sâmbătă, 27 decembrie 2008

nu stiam ca mai stiu sa rosesc

resampled_tomato

Credeam ca roseata de prin obrajii domnitelor e de multa vreme uitata prin cartile de istorie. Iar roseata mea, ce sa mai vorbim. Ca e plecata cu pluta in Zanzibar.

Ca suntem asa de harjaiti in a ne da totul pe goarna. Si in a exhibitiona fiecare sentiment/amanunt intim/bucata de carne. Incat roseata moare in fasa. Si nu mai are timp sa impanzeasca obrazul de femeie care simte chestii.

Asa ca am vietuit mereu linistita. Ca in orice situatie delicata m-ar pune soarta. Asa napasta nu pot sa patesc. Si ce sa vezi.

Imi place cineva dar nu pot sa-i spun. Si ma rog, ca atatea lucruri pe care nu pot sa le schimb. Imi vad de treaba mea si ma prefac ca totul e ok. Ca nu-mi vine sa-l tarai de par in vizuina. Si sa-i explic ca trebuie sa-i port copiii acum, pe loc.

Oricum, daca nu intelege si singur asta, dintr-o ochire, e cam degeaba. Nu? Asa ca eu stau cu sentimentele la flacara mica, de veche. Si le mai trag un pumn in gura cand le vad ca se umfla prosteste ca si coca de la un cozonac facut in casa.

Si ieri mi s-a intamplat. Ne-am intalnit din intamplare, ca ne stim. Si mi-a zis ceva mai funny-sexy-prietenos, asa. Si am simtit intai caldura.

Adica senzatia nemaisimtita de cand eram mica. Si ziceau cand ajungeau la c in catalog. Cireaso, la tabla. Sau de cand imi cerea cineva prietenia.

Am stiut ca m-am facut ca para focului la fata. Dar mi-a fost imposibil sa o fac sa plece, pe roseara adica. Si am stat asa, cu aburi iesind din sfaraindele bucute. Vadit jenata de mi se intampla, vreun minut.

M-am facut ca trebuie sa beau apa. Ca sa imi ascund mirajul in pahar. Roseara rezista. Apoi am scapat ceva pe jos si m-am pus in 4 labe sa caut. El se uita. Roseata rezista. Apoi mi-am legat sireturile mai bine. Roseata rezista.

Ce rusinica mi-a fost. Dar am fost totusi multumita de ceva. Ca mai pot sa pun pe display, adica pe fata mea. Si dovezi ca sunt cumva normala. Si ca mai stiu sa simt lucruri simple si placute, proprii femeilor de cand e lumea.

Am fost foarte multumita ca stiu sa rosesc. Si mi-a placut si faptul ca am rosit pentru el. Adica motivarea potrivita pentru aparitia rosului intens din obrajii de cireasa.

7 comentarii:

tiberiu spunea...

eu m-am inrosit de prima data cand te-am vazut! :) i like cherries, as pears!

Cineva spunea...

ha ha, foarte tare

varanus spunea...

Mască sunt lăsat de textele tale, Cireaşo. mască deoarece nu le termini, naibii, să dorm liniştit. Că mă frămînt şi fac perna boţ că nu ştiu cum s-a finalizat roşeaţa. Sau nu?

innuenda spunea...

Well, ce să zic, acuma sper doar că-ţi citeşte blogul. Aşa ar fi mai simplu decât să-l tâtâi în vizuină.

La mulţi ani, cireaşo!:)

FuckYouTovarasi.blogspot.com spunea...

Cum il cheama ? :D

another cherry spunea...

@tiberiu: vazut-vazut? sau vazut internetic, asa?:P. si deci acum esti rosu. ei uite, sunt multamita:)

@Cineva: :), da si eu sunt bucuroasa.

@varanus: nimic palpitant. el nu stie, eu ma fac ca nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase:)

@innuenda: naiba stie daca citeste. oricum nu prea stie ca il plac. sau nu asa mult incat sa-mi vina sangele in obraz. asta clar.
la multi ani, innu.

@FYT: hahahaha:)

FuckYouTovarasi.blogspot.com spunea...

:P