luni, 22 decembrie 2008

un an de sentimente amestecate pe magurice

amazing_tree

S-a dovedit ca nicio zona din orasul asta mare nu e asa de activa si atractiva pentru mine ca micul si aparent inocentul cartier aviatiei.

Si de fapt vreau sa ne oprim putin asupra strazii maguricea, ca sa fiu mai exacta. Si a unei alte stradute fara de nume, dar in imediata apropiere. Sa ne referim deci la acest domeniu magic de cateva strazi ca la "domeniul maguricea".

Un domeniu ca oricare altul, cu nume pasnic. Un domendiu, sa fiu sincera, cam uratel. Dar am avut pe-aici imens de multa treaba. Tot mereu mi-am purtat codita in vant, neobosita.

Aici s-au facut si s-au desfacut marile mele emotii in 2008. Trairi izvorate din relatiile cu semenii mei, oamenii. Aici am ras, aici m-am mirat, aici am suspinat si am fost in extaz. Pe maguricea m-a prins ploaia de nu stiu cate ori. Dar m-a batut si soarele tare in cap.

S-o luam pe rand. La inceputul lui 2008 fac cunostinta cu domeniul maguricea. O mut carevasazica aici pe a cherry, cu calabalac cu tot. Cu ace, brice si carice, cu pungute de hartie cu fund indoielnic. In care sunt inghesuite prea multe lucruri.

Cu lumanari parfumate arse pe jumate, cu televizorul prea greu cu firul tarait pe noroiul inghetat in fapt de seara. Tin la subrat foenul. In maini niste cutii ca la circ, in echilibristica. In spate am instalat un sac imens de Mos Craciun.

Pe nas se odihneste precar un ghiveci cu o plata verde. Din care picura sistematic niste pietricele feng shui, ca in Hensel si Graetel. Intr-un buzunar am niste cosmetice. In altul un borcan cu gem de caise facut la 10 ore distanta.

In plisc tin niste tablouri pe care risc la rastimpuri sa le scap cam cum a scapat corbul din fabula cascavalul. In timp ce ii explic lui a cherry ca totul o sa fie bine.

Nu sunt sigura, dar cred ca am si o matura infipta in fund. Cu care sterg urmele dezastrului.

In apartament cu ea, ce sa vezi. Locuiesc inca doua persoane, deloc straine. De fapt una dintre ele, ce soarta, e cel mai iubit dintre pamanteni. Omul care mi-a aratat ca se poate.

Intr-un an, probabil ca am parcat in domeniul maguricea de 228 de ori. De fiecare data cand o iau/aduc pe a cherry. Ma gandesc automat si la cel mai iubit dintre pamanteni.

Cel neeradicat complet din vene. De fapt eradicat destul de de ochii lumii si ai lui si ai mei. Motiv pentru care carnea dulce de cireasa mi s-a strans pe sambure tot de 228 de ori. Dar sa mergem mai departe.

Suntem in luna lui ciresar, pe bune, no kidding. Si ma loveste in cap cu dulce buzdugan cu tepi de martipan, o dragoste noua. Bineinteles ca persoana, sufletul meu pereche estival (SMPE din celelalte posturi). Locuieste tot in domeniul maguricea.

Perioada in care prind in maguricea dimineti de fericire intergalactica de vara. Aici spintec des pepene rosu scos de la rece. Si adorm cuibarita la televizor in cuib captusit cu praf de minune. Minune estivala, fara urmari.

Fac naveta intre a cherry si SMPE. Sunt mai mereu in/pe/spre/de la domeniul maguricea. Ajung aici experta. Stiu cum circula curentii de aer. Unde e cainele marele alb, ce miros are shaorma. Si cand se deschide magazinul preferat de unde SMPE ia painea serilor noastre.

Vine toamna, batrana actrita. Si vraja sentimentala din domeniul maguricea se destrama ca un fum urat mirositor. Deci raman iar cu parcarile in tromba in fata blocului unde sta a cherry.

Incerc sa ma abtin, dar nu-mi iese de fiecare data. Sa nu fug cativa metri mai incolo. Sa dau macar o limba dragastoasa clantei de la celalalt bloc unde am purtat cirese la urechi.

Si sa rastorn pe stergator un sac cu petale de trandafiri muiate in otrava. Ca el sa inhaleze si sa moara. Haideti ca vad ca exagerez. Incerc sa ma linistesc.

E iarna din nou si a trecut un an de cand am dat prima data ochii cu maguricea. Si prietena buna, destista cu cei mai mari sani din univers, alaturi de cei mai adanci ochi negri. Se muta in apartament cu a cherry.

Cum unde? In domeniul maguricea. Mai precis in camera in care a locuit, ca inca e cald locul si are un fel de halou asa, cel mai iubit dintre pamanteni. Particip in fapt de seara. La ridicarea a probabil 15 saci de culoare neagra prin care nu se vede nimic.

Fac ture. Vin, plec. Vin, plec. Ma gandesc la SMPE cateodata. Si la cel mai iubit dintre pamanteni mai mereu. Asta in timp ce incarc/descarc baloti si pe cele doua fructe preferate, prietene bune.

Am petrecut un an de emotii insuportabile calare pe domniul maguricea. Tinand haturile mai bine sau mai prost, dupa caz . Si ce e cel mai incredibil e ca lucrurile, in loc sa se calmeze. Arata ca si cum 2009 sta tot sub semnul maguricei.

18 comentarii:

o picătură spunea...

păi, cireaşo, tu nu ştii, dar strada asta e fermecată! şi-adună atâtea poveşti de nici ea nu le mai ţine minte. şi ca să înţelegi mai bine acolo şi-a găsit picătura perechea. mă rog...perechea provizorie :D

p.s: dacă vreodată o iau razna sentimentele te aştept la o cafea. sunt la o stradă de domeniul măguricea. pe-aici e linişte şi pace.

ajnanina spunea...

astrele inclina, dar nu determina, 2009 e luuung si interesant, iar la zodia cireselor zice intotdeauna de bine.

ieri am citit o carte simpatica, se cheama ,,mamanca, roaga-te, iubeste" de Elisabeth Gilbert, imi permit sa-ti citez o fraza: Tratament Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante - vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul...

e pentru inimi, poate merge si le samburi...

another cherry spunea...

@o picatura: era ceva ce n-am scris in post, dar sunt destul de convinsa. si anume ca pe strada aia mica sau pe-aproape, locuieste toata lumea care ma citeste:).
deci acolo ti-ai gasit perechea si acolo locuiesti si tu. uite, nu ma mir deloc. si de-aia si vb noi 2 aici:). ne leaga maguricea.

@ajnanina: esti a doua persoana care imi zice sa citesc neaparat cartea asta, deci poate mi-o imprumuti si mie la next meeting cu ciresele, unde mi-ar face placere sa vii:). asa fac mereu, beau apa si invat inima:). si da, merge si la samburi.

ajnanina spunea...

multumesc de invitatie, cand pui de next meeting sa-mi aduci aminte sa vin cu cartea...

ei, daca pe strada aia sau in jur ai o gramada de lume buna.. e mai greu sa calatoresti departe... da poate numa in vacante :)

another cherry spunea...

anul asta am calatorit mult de tot, nu foarte departe, e drept, dar am tot dat tarcoale in jurul tarii:)
da, iti aduc aminte, sper sa nu fie peste prea multa vreme:)

o picătură spunea...

haha...e interesantă strada asta. ştiam eu. şi dacă tot ne-nvârtim în coincidenţe...eu mai am ultima parte din cartea aia :D

Tomata cu scufita spunea...

Deci nu mai incep comentariile asa cum am zis cu "=))" Nu e voie aici.
Am tot citit posturi de recapitulari, de inventarii de 2008, si, ca toata lumea, urmeaza sa fac si eu un post de-asta.
insa al tau pare trist, pare asa de ca un lacat pe un capitol inchis pe care n-o sa-l mai deschida nimeni.
Si n-am inteles prea bine, poate pt ca am citit pe fuga, dar te-ai mutat de pe domeniul maguricea?

Anonim spunea...

cel mai bine ar fi asa incerci un pic mai mult sa te rupi de trecut si sa dai o sansa cuiva nou.

stiu ca e usor de zis si al dracului de greu de facut, dar pana nu reusesti cu adevarat sa depasesti ce-a fost, nu poti sa mergi mai departe coerent. mie, cel putin, asa mi se intampla.

ema

another cherry spunea...

picaturo, stai asa ca nu ma prind. care carte, draga mea?

@tomata cu scufita: are si o unda de tristete, e drept. si exista si 2 lacate, nu unul, si la ambele aproape imposibil de umblat, daca am bun simt. lacatul numit cel mai iubit dintre pamanteni, care a plecat din maguricea acum. si lacatul cu SMPE (sufletul meu pereche estival), care a fost tare dureros si mai e cumva inca.
dar maguricea ramane in top in interesele mele pentru ca a cherry si dentista raman acolo, deci o sa am treaba multa si in 2009.
eu stau aproape de maguricea, dar nu in ea:)

LiarLiar spunea...

maguricea e un fel de iad in bucuresti.
mi se face rau numai cand cand trec prin imrejurimi; pe ea nu mai vorbesc.

vera spunea...

Cireshiko, anul tau revizitat m-a impins sa fac ceea ce fac toujours: cind ma atasez de un blog(ger/itza), la un moment dat citesc totul. De la inceput. Cazul tau, acuma.

Stiam de blogul vostru cam de 1 an, dar nu l-am frecventat din motive psihologice. (Eu sint easy to read: o carte deschisa; de fapt, doar o coperta - ai citit titlul, stii tot). A caror temeinicie tocmai s-a verificat: ma gindesc ca mi-e greu sa urmaresc, sa inteleg si sa ma atashez de 2 persoane diferite pe acelasi blog. Asa ca am zis pas!

Cred ca principalul motiv ca am luat taurul de piept (ha?), a fost ca am constatat ca micutza a cherry nu prea scrie si ca, de fapt, blogul e doar al tau. (A cherry, scuze, dar SINCER, nu e nimic personal, e neputintza mea catre atentie distributiva, nu mi-a dat mama, cesafac?)

Asa ca asta fac acuma si se va sau nu se va produce ceva din putzul gindirii, la un moment dat, offtopic, ca, ma-ntzelegeti, io citesc altceva decit voi si acolo ma consum, nu aici. Alivoar!

codo spunea...

pare un loc foarte frumos asa cum il descrii tu, parca e strada mantuleasa descrisa de eliade, si lucrurile misterioase plutesc in jur. ai grija la vulpite si la ursii polari care merg pe gheatza subtire :)

o picătură spunea...

:)) aia pe care ţi-a recomandat-o ajnanina

another cherry spunea...

@LiarLiar: stiu ca si tu stii cu ce se mananca maguricea:). si ca si pe tine te-a batut soarele in cap acolo.

@codo: pe mantuleasa merg mereu dihanii pe gheata subtire:). dar imi place acolo si o sa ma mai intorc:).

@picatura: ahaaaaaaam:). bine:)

another cherry spunea...

@vera: m-am tot gandit la ce ai scris dar n-am inteles. trebuie sa-mi mai explici un pic, ca vreau sa inteleg:). nici nu stiu daca e de bine sau de rau ce ai zis.

vera spunea...

Pai, e de bine, evident. Ca m-ai convins ca merita sa investesc ore si ore, citind tot ce ai scris, din 2007 pina azi. Asta e esentza.

Detalii: de ce mi-e greu sa fac asta psihologic, pe linga consumul de timp si rabdare, scuzele la una cireasha, gluma despre cit sint eu de transparenta (dejucate de dta., care ma acuzi ca nu intelegi ce-ti zic), etc.

Cireshiko, capul sus, esti PREA aprehensila (?). E DE BINE!
La bulivar, birjar!

vera spunea...

Ah, da: si, in final, o explicatie de ce nu comentez la zi, fiind imersa (ei, ce zici? filologie fina!) in posturile si starile tale trecute. Care-mi vor da, sau nu, material si/sau stare de comment.
Dar ce mood strange imi da aceasta activitate noo: sa traduc, in romaneste, ceea ce am spus, in romaneste. Cuiva dotat superior. Zi-i bonjour mamei, din partea mea, e un suflet sora: si eu predic (si, mai ales, practic) carpe diem. Cu clabuci!

another cherry spunea...

@vera: gata, m-am linistit. si mie mi s-a parut ca a inceput bine ce ziceai, adicatelea ca te-ai apucat sa citesti tot dar dupa aia n-am mai fost asa de sigura:). e bine ca mi-ai explicat romaneste asta, aveam nevoie:). ii zic mamei, i-am zis oricum de tine de mai multe ori si sper sa poti data viitoare cand ne mai vedem cu blogul.