O iau de aici pentru ca cireasa prietena, v-a povestit pe larg viata mizera a unei biete shosete. Caci nu poti sa-i numesti mereu ciorapi. E un nume destinat, verisorilor cu sange albastru care se intind sus pe picior ca lianele si au sansa de a imbratzisa, pe langa laba (cuvant urat, de altfel) piciorului si sholdurile diafane ale zanelor ce-i poarta.
Ei sunt privilegiati din multe puncte de vedere. Au o viatza scurta dar intensa si fericita. Stapana stie ce existentza firava au, cat de repede se prapadesc la o simpla atingere mai dura. Si tocmai de aceea ii protejaza, si in mers, si in dulap.
Cat despre shosete, nu e de mirare ca soarta lor este sa se desparta. Sunt purtate de picioare diferite, adica, ma intelegeti, chiar nu e meant to be. Si eu chiar nu sunt omu' care sa zica asta des:) Dar, ele traiesc de fapt, vieti paralele. In timp ce un picior se balangane in tramvai, incalecat peste genunche, celalalt poate, de pilda, sa fie strans sub bancheta, langa un ambalaj de ciocolata. Fiereste, shosetele vad lucruri diferite. Cand se intalnesc seara in sertar, ce sa-si spuna? Cum sa-i explice, soseta care a vazut lumea in balans, ciorapului pereche, ce minunatii sunt acolo.
Dar chiar si asa... existenta lor nu poate fi decat impreuna. Una fara cealalta sunt pierdute. Ca o ceasca fara toarta, ca un ceainic fara ceai, ca un cercel fara altul. Se uita in jur dezorientate incercand sa-si gaseasca seamanul, iar cand cineva pare la fel ca ele, prind sperantza. Si ce daca ea ara dunga roz si eu imprimeu cu iarba? Putem sa fim impreuna! Putem! Trebuie! Dar stapanul se uita incruntat in jos. Nu, nu pot sa ies asa, chiar daca port bocanci.
Deci asa inghesuite, cu reumatism, carcei si crize de personalitate, ele stiu ca trebuie sa ramana una langa alta. Asa ca, nu va mirati cand o vedeti, da.., scamoshata si veche in coltul sertarului. E o shoseta buna. Una care nu a renuntzat la primul hop. Una care inca spera sa-si gaseasca perechea chiar si in marea de clabuci. Iar cand o va face, vor umple impreuna bocancii, like it is meant to be.
11 comentarii:
draga cireasa, cum vezi tu cu ochi buni lucrurile care merg in perechi. 2 cirese, 2 ciorapi.
deci exista speranta pe lumea asta. ciorapii nu fug in lume si traiesc vieti singuratice. uuuuuf, m-am mai linistit:)
Stii, in timp ce scriam postul asta, mi-am dat seama ca eu sunt obsedata, ca o shoseta asa. Si daca mi se pune pata ca tu esti perechea mea...ai cam pus-o. Cred ca nici nu ma mai uit la culoarea dungilor sau la textura materialului: jos discriminarea! :)
true love, socks love
ou sont les chaussettes d'antan?
sosetelor le sta bine impreuna, clar. se gasesc ele si chiar daca una e un pic smotocita si verde la fata si cealalta neobosita de cautare si cu bujori in obrajori, if they're meant to be... it's gonna happen. long live sosetele doua cite doua!
sosetelor din toate tarile uniti-va,
a sosit in sfarsit clipa glorioasa in care trebuie sa ne unim, sa facem front comun impotriva discriminarii si sclaviei, la arme tovarasi ciorapi, sa construim o lume noua, nu voua. :P
Ma bucur ca toti gandim la fel in privintza shosetelor. Dar oare cu manusile o fi la fel? Nu stie sanga ce face dreapta? ;P
nu stiu cu manusile, dar la sutiene e clar. desi separate, cupele sunt lasate de la Dumnezeu sa stea impreuna, tinand aceiasi 2 sani.
la sutiene exista avantajul ca se pot integra in absolut fata de ciorapi care se integreaza doar in masina de spalat....
haha, codo, deci cam asa arata absolutul, sub forma a 2 sani:).
nice. unde o fi ronin?
:)
pai depinde de porsoan. poate ca pentru mine absolutul inseamn o pereche de sani, poate pentru tine insemna altceva, mai imens de frumos, dar trebuie sa recunosti si tu ca sanii reprezinta pentru barbati un capitol important in viata..:)
recunosc codo, ce sa fac, te inteleg. pt mine echivalentul sanilor este linia dintre umar si gat si partea de tricou care are privilegiul sa o acopere:)
Trimiteți un comentariu