o luna de vara cu mana zidita in constructie de piatra alba. ca ana lui manole. nu, nu vreau sa fac o paralela cu mitul creatorului chinuit de creatie care razbate din opera.
si chinuit si de nevasta, cred. cu care probabil nu se intelegea prea bine si aveau mizerii casnice. ca altfel nu-mi inchipui ca ar fi mazilit-o.
mai ales ca ea s-a rugat mult sa fie crutata. probabil ca a si promis tot felul de lucruri. atunci, pe ultima suta. ca nu o sa mai fie pisaloaga. ca o sa gateasca mai bine. ca nu o sa mai dea banii pe pantofi si sutiene. bla bla bla.
ma rog. sa revin. azi e ultima zi de ghips.
sigur ca vreau sa-mi scot ghipsul. dar, va dati seama, eu m-am obisnuit asa. a fost a 12-a parte dintr-un an. si am avut si avantaje. au fost si momente frumoase. am inima putin grea. ca la orice despartire.
de cate ori am urcat in tramvai (nu pot sa conduc), am obtinut loc de stat jos. pentru un motiv simplu. stiti ca e un abtibild lipit sub geam, pe locurile alea din fata. pe el sunt 3 situatii stilizate.
un batran garbovit cu baston. aici nu ma calific inca, sunt young and the restless. o femeie gravida/una cu un copil in brate. nici aici nu merge. as vrea eu. si un ciung. ati ghicit. eu.
asa ca lumea, cum ma urc, se uita la mine. se uita la abtibildul cu ciungul. si apoi se scoala plictisita, dar cu simtul datoriei in sange.
eu, desi nu necesit sa stau jos, sunt mereu flatata de gestul asta. si ma cocotz imparateste langa abtibild. uitandu-ma triumfatoare dar totusi cu ochi de caprioara ranita la labuta.
apoi, am observat ca reusesc sa capat extrem de multa afectiune fiind ciunga. aproape mai multa afectiune decat pot duce. si nici nu stiti cat pot eu sa duc. lumea ma mangaie pe cap, imi vorbeste mai frumos, ma saruta cu limba de atata compasiune.
chiar si cand vreau sa ridic un ac cu labuta buna, sunt oprita. sar 3 persoane si cara acul pentru mine. cineva ma spala cu drag pe cap. ce lux. cineva ma piaptana cu grija. adorabil.
si m-am gandit, de fapt nu eu, ca ar fi tare bine sa-mi fac o macheta de mana in gips. pe care sa mi-o montez cat ai clipi. cand am nevoie de portie dubla de afectiune si ajutor. cu frisca deasupra.
nu-i asa rau sa treci prin viata un pic ciunga.
joi, 4 septembrie 2008
vreau afectiune si loc in tramvai
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Cre ca Ana lu' Manole nu era de acord cu oralu'.
De aici i s-a tras.
Iti poti baga coarnele in gips, crede-ma ca ai arata si mai nenorocita si ai avea muuuuuulte avantaje !
stiu si eu ce sa zic...n-am informatii sufi.
uite ca zi nu prea le port cu demnitate, incerc sa le pitesc
ciresico, cum adica sa treci prin viata ciunga? :)
vai, ce conotatii are limba romana....
acum ca iti scoti rigipsul, putem sa sarbatorim cu prajituri si tequila?
oricum mie imi pare bine ca o sa ai doua maini din nou.
hai liberare...:)
tequila sigur diseara, big time. prajiturile au fost dimineata, de ciocolata. deci sunt in grafic. alte recomandari?:P
unde o fi ronin...
chiar, unde o fi ronin cand ai nevoie de el?
incepe sa ma ingrijoreze....:)
si o integrare in absolut, la alte recomandari.:P
ai grija la bancuta diseara. in rest, spor si voie buna.
:)
tnx codo, ma bazez pe noroc, nu pe discernamant. la bancuta ma refer. si la diseara:)
Trimiteți un comentariu