vine vine vine, calca totul in pedale

Gata. Mi s-a confirmat. Se intoarce.

Pana la urma am tocmit detectivi. Ca nu mai mergea sa ma las asa, in voia soartei. Ma tot ducea cu presul folosindu-se de vorba lui molcoma moldoveneasca. Imi spunea calm, de trei ori pe saptamana, termene de livrare complet contradictorii.

Vin atunci, cireaso. Ba nu, vin atunci. Stai sa vezi si tot asa. La inceput am crezut. Apoi i-am zis si eu lui dada, bine. Si mi-am dat seama ca trebuie sa ma descurc singura. Fara sa mai cred in basme de adormit cireasa.

In lumea asta rea fiecare e pentru el. Am tocmit prin urmare o seama de agenti cu parpalac cu gulerele ridicate. Care au mereu la ei pixuri din care ies tot felul de traznai. Ba un harpon, ba un gaz toxic, ba un cos de picnic. Sau altceva asemanator.

Ei sunt specializati exact in asemenea disparitii de barbati. Si cu nisa exact pe cazul meu. Adica barbati care pleaca in vacanta si spun ca stau o saptamana. Si apoi nu se mai intorc, fara vreun motiv explicit.

Si am cerut incruntandu-ma la parpalace rapoarte amanuntite. Pe care le primesc la birou cu o viteza ametitoare. Se vede ca e criza. Pune lumea osul la treaba. Abia am timp sa le rasfoiesc cu atentie. Si sa integrez informatiile in sistem.

Le-am spus incordati-va pixurile minune si cele gadgeturi. Si la mine sa nu va intoarceti sa cereti bonuri de masa si concediu platit si incapere cu lumina naturala si ore de munca in mediu cu plante verzi si concediu medical si spor de stres si concediu de maternitate si laptop si birou mai mare si scaun rotitor si cafea fierbinte dimineata si masina de firma si abonament la sala si al treispelea salariu pana nu mi-l gasiti. Si imi ziceti cu ce se ocupa acolo unde e.

De-aia stiu asa de sigur. Acum chiar se intampla. Am primit drept dovada si poze prin satelit. L-am vazut ca un punct miscator care emana caldura. Si tot felul de alte nazdravanii energetice. Stau nemtii cu gura cascata cand trece.

Le-am zis ca de data asta nu ma uit la bani. Sa puna la treaba ultimele tehnologii. Si sa-mi spuna unde se afla si incotro se indreapta. Si o sa am grija sa-i rasplatesc cum se cuvine. Cireasa are obrazul subtire si el cu cheltuiala se tine.

Se deplaseaza deci cu viteza de croaziera dinspre centrul spre sudul-estul Europei. Este insotit de alti patru vajnici barbati. Care i-au ingreunat, se pare, inturnarea spre unde ii e locul.

Lasa ca am eu o vorba cu ei. Cand le-o fi lumea mai draga. Cine interfereaza cu interesele ciresei sa stie ca lucrurile nu raman asa. Nespuse si nerazbunate. Inca nu stiu cum sa ma manifest. Dar lucrez la asta. Impreuna cu un comitet de criza.

Ca sa ma conving, am lipit si urechea stanga pe pamantul din fata blocului. Ca o cireasa indiana ce ma aflu. Cireasa-pana-de-motor. Si am auzit cum isi loveste scutul. Si cum pedaleaza inspre incoace.

Trece prin munti inalti si vai adanci ca prin branza. Traverseaza hatisuri innodate si inoata prin delte verzi. Pedaleaza prin soare arzator si ploaie uda. Zi lumina si noapte intunecoasa, fara obosire.

Da. Prietenul meu imaginar I. a inceput marea intoarcere. Vine vine vine, calca totul in pedale. Dar vestea buna este ca ma calca mai intai pe mine. Ca asa e frumos.

am stat 7" pe sticla potrivita, la ora cea dorita

Desi concubinul meu nu a incercat sa ma arunce din Foisorul de Foc. Pentru ca nu-mi iese niciodata friptura. Si nici nu am divortat pentru ca soacra mea m-a prins harjonindu-ma de zor cu un cal. (Altele au fost motivele).

Am reusit sa stau in prime time la Pro TV, la stirile de la ora 7. Cateva secunde pe sticla, eu si familia mea recenta: cireasa, lamaie si copilul nostru bun, frumos, si fara bube-n cap: DaSiPrimeste. Ati dat click aici, da? Ca sa puteti atasa o mutra scrisului asta.

Sunt profund onorata ca televiziunea cu cea mai celebra sticla. S-a prins ca facem ceva misto. Si de ce sa nu recunosc. Mi-a placut si traficul rezultat. Care a sarit de 7,000.

Pentru postul meu zilnic, un etaj mai jos, va rog. Zice lumea ca e bun.

criza mutileaza limba dulce ce-o vorbim

Copii, femei, batranei, militari in termen, intelectuali, tarani si atei si grasani si bisexuali si gravide, absolut toti au cazut de acord. Ca expresia care defineste cel mai bine ceea ce ni se intampla este "pe praful asta".

Este o expresie aparuta odata cu recenta criza. Deci e proaspata ca scoasa din cuptor si totusi pare veche dar de cand lumea. Se refera la faptul ca in jurul nostru este praf si pulbere. Si prin urmare trebuie sa nu mai avem niciun fel de asteptari.

Ea se foloseste:

> ca sa justifici cand esti incapabil sa faci ceva ce lumea in principiu asteapta de la tine; totul s-a deteriorat, chiar si calitatea prestatiei tale.

> cand ai decis sa nu mai cheltui bani intr-o anumita directie care iti aducea satisfactii; si de-aia acum esti trist si te uiti catatonic la tv.

> cand explici copiilor ca nu mai mergi in vacanta la greci, ci la noi, la bai; in situatia asta poate fi insotita si de o palma peste ceafa.

> cand stai tarziu la job desi urasti asta; nu ne mai putem supara sefii, ca imediat il tin pe cel mai fara de viata personala si ne dau pe noi afara.

> pentru a explica de ce din cosul zilnic a disparut somonul; in locul lui a venit salata de icre Negro de lux, cu bucatele din ce a fost odata, inainte de uscare, afumare fara fum, emulgare si edulcorare, un somon.

Dar de fapt se poate folosi absolut oricand, in functie de imprejurare. "Pe praful asta" si-a castigat rapid un loc la fel de privilegiat ca si "parca te mai uiti", vorba vine", "zic si eu asa" si "gen".

Daca trebuie sa te explici ca nu mai iubesti cum iubeai. Cred ca e suficient un "pe praful asta..." spus stins, asa, si cu ochii in jos.

Daca n-ai timp sa-ti vizitezi bunica. Ii urli tare la telefon "pe praful asta, mamaie?!"

Daca nu reusesti sa slabesti si prietenul se uita acuzator la sunci. Zici doar intepat: "pe praful asta" si indesi dintr-o sorbire o tarta cu frisca si fructe sub nas.

E o expresie care mi s-a insinuat si mie in vocabularul de baza. Desi o detest. Dar mi-am dat probabil seama. Ca vreau neaparat sa ma inteleg cu semenii. Si atunci am facut rabat la calitate.

Ce ma uimeste e cum criza a reusit sa impuna acesta zicala. Ca unanim acceptata de catre toti vorbitorii de mioritica. Fie ei mai profunzi sau mai profani.

Eu tocmai m-am intors de la Londra si va pove maine cum a fost. Cum, pe praful asta?! Da, parca te mai uiti.

there's something about mimi

De obicei, mimi doar se mira de ea si de lume. Dar cateodata, ea e aceasta xena, observator nemilos al timpurilor noastre. Mimi e completa. Mimi e buna. Mimi merita atentie. Imi place Mimi.

There's something about Mimi.

am un copil genial

Pe care il iubesc enorm. El e mic la stat dar asa de mare la sfat.

Mi-am pierdut acum vreo 10 zile capul. Stiti cum e. Avem toti slabiciuni. Si l-am conceput intr-un moment de neatentie. Cand aveam atat de multe alte treburi, ca numai el mai lipsea. Deci zero planificare.

Cand am iesit din travaliul facerii si mi l-au aratat, am fost putin dezamagita. L-am vazut asa pricajit, n-am crezut in el prea tare. Mi-am inchipuit ca e bolnavicios si sensibil. Si cu bube-n cap.

Chiar ma gandeam ca ce m-oi fi chinuit atata sa-l nasc. Cand e cum e. Dar m-am pripit. Copilul asta creste intr-o zi cat altii intr-un an. E bun cu oamenii din jur. E silitor, se poarta frumos.

Si imi aduce satisfactii nebanuite. Si zau ca nu zic asa de el pentru ca eu l-am facut. Ci pentru ca el chiar e foarte tare. A inceput sa vina lumea sa-l vada de peste mari si tari. I s-a dus buhul ca e copil special si se formeaza comunitati in jurul lui.

Are deja nu stiu cati prieteni. Si eu care credeam ca cireasa e cea mai sociabila. Sa-l vedeti pe copilul asta al meu. Nici nu stii ce sa zici ca fost mai intai. Cireasa sau copilul ei cuminte?

Gata cu metaforele. Copilul meu se numeste dasiprimeste. Si este un loc unde oamenii fac cadouri dezinteresate altor oameni.

El nu e, doamne fereste, un copil facut din flori, ci cu lamaie. Oamenii de stiinta au fost putin reticenti la inceput. Dar acum e dovedit. Cand incrucisezi o cireasa cu o lamaie, iese lucru de calitate. Dulce-acrisor si bine gandit.

Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc eu, aici in detaliu. Ca am mai zis la foarte inceput de asta. Pentru ceilalti, va multumesc de feedback pozitiv. Ati avut dreptate, foarte tare ideea.

Dintre efectele personale de cireasa, pana acum stau asa. O cutie de "purtat" cosmetice a plecat la denisuca. Si pe 2 dintre scaunele mele o sa stea, incepand de weekend-ul asta, alex.

S-au mai perindat pe la dasiprimeste. Un acvariu fara pesti inclusi, asta mai lipsea. Niste clapari care s-au bucurat de multe coborari. O papusa funny, Didina. Un dulapior aratos si alb ca laptele.

Apoi un kit de mers in thailanda + sfaturi incluse de la proprietareasa. Un joc pentru cand ai playstation si te plictisesti. Niste tricouri noi pentru vremuri noi. Un tablou cu un cantaret.

Si dasiprimeste a mai realizat ceva misto. Si-a facut si prieteni nedespartiti. Oana designerita, denisuca blogarita, alex (cu scaune:P) care face martisoare funny si cercei. Si asta e doar inceputul. Pentru ca dasiprimeste abia a venit pe lume.

Sunt absolut incantata de feedback-ul venit de la voi. De cati oameni vor sa ajute alti oameni. De cate lume misto vine acolo. Si de cum evolueaza copilul asta al meu. Pe care il tin sub lupa. Si il verific la fiecare doua secunde.

Am facut un copil si a iesit bine. Si acum mi-a venit pofta sa fac din ce in ce mai multi. Pazea. Si aviz amatorilor. Sunt intr-o perioada asa de buna. Incat nu-mi trebuie mult sa raman insarcinata.

cireasa pofticioasa

Preludiu: Postul asta este un fel de leapsa. Pe care mi-am dat-o eu mie imediat, in dimineata asta. Ca un nou pas in proiectul blogosfera feminina, facut de hotcity, locul meu de munca.

Un pas bun, cu premiere de bloguri feminine. Eu nu pot participa, ca lucrez acolo. Dar incercati macar voi, va rog. Tema e simpla, sa zic ce-as face pentru bani, in mijloc de criza. Sa purcedem.

Imi trebuie acum, imediat.

Un cuptor, ca nu am si brusc am descoperit ca sunt bucatareasa. Bietul meu fost sot. Ar fi omorat cu mainile goale sa-mi vina ideea asta acum niste ani. Niste scule de muzica decente pentru sufra. Fratele meu fake a zis ca ma invata ce sa iau.

Apoi palaria aia in forma de trandafir rosu imens de la Cristina Dragomir. Am vazut-o in poza. O vreau si va fi a mea.

Si jumatate din colectia de primavara a magazinului H&M Viena, pe langa care trec saptamana viitoare. Si apoi tot continutul magazinului de muzica preferat din Lyon. Sa vada ochiul meu cum vin carausii cu zeci de mii de CD-uri pe brate in floreasca.

Dar cel mai tare, n-are rost sa va menajez. Imi trebuie un bilet dus intors spre Australia de sarbatorile viitoare dar cumparat acum. Pentru ca trebuie sa inot cu delfinii si sa alerg canguri alaturi de prietenii mei cei buni.

Apoi un altul spre Japonia, de Paste. Unde a ramas ca ma uit tamp la crengute de cires. Cu stripperul mexican care mi-a carat si cioplit iarna asta bradul.

Apoi un altul spre Argentina, unde mi-am dat intalnire anul asta cu un prieten bun sa dansam tango. Si sa mancam friptura gigantica. O cireasa carnivora cu multa cheltuiala se tine.

Ar mai fi de acoperit weekendul la Londra. O saptamana in Maroc si 2 saptamani la vara prin interiorul Italiei. De sus in jos, cu oprire in Sardinia. Unde cica e destul de scump. Aaaa, si mama de cireasa vrea la Amsterdam.

Astea sunt nevoile mele imediate. Dar, acum imi dau seama. Lipseste parca cineva. Cin' sa fie, cin' sa fie. A, este cascavalul, batranul actor. Si mai e si criza. Si eu sunt si o fire sensibila si am pielita subtire de cireasa.

Ce as fi dispusa sa fac pentru banii trebuinciosi?

1. Sa cant treaza la karaoke in fiecare seara in urmatorul an. Desi mi se pare unul din cele mai rusinoase lucruri pe care le-as putea face.

2. Sa merg mai des la dentist, oh. In caz ca as da peste un om nebun care m-ar pune sa fac asta pentru propria lui placere. Cu promisiunea ca ma plateste bine la sfarsit.

3. Sa ma fatzai de trei ori pe saptamana, in prime time. Adica in timpul iesirilor mele in oras. Si chiar si cand merg la serviciu, in fata angajatorului actual. Purtand un tricou pe care sa scrie numele sponsorului meu si sa fie si poza.

4. Sa incerc sa merg pe sarma, la circ. Deasupra unei gropi cu ascultatori de manele si traficanti de copii.

5. Sa incerc sa mangai in fiecare dimineata maimuta salbatica a unui prieten bogat. Daca el ar considera, si m-ar convinge cu bani multi. Cat sa-mi rezolve 3/4 din problemele de mai sus, ca asta ii face bine (maimutei).

6. Sa ma pun la billa cu o caciula de bucatar in cap si sa oblig lumea sa guste din ultimul sortiment de salam. Cel cu ciuperci, verdeata, smantana, somon si ceapa la un loc.

Cam asta as face eu, in prima faza, pentru a putea sa achizitionez tot ce am de cumparat mai sus. Dar stiu, stiu sigur, ca doar peste putin timp o sa am nevoie de inca niste lucruri. Pentru care va trebuie sa las garda si mai jos.

Nici nu-mi da prin cap ce ar trebui sa fac pentru ele. Sa trebuiasca oare sa promit ca ma ingras 10 kile? Brrrrrr...

cireasa slaba de refuz

E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.

Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don't you do that. Promit sa pun osul.

Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.

La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.

Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.

Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.

Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.

Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.

Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.

Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.

Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.

Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.

Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.

Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.

Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.

cireasa razbita de meschinatati

e decembrie si pe langa lumina sarbatorilor. care sa dea Dumnezeu sa mi se verse cu ropot de ploaie de vara in sange. mi se mai varsa si tot felul de probleme. tot in sange.

sa le zicem aspecte meschino-suparatoareo-administrativo-financiaro. care mi se infatiseaza ba ca niste mirese. in vestmant de plicuri albe. sau batand cu pumnul in geam. sub forma de lipsuri. adica aceste guri stirbe din viata unei cirese.

dimineata cand ma scol. facturile danseaza deja intr-un ritual asemanator cu cel al negrilor bantu. se tin de mana cu manutzele lor mici de facturi. fac un cerc sus pe masa, in jurul prajitorului. si chitzaie ca niste tampite. ca sa ma scoata din minti.

cand ma vad, se spulbera care incotro. dar in timp ce beau cafea. imi urmaresc ca niste viezuri fiecare miscare. si cate una mai indrazneata vine si ma trage de par, pe la spate. alta imi infige un deget rece si subtire in coasta. si tot asa, pana ies pe usa.

ma scoate din pepeni in special factura aia pe care o primesc. pentru ca mereu zic alo. alo. alo. dada, aia care vine la toti lunar. la mine se pare ca ajunge. (de fapt sunt sigura, desi nu am calculat chiar exact. ca nu-mi vad capul de treaba). deci la mine ajunge cam la 15-maaaximum 21 de zile. adica in continuu.

se intampla asa. ma someaza intai un robot, apoi femeia aia. plateste cireaso. sau inchide pliscul. pentru ca iti luam piuitul. si degetele-ti suave nu o sa mai tropaie pe taste. plateste cireaso. sau iti punem sechestru pe vorbe. si tu nu poti fara vorbe. hihi, chicoteste nelalocul ei operatoarea.

si apoi cea de la gaz. care imi sta ca un pietroi greu pe inima. ce sa va zic. e ca un mic mort care vine des. tinand in plisc vesti proaste.

deja stiu consistenta plicului. si pot sa banui ce contine. nu e pentru cei slabi de inima. cu toate astea e bine de stiut. la mine in apartament. bate mereu o briza racoroasa. cat sa ma tina tanara. si cu simturile treze.

si la intervale rare. dar in mod sigur de craciun. vine asigurarea de livada. plic alb cu o geana de albastru. si cumva, prin niste procedee care mie-mi scapa. cand vine ea, se vorbeste pe la spatele meu. si organizeaza cumva concertat. sa pice mereu cu terminarea tuturor cosmeticelor scumpe. cu care se intretine pielea subtire de cireasa.

si la coada, niste plicuri mai meschine. mai subtiratice si mai iertatoare. dar care impreuna fac ca puterea lor. sa se umfle cum umfla drojdia de cozonac coca gospodinei. unde-s multi puterea creste/si cireasa nu sporeste. canta timid prestatorii de servicii.

si zdranc! mi se termina mereu benzina. ciudat pentru ca ma misc intr-un cerc destul de penibil de mic, geografic vorbind. deci de ce asta. n-as putea sa zic. si ma incurca grozav.

lipsa ei vine cu doua probleme. 1. bani. 2. eu nu stiu sa pun benzina. deci trebuie mereu sa merg la o statie speciala. pentru cirese fricoase si handicapate tehnic. unde sa fac o mereu o reverenta. in fata unui domn cu sapca. sa faca el ritualul.

nu toate benzinariile au domni cu sapca. si nu toti domnii cu sapca sunt liberi sa ma ajute. cand e tare aglomerat. lumea claxoneaza cireasa. pentru ca ei nu inteleg de ce eu stau. si astept. oare ce astept.

ce planuri financiare mai am eu pe decembrie? pai uite, am turnat un borcan cu ulei in laptop. nu incercati asta acasa. sau daca totusi aveti chef de ceva extrem. sa stiti ca va costa 135 euro si mult stres.

apoi s-ar putea sa ma doara o masea. inca nu a dat semne. dar am incredere. masea duranda = 80 euro si mult stres.

e decembrie. si pe langa zurgalaii pe care ma bucur ca-i aud. mereu sunand in capul de cireasa. imi suna si apa in cap. de atata zbucium. ca sa gestionez cashflow-ul din livada.

dar ce nu ma omoara, ma intareste.

cireasa sustine sala palatului

suntem in plina criza financiara. si apoi psihica, morala si prin urmare si fizica.

in jur sunt tot felul de initiative. ca un fel de masura de protest sau straniu/naiv colac de salvare. mancaciosii vor sa cumpere toata ciocolata de la o anumita fabrica. ca sa o salveze de la inchidere.

ecolofilii plateaza copacei. ca niste disperati in prag de iarna. ca macar sa respiram aer curat. daca tot avem crize de tot felul. sa ne plimbam prin padure. daca avem arici prin buzunare.

si eu, eu. nu puteam sta cu mainile varate in sanul de cireasa. eu am ales sa sustin sala palatului. unde se strang incasarile facute de acest stabiliment de cultura pe banda. imbracat in hainute vechi si rigide, nu stiu. lucrez acum la informatia asta.

ceausescu cica a construit sala palatului. ca sa aiba unde-si tine congresele. de unde sa stie el. ca aici o sa se joace cireasa tzontzoroiul. pe ritmuri de tango, nu jazz, muzica electronica si rock.

cum o sustin? cumparand inversunata bilete. si convingand si alte fructe si legume sa-si cumpere si ele. la mai toate manifestarile culturale emanate aici. am n-am treaba. eu sunt vesnic veninda catre/plecanda de la sala palatului.

de fapt de-aia muncesc. muncesc zi de zi. ca sa ma lase antipaticii aia de la intrare. sa sed si eu, cireasa in prag de iarna. in sala luminata plapand. cu scaune incomode, tapitate cu o catifea cacanie veche. si sa ma uit cu ochi bulbucati-bucurosi la orice ruleaza live acolo.

sambata seara am fost la nouvelle vague. m-am batzait, ridicata in picioare. si am admirat rochiile si ritmurile frantuzoaicelor. am plecat taaaare multumita.

duminica am ascultat cu placere koop. si m-am uitat cu pofta la 2 barbati din orchestra. care purtau maiou si cantau la niste instrumente. ma pierd cu firea cand vad barbati artistici care poarta maiou alb.

cireasa e bucuroasa. chiar daca formatia e rece, aroganta si antipatica. de fapt nu degeaba veneau suedezele sa faca dragoste ca la balamuc in romania, la mare. veneau pentru ca suedezii sunt asa de reci.

trebuie sa fie de vina si mancarea arida. niste chiftelutze cu gust bizar. si cica peste uscat. si carne de ren fara gust. si ma rog, poate fi si temperatura.

asaaa. luni am ras de glumitele facute de nigel kennedy. si m-am minunat ce povesti a stiut sa spuna cu vioara aia vrajita. m-am foit pe scaun, am dat din cap in ritm de jazz. am plecat multumita.

in cele 2 zile de pauza am fost ca bolnava. trasa la fata. cu temperatura mare si frisoane. am chemat salvarea. si verdictul a fost clar. stimata doamna, va rog (catre mama)duceti cireasa urgent la sala palatului.

mi-au masurat cu un aparat special dorul marunt tropaind prin vene. din cauza departarii de obiectul pasiunii. asa ca mama m-a luat pe sus, in paturi. si joi am luat-o de la capat. m-am dus sa ascult tango electronic cu gotan project.

am intrat ca la mine acasa. m-am suparat rau ca nu m-au recunoscut la intrare. dupa ce sunt atat de a casei. am varsat flacari pe nari peste agentii de paza si plasatoare. si am pasit demna in sectorul J. adica penultimul rand, din pod.

m-am asezat din nou pe scaunul tare. tare incomod. sfinte sisoe, ce bine e. cum am putut sta deoparte 2 zile? unde mi-o fi fost capul? ce sa mai, am plecat multumita nevoie mare.

si acum caut cu disperare. noi prilejuri de a cumpara bilet. si a ma duce sa prestez cu prezenta-mi mica de stat. dar vai! atat de mare la sfat. in acest asezamant de cultura aproape urbana. si look de camin cultural expandat.

daca nu v-am publicat un comment. nu va suparati si nu o luati personal. sunt pana la sala palatului. m-au chemat ca nu era destula lume in sala. si dadea prost la artist. care artist? nu stiu. important e sa fii "in". parca te mai uiti.

pentru ca e criza. si din sala palatului, ca din viata, scapa cine poate.

daca ma sarut raman gravida?

nu stiu altii cum sunt. si mai ales alte fete si femei.

dar eu cand eram mica, imediat dupa perioada cu saritul de elastic. si cand am descoperit ca exista baieti pe lume, generic vorbind. care sunt diferiti, fizic si psihic vorbind. si rapitor de tentanti, senzual vorbind.

am capatat imediat si dilema asta. care s-a raspandit ca un pojar nimicitor. dilema discutata cu alte colege de elastic si frunza. prin scari de bloc din cartierul muncii, vizavi de fabrica de paine. si apoi in avrig.

daca ma sarut, raman gravida?

cum nu puteam sa o intreb pe mama de cireasa. ne tot dadeam intre noi coate. dar si cu parerea. si eram foarte ingrijorate. atente maxim sa nu cumva sa ne sarutam. si oricum, nu cu limba. sau macar sa tinem ochii larg deschisi. sa putem preveni si protesta impotriva unei potentiale sarcini.

pentru ca nu cumva sa ajungem acasa cu burta la gura. inainte sa apucam sa ne dam treapta. ce sa mai. intelegeam si noi, chiar mici fiind, ca exista o vreme pentru toate. apoi ne-am luat riscul. si restul e de inteles.

dar uite ca a venit o vreme. cand imi vine. nu stiu altii cum sunt. si mai ales fete si femei. sa ma intreb.

daca ma sarut raman gravida?

pentru ca exista saruturi si saruturi. despre cele din prima categorie nu are rost sa vorbesc. stiu si singura ca nu raman gravida. dar despre cele din a doua, adica saruturile. nu mai sunt asa de sigura.

un sarut e cateodata atat de erotic. si poarta o incarcatura atat de istovitoare. incat de ce nu ar rezulta in urma lui. si niste pui vii.

un sarut reusit darama muntii si creste din nimic altii noi. te face sa zbori. ma face sa zbor. declanseaza ploaie de praf de stele. in ochii tai. in ochii mei. si schimba anotimpurile intre ele. si atunci cum sa nu-mi pun intrebarea?

fara sa sarut nu pot sta. dar trebuie sa tin cont si de toate astea. sa-mi asum ca daca ma incumet. la unul din saruturile cosmice, transcendentale si intergalactice. s-ar putea sa nasc in plina criza.

sa sarut. sa nu sarut. o sa stie toata lumea. daca asa cum ma gandesc eu acum. dupa iarna asta o sa urmeze 3 veri sudate una dupa alta. si in loc de parcul herastrau va fi o padure deasa pe un deal inalt. si o pastravarie montata pe un rau repede de munte.

dar daca ma privesc ochi in ochi, de aproape. si asta poate duce in acelasi loc? cine sa mai stie, in balamucul asta. om trai si om vedea.

cireasa si muschiul altuia file

ma plimb alene prin billa. loc de desfatari cand e cazul. sau de cumparaturi frugale, cu buget redus, alte dati. ori acum e criza. deci si cosul saptamanal e mai pirpiriu.

imping la cosul cu zabrele. ma uit ce am inauntru. hartie zewa cu 2 straturi. pentru ca nu am inteles niciodata rostul celui de-al treilea strat. desi mama de cireasa imi spune ca fix acolo sta magia.

zahar brut si brun. care nu ma face mai slaba, dar sigur imi da mai multa incredere in mine. 2 lamai pe care le cumpar doar din simpatie pentru noua mea colega de birou, lamaia. sper ca o sa aiba si ea in casa de-a pururi un cos cu cirese. ma rog.

un ananas ca sa mi se para ca traiesc o experienta exotica. in plus mereu impresionez barbatii cand il hacui ca un razboinic care are o zi proasta. si imi place sa vad cum se sperie si fug. mai bine sa fuga de la primul ananas. decat de la un ananas ulterior.

branza de capra. pentru ca mi se pare un deliciu la indemana. dar si pentru animalele astea sunt pe lista de scurta de simpatii. si niste oua, nu pentru un motiv anume. dar orice om, fie el si cireasa, trebuie sa aiba in casa niste oua. minim 6. maxim oricate.

dar trecand pe langa raionul unt si margarine, vad o punguta alba. care nu apartine de acolo. ma apropii sfioasa si citesc. muschi file feliat la ora 14:07, 6.2 lei. acum e 19:13, deci au trecut doar cateva ore de la desprinderea de muschiul file mama.

ma uit cu pofta la punguta. ma uit in portofel. da, merge. ma uit in jur, ca stiu ca e cumva jenant ce fac. si pun muschiul altuia file in cosul meu.

ce nemernic o fi vrut sa inghita carnita asta care acum e a mea? si de ce s-o fi razgandit la 2 pasi de mezeluri. si a lasat-o ca un hot pe unde a apucat? l-o fi anuntat chiar atunci prietena lui ca se despart. si probabil ca ei ii placea muschi file.

oricum, nu se face sa lasi produse alese, asa, prin alte parti. noroc ca am trecut eu pe aici.

apoi ma distreaza ideea si incep un joc. ma uit cu atentie in drum spre casa. sa vad ce produse abandonate mai sunt. si incerc sa le strang, daca nu contravin total principiilor mele ferme, la mine in cos.

langa muschiul file mai vin. niste crenvusti de pasare pentru copii, cu un fel de superman pe ei. abandonati la raionul oua. de vreo mama care s-a gandit sa-si pedepseasca copilul rau din fire. nemaipunandu-i mic dejun pe masa.

dau peste o salata tzatziki, dar nu pun botul. arata prea chimic.

apoi o punguta cu chifle proaspete, 4. sunt si graham si paine alba, de care nu prea mananc. dar nu o sa mor. asa ca le iau. au fost proabil lasate de vreo grasuta care vrea sa slabeasca. si ratiunea a invins in final simtirea. s-a lepadat de chifle ca de o batista de hartie folosita.

doua bile de mozzarella care plutesc intr-o zeama. le pipai si ma joc cu ele. la raionul ciocolata. aici nu pot sa gasesc motivul si pace. cum vrei mozzarella si apoi nu mai vrei? si de ce? sau poate ca e acelasi om care a lasat muschiul meu file. si poate din acelasi motiv.

si tocmai cand cred ca am scapat. pus discret pe gume de mestecat, chiar la casa. zace un cascaval penteleu tras in vid. cascavalul penteleu e delicios. cu ce o fi suparat-o pe gospodina?

poate cu pretul. cascavalul costa mult. si pentru ca i-a trebuit vopsea de par rocata. a renuntat la penteleu. lasa ca il iau eu sub codita mea ocrotitoare.

platesc mai mult decat voiam si plec acasa.