luni, 8 septembrie 2008

ce iese dintr-un oftat

DSC06133

adica daca oftezi mai cu pofta, asa.

ca uite. am oftat azi dimineata. am simtit, e adevarat, o durere ascutita. si din piept mi-a iesit fara sa pot s-o mai opresc cumva, o vietate nesuferita. mica asa, cam cat un telefon mobil.

avea coada de sirena. 2 manute cu cate 4 degete. mai gogonate catre capete. simteam ca daca as da mana, ca sa facem cunostinta, ar fi lipicioase. asa ca m-am lipsit.

solzi luciosi de culoare gri. montati pe pielea botita, nuanta kaki. imbracata in salopeta de muncitor albastra. si purta pe cap un fel de cushma de viking.

si care vietate s-a strambat din prima la mine. vadit enervata.

si-a aranjat parul lung, zburlit de casca si stramtorile prin care trebuise sa treaca. si mi-a aruncat din varful buzelor. ma plictisesti.

eu n-am vrut sa vorbesc cu ea. dar am facut o fatza intrebatoare. mi-era bine acolo jos. culcat undeva la tine in piept. nu-i usor sa gasesti o gazda care sa nu puna probleme majore.

tu, cat de cat, nu bei prea mult alcool, dormi destule ore pe noapte. faci sport. am zis ca e ceva de capul tau. mi-am facut o familie. am responsabilitati. am zis sa ma asez.

m-am aranjat si eu cum am putut. am televizor, am apa calda, am room service. si 2 copii care-mi seamana leit. aici m-am strambat involuntar. ca m-am gandit ca trebuie sa fie tare urati. saracii.

a trebuit sa ma aduci cu forta la suprafata. n-ai oftat de vreun an. sau oricum, ai facut-o in limite normale. ce-ti veni acum? baga-ti mintile in cap.

atat a zis. apoi mi-a deschis gura cu forta. desi eu m-am zbatut, am protestat. extraordinar de puternica vietatea. si-a pus casca. si a intrat la loc. si-a dat drumul pe derdelus. urland ca un tampit. cat il tineau bojocii.

gata. s-a dus de unde a venit. si acum sincer, ma simt responsabila. imi vine sa oftez in continuu. dar o fac cu grija. si de frica sa nu-l mai vad.

dar si pentru ca m-am gandit ca poate are dreptate. ce-mi veni? in fond o cireasa este cireasa pentru ca e vesela. rosie-roz. proaspata. cu gust dulce de apa.

nu o cireasa confiata. neagra si stransa pe sambure. cum sunt eu acum. daca vreau sa ma rebranduiesc in pruna afumata, ok. dar daca nu, hai viteza.

in plus, motivul nr. 3 pentru care tin de haturi oftatul asta imens care ma bantuie este ca da. mi-e cam frica ca-mi iese sufletul pe acolo. si am atata nevoie de el.

6 comentarii:

Ronin Man spunea...

ce ai mai patzit mah? of, nu poate omu' sa va lase un pic singuri ca la revenire ai patzit ceva... de ce oftezi?

am vazt ca ati intrebat de mine :)) thx, am fost prin lume, cu treaba si fara, dar acum m-am cam intors, pana next week cand plec din nou.

Take care, kisses :)) muah

another cherry spunea...

roniiiiiiiiin. roniiiiiiiin.

am patit mai multe. cat timp ai?:P

stai pe aproape.

anna spunea...

sufletul de cireasa nu prea are cum sa iasa atat de usor. banuiesc ..

cu atat mai mult acum. paradoxul ciresei confiate. banuiesc ..

another cherry spunea...

vai anna, daca ai stii cat e de mic acum. si daca respir s-a dus, ca semintele de papadie cand respira gaze pe ele.

anna spunea...

sa se duca atunci..and then welcome it back. game on.

another cherry spunea...

nu m-am gandit deloc la asta. poate se intoarce chiar mai bun. odata ce vede ce greu e acolo, fara, singur. ce chestie.