cireasa care da cu spatele

cu fatza stiu sa dau destul de bine. de fapt cu fatza dau mult mai bine decat majoritatea celorlate fructe si flori din trafic.

dar cand sunt obligata de context sa dau cu spatele, s-a terminat lucrarea. si la spalatorie ma obliga mereu. la orice ora m-as duce. in orice zi a saptamanii. orice matrapazlacuri de calcule de probabilitate as face.

probabil ca de-aia ma duc asa de rar. imi trebuie o pauza intre sesiunile de spalare a masinii. ca sa imi refac psihicul fragil de cireasa pusa in dificultate. fac terapie cu psihanalisti celebri. cheltui bani pe calmante usoare. abia apoi pot sa ma prezint din nou.

spalatoria are 3 locuri, in stil vagon. ultimul loc e mereu liber pt mine. de intrat intru ca o doamna. de iesit ies cum pot. tarandu-ma pe burta. neuitandu-ma in ochii rai ai colegilor de trafic care isi curata masinile si vietile.

parca tubul ala de culoar a fost construit special sa streseze fructe si flori. cand s-a proiectat spalatoria, trebuie sa fi fost asa. patronul si-a dat seama ca exista niste timpi de asteptare si nicio posibilitate de entertainment pt clientii fideli.

si atunci a rugat arhitectul sa construiasca un culoar lung lung, pt cireasa. ca atunci cand vine ea, sau de fapt si cand vin si alte fructe, sa aiba barbatii la ce se uita. si cum se distra.

cand vine momentul, incerc sa par nonsalanta. nu vreau sa-mi fac specia de ras. vreau sa dovedesc ca si o cireasa poate sa mearga dandaratelea, cu masina cu tot. desi nu e asa deloc.

imi pierd cumpatul de cum ma sui in masina curata bec. oricum spalatorii, vicleni copii de casa, si-au marcat teritoriul. prin metode specifice. oglinzile oglindesc peretii de poliplan. sau caldaramul lucios de apa cu clabuc. scaunul e prea jos. radio e pe 21. totul e impotriva mea.

am un deadline. ei ma vor iesita cat mai repede. au treaba. eu ma vreau iesita cat mai fara pagube. si cat mai demna. incep sa dau cu spatele. parca tot universul concura in a-mi pune in cale obiecte si situatii si pereti si oameni. exact atat cat sa ma incurce fatal.

o suvita subtire de transpiratie mi se zbate pe tampla dreapta. din urechi imi iese un fum subtiratic. mai dau un pic. trec la mustata de un aspirator urias. multimea de barbati se uita cu satisfactie. uite la blonda. uite cum da cu spatele. aoleu, mama.

lasa toti ce au de facut. si se uita. cum reuseste o cireasa, sau nu, sa iasa dintr-un tub stramt, cu spatele. mai dau putin. indrept. ma uit in spate, masochista. vad zambetele superioare. la cratita, cireasa. cine ti-a pus volanul in mana? dar gurile sunt inchise.

reusesc sa ma pun pe pozitie indreptata. da, ati banuit bine. imi curge sange din nas. nu putin, ca la situatii mai dificile. imi curge din nas tot sangele pe care il am disponibil pt dimineata asta insorita.

pasesc tiptil cu masina cu tot. la 1 cm juma de degetele de degetele tip carnati ale unui copil gras. fiu al unui personaj negru si gras si el. sare spuma pe mine. sare si un jet de apa. ma sperii rau. tresar. zboara un roi mare de fluturi de noapte afara de pe bancheta din spate. n-am timp de asta.

toti se uita. ma uit si eu. ei stiu. eu stiu.

mai slaba cu 2 kilograme 300 de grame. mai stresata cu 23%. mai transpirata cu mult. reusesc sa ies din vizuina groazei. fara sa provoc daune. si fara sa ofer satisfactie majora.

ce nu ma omoara ma intareste. sunt o cireasa care da cu spatele prost. dar da.