: pai numai asa am supravietuit intamplarii: trimitand-o inapoi de cate ori s-a putut. pana la victoria finala. everybody, a cherry are o teorie de aur legata de trimiterea inapoi a diareei, la origini, prin meditatii de concentrare. mi-a explicat-o si mie intr-una din calatoriile noastre in tren:)

another cherry spunea...

@codo: codo, esti slabit, tine-te bine, sa nu lesini tocmai acum, in focurile discutiei:). intalnirea cu pricina banuiesc ca s-a transformat din romantica in orice altceva. onorica, poate. telurica chiar.

@irina: ciuperca de data asta e otravita:)

@sabina: merge si cu pipi povestirea, e pana la urma exact aceeasi drama, de aceeasi dimensiune. tot in absolut te integrezi cand ti se intampla. tb totusi sa recunosc ca eu, in situatia ta, am facut sub ochii unui camionagiu:P. de curand.

Shoni spunea...

@Audrey: Problema nu e cu cum scriu, ci cu te miri cine nu te mai citeste. Te intalnesti apoi cu unii cu altii pe strada (sau mai rau, prin familie) de te intreaba daca tu chiar ai avut acel vis eXotic de care relatai cu atata pathos... Samd., e destul de greu, crede-ma. ;))

@cireasa: In alta parte "pe curat" m-ar citi multi... prea multi. Sau prea cunoscuti. Nu pot sa-i selectez. Prefer sa ma zbengui printre cei mai putin cunoscuti, decat sa ma inhib, sau sa ma constip. (tot ca sa fac legatura si cu postarea).

@sabina: Si cel mai nasol e cand tre' sa te opresti ca nu-ti mai ajunge halba, si ar mai fi ... multe de zis :)

codo spunea...

@sabina: uite o secventa f misto cu Jim carrey :) http://www.youtube.com/watch?v=io30s7-5VaQ

si inca una :
http://www.youtube.com/watch?v=wbDiujuv6rQ&feature=related


:)


@another cherry: vroiam sa te felicit pentru curajul deosebit de care ai dat dovada cu acest post. deci cand ne vedem o sa cant eroi au fost eroi sint inca :P

morcovel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
morcovel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
morcovel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
morcovel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Shoni spunea...

Asa e morco, totu-i de cacat. Si eu sint de cacat, si tu esti de cacat. Nici nu mai stiu de ce ne bagam in seama... :D

sabina spunea...

:)) super funny scena. merci codo
ma simt mai putin traumatizata acum:P

codo spunea...

@sabina: cu placere, nu-i bai.
pai asta e natura umana, n-ai ce-i face, si cand natura isi cere drepturile e nasol, trebuie sa i le dai, nu?

Anonim spunea...

Pentru Morcov: sa fi se scrie "SA FII".

innuenda spunea...

Zici că "nimeni n-a avut curaj, cum am avut eu, sa discute deschis despre o biata diaree. desi eu m-am expus destul de mult publicului, declarand ca mi s-a intamplat:)"?!

:)Ei, na! Ia uită-te şi la alţii:
http://cristianniculescu.blogspot.com/2008/02/o-poveste-urt-mirositoare.html