cine sta bine cu nervii sa dea 10 lei

Pentru ei este acest anunt, pentru oamenii care stau bine cu nervii.

Mai zi-mi cate per sunt acolo, pls. si daca e bine.

Alina, o prietena buna de tot pentru cireasa, si care e buna si ca psiholog (meseria ei), face si ea ceva care pare mic dar e maret. E clar, e momentul faptelor mari, de inima.

Ea s-a decis sa faca sarmale pentru cei mai putin norocosi decat noi. Care sunt persoane cu probleme de sanatate mintala, beneficiari ai Centrului de zi Estuar din Bucuresti si incearca sa primeasca orice ajutor pot.

Cica a pus deja varza la murat. Si acum nu mai are nevoie decat de umplutura. Sigur, e vorba despre multe sarmale aburinde care trebuie sa ajunga la cele 150 de guri mai putin norocoase decat gurile noastre.

E simplu. Intrati aici. Vedeti cum sta treaba cu rezidentii de la Estuar si inimosii care se ocupa de ei (si care vor face cca 1000 de sarmale). Si dati 10 lei acolo, pentru o farfurie cu sarmale.

Puteti deasemenea daca va e mai usor sa virati banutii chiar in contul fundatiei care este: RO45 RNCB 0064 0048 9646 0001 BCR, sucursala Berceni)

Multumesc.

vulpea buna mult aduce

Vulpea este Lia, roscata din blogosfera care are o inima cat casa si isi striga cu folos al ei rebel yell.

Ea a lansat proiectul oameni darnici, in cadrul caruia face lucruri unul si-unul. Si nu se lasa pana nu ajuta oameni multi, cat poate ea de tare.

Vreau sa va rog sa aruncati un ochi pe ce face ea acum. Ne si va roaga pe toti sa cumparati pana pe 13 decembrie mici nimicuri de facut cadou unor copii, vedeti aici exact ce si cum.

Si dupa ce faceti asta, sa va intalniti cu ea, vulpea, care o sa stea de veghe la universitate timp de trei zile, 14, 15, 16 decembrie. Si va strange de la voi toate lucrurile intr-un loc.

Vulpea buna mult aduce. Si asa putem sa facem si noi, tot mult.

oda unui elev necunoscut

Exista un om, mic de ani dar mare la inima, care imi face mie viata mai frumoasa si mai usoara. Si mie si lamaiei aici, internetic, de fata.

Am aflat ca il cheama adrian. El stie cum ma cheama, stie ca sunt cireasa. Pentru ca, atunci cand a venit sa ne cunoastem si eu munceam nevoie mare, el mi-a adus un cadou mic. Ceva cu cirese.

Nici macar nu cred ca i-am multumit atunci. Cine stie ce amareli aveam in cuget si-n simtire. Nelegate de el dar oricum. Suficient de mari incat sa fie legate de oricine imi aparea in fata ochilor.

Multumesc, adrian, pentru sucul de cirese. A fost foarte bun.

Omul asta mic a vazut ca lamaie si cu mine ne descurcam greu cu al nostru copil de suflet DaSiPrimeste. Ca nu mai prididim de restul treburilor ce avem. Si prin urmare ne-a scris din senin, fara sa ne stie. Si ne-a propus sa ne ajute el.

Nu-mi dau seama exact daca prin hai sa va ajut, el s-a gandit cum o sa functioneze practic treaba. Si anume ca noi o sa lasam bucuroase mai tot greul pe umerii lui.

Pentru cine nu stie exact despre ce e vorba, dasiprimeste este un copil online facut de mine si lamaie la sfarsitul lunii ianuarie. Un loc unde oamenii care au lucruri pe care nu le mai folosesc le daruiesc altora, fara bani. Un spatiu virtual care musteste de omenie reala.

Ca eu si lamaie avem, cine stie, pacatele noastre, si vrem sa dam comunitatii ceva bun inapoi, se stie. Dar Adrian este elev. Cate rele sa fi facut el incat sa vrea sa ispaseasca? Si totusi zi de zi el face si desface treaba multa pe dasiprimeste.

Pentru ca este asa de implicat. Si pentru ca este asa de tanar si totusi ii pasa. Si pentru ca face totul din pura dragoste de semeni, fara sa aiba absolut niciun beneficiu, in timpuri cand asa de putina lume mai face asta. Vreau sa ii dedic aceasta mica oda.

Prea multe despre el nu stiu. Doar ca in loc sa stea aiurea pe net. Cum e aproape normal sa faca un elev. El sta pe net cu folos. Ajutand oameni sa se puna in contact. Si sa isi faca multe cadouri trebuincioase in vremuri asa grele, de criza.

Adrian, multumesc frumos ca ne ajuti. Sa stii ca apreciam extraordinar de tare tot ce faci. Chiar daca nu prea iti spunem lucrul asta cat de des s-ar cadea.

am stat 7" pe sticla potrivita, la ora cea dorita

Desi concubinul meu nu a incercat sa ma arunce din Foisorul de Foc. Pentru ca nu-mi iese niciodata friptura. Si nici nu am divortat pentru ca soacra mea m-a prins harjonindu-ma de zor cu un cal. (Altele au fost motivele).

Am reusit sa stau in prime time la Pro TV, la stirile de la ora 7. Cateva secunde pe sticla, eu si familia mea recenta: cireasa, lamaie si copilul nostru bun, frumos, si fara bube-n cap: DaSiPrimeste. Ati dat click aici, da? Ca sa puteti atasa o mutra scrisului asta.

Sunt profund onorata ca televiziunea cu cea mai celebra sticla. S-a prins ca facem ceva misto. Si de ce sa nu recunosc. Mi-a placut si traficul rezultat. Care a sarit de 7,000.

Pentru postul meu zilnic, un etaj mai jos, va rog. Zice lumea ca e bun.

chinezii spera si sper si eu

Ca luni, cand mergem la ei din nou, o sa le putem duce ceva de mancare. Detalii pe copilul meu frumos si destept, dasiprimeste. E groasa treaba si vremea nu tine cu ei. Nu ca daca ar fi mai frumos afara, le-ar fi mai putin foame.

Pentru cei care nu stiu povestea noastra, va rog intrati aici.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

poveste chinezeasca cu participatiune romaneasca

Azi constat cu placere ca este nu codrul, ci chinezul cel care este frate cu romanul.

Dupa cum explicam mai acum vreo 2 posturi ca vrem sa facem. Ma vad cu lamaie si eCostin in parculet sa ducem cate ceva chinezilor. Din mai multi cititori sensibilizati care s-au anuntat pe dasiprimeste. La fata locului este doar lupul negru.

Care fara prea multe menajamente cumpara imediat haine pentru cativa chinezi de imbracat de sus pana jos. Si alti cativa chinezi jumatati de sus.

Merci lupule alb de bun ce esti. Merci ca ai venit desi stiu ca nu prea erai in apele tale. O sa fac incantatii pentru bila aia a ta.





Cu 200 de lei, (dintre care jumate sunt trimisi din strainatate) de la Sabina, Lucian si Ionut. Mergem la supermarket sa alegem ceva cat mai potrivit.

Dar apar tot felul de dileme. Oare chinezii mananca branza? Ce conserve sunt cele mai potrivite petnru chinezii care nu au nimic si sufera de frig?

Pana la urma lasam presupunerile. Si alegem in functie de cantitate/pret. Oricum nu avem cum sa le luam mancare chinezeasca, ca doar suntem in Romania. Asa ca...

Rezulta 5 pungi pline ochi cu paine, conserve de carne, tocana si conserve de legume, si croissantes si tigari. Si alte maruntisuri.



Ajungem si se porneste un ropot de aplauze. Chinezii sunt multi si marunti si incredibil de draguti. O armata intreaga de teracota care a inviat. Vin si iau ce le-am adus fara sa se buluceasca, desi situatia lor e clar disperata.



Cred ca cel mai mult s-au bucurat de tigari. Le impart repede intre ei. Si se apuca de fumat instant. Ca un fel de demo pentru noi. Sa vedem noi ca i-am facut fericiti.



Pentru ca afara e soare, pare ca de fapt chinezii au iesit sa se plimbe putin prin Herastrau. Sa-si dezmorteasca oasele lor mici, chinezesti. Zero mizerie, ii vad cum strang fiecare gunoi si il duc la cos.

Mie in continuare mi se pare ca ma uit la copiii celor care au facut pentru cireasa. Si alti copii mioritici. Creioane si ascutitori si penare si gume de sters care miros frumos, a strainatate.



Cat timp stam acolo, mai vin multi romani si aduc diverse chestii. Paturi, mancare gatita, medicamente. E sambata mortilor si sunt bucuroasa sa vad ca romanii sunt generosi cu vii. Chiar daca au ochii mici si lunguieti.



Mai ales sunt doua doamne care poarta blanuri si au venit cu termosuri mari pline cu...tzeai chinezesc. Imi zice unul din chinezi, care imi intinde si un pahar. El mie.



Exista amenajate niste corturi dintr-un celofan, asa. Dar nu sunt suficiente pentru toti chinezii. Chiar daca ei sunt la fel de mici ca mine. Pe soare lucrurile arata mai putin dramatice. Noaptea trebuie sa fie oribil.



Exista si bidoane cu apa si si un maldar de paine. Si o stiva cu alte alimente. Dar nu-mi dau seama cat o sa le ajunga. Aflam de la unul din chinezii lideri, care rup romaneste, pardon "lomaneste". Ca mai au de stat o luna pana se intampla ceva. Nu stim exact ce.



O sa ne intoarcem chinezilor. Pentru ca ca ne-ati emotionat cumplit. Mie si acum imi mai tremura codita. Si am pielita subtire de cireasa mai roz decat normal. O sa ne intoarcem cu intariri.

Later edit: film pe hotcity, aici.

tineti minte ascutitorile chinezesti?

Daca da si daca va aduceti aminte cat va placeau. Si daca va placeau si penarele si ciocolatelele mici in staniol auriu si daca va place mancarea chinezeasca. Atunci poate aveti chef sa ma ajutati pe mine si pe lamaie.

E vorba sa ajutam pe chinezii aia care sunt tare infrigurati si nemancati si tristi si disperati. In momentul asta, lipiti de cladirea ambasadei tarii lor. Acum, cand vorbim si e nasol afara si noi stam inauntru.

Ma astept la bascalie, nu-i vorba. Ce treaba avem noi cu niste chinezi, sa-i ajute ai lor, de ce ne pasa, lasa ca sunt multi oricum, lasa ca sa manance cainii vagabonzi din jur, ca asa o sa fie toata lumea multumita.

Dar daca puteti face un pic mai mult de atat, intrati la dasiprimeste, sa vedeti despre ce e vorba. Strangem chestii si le ducem lor.

Tnx.

am un copil genial

Pe care il iubesc enorm. El e mic la stat dar asa de mare la sfat.

Mi-am pierdut acum vreo 10 zile capul. Stiti cum e. Avem toti slabiciuni. Si l-am conceput intr-un moment de neatentie. Cand aveam atat de multe alte treburi, ca numai el mai lipsea. Deci zero planificare.

Cand am iesit din travaliul facerii si mi l-au aratat, am fost putin dezamagita. L-am vazut asa pricajit, n-am crezut in el prea tare. Mi-am inchipuit ca e bolnavicios si sensibil. Si cu bube-n cap.

Chiar ma gandeam ca ce m-oi fi chinuit atata sa-l nasc. Cand e cum e. Dar m-am pripit. Copilul asta creste intr-o zi cat altii intr-un an. E bun cu oamenii din jur. E silitor, se poarta frumos.

Si imi aduce satisfactii nebanuite. Si zau ca nu zic asa de el pentru ca eu l-am facut. Ci pentru ca el chiar e foarte tare. A inceput sa vina lumea sa-l vada de peste mari si tari. I s-a dus buhul ca e copil special si se formeaza comunitati in jurul lui.

Are deja nu stiu cati prieteni. Si eu care credeam ca cireasa e cea mai sociabila. Sa-l vedeti pe copilul asta al meu. Nici nu stii ce sa zici ca fost mai intai. Cireasa sau copilul ei cuminte?

Gata cu metaforele. Copilul meu se numeste dasiprimeste. Si este un loc unde oamenii fac cadouri dezinteresate altor oameni.

El nu e, doamne fereste, un copil facut din flori, ci cu lamaie. Oamenii de stiinta au fost putin reticenti la inceput. Dar acum e dovedit. Cand incrucisezi o cireasa cu o lamaie, iese lucru de calitate. Dulce-acrisor si bine gandit.

Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc eu, aici in detaliu. Ca am mai zis la foarte inceput de asta. Pentru ceilalti, va multumesc de feedback pozitiv. Ati avut dreptate, foarte tare ideea.

Dintre efectele personale de cireasa, pana acum stau asa. O cutie de "purtat" cosmetice a plecat la denisuca. Si pe 2 dintre scaunele mele o sa stea, incepand de weekend-ul asta, alex.

S-au mai perindat pe la dasiprimeste. Un acvariu fara pesti inclusi, asta mai lipsea. Niste clapari care s-au bucurat de multe coborari. O papusa funny, Didina. Un dulapior aratos si alb ca laptele.

Apoi un kit de mers in thailanda + sfaturi incluse de la proprietareasa. Un joc pentru cand ai playstation si te plictisesti. Niste tricouri noi pentru vremuri noi. Un tablou cu un cantaret.

Si dasiprimeste a mai realizat ceva misto. Si-a facut si prieteni nedespartiti. Oana designerita, denisuca blogarita, alex (cu scaune:P) care face martisoare funny si cercei. Si asta e doar inceputul. Pentru ca dasiprimeste abia a venit pe lume.

Sunt absolut incantata de feedback-ul venit de la voi. De cati oameni vor sa ajute alti oameni. De cate lume misto vine acolo. Si de cum evolueaza copilul asta al meu. Pe care il tin sub lupa. Si il verific la fiecare doua secunde.

Am facut un copil si a iesit bine. Si acum mi-a venit pofta sa fac din ce in ce mai multi. Pazea. Si aviz amatorilor. Sunt intr-o perioada asa de buna. Incat nu-mi trebuie mult sa raman insarcinata.

cheta de ganduri bune pentru printesa sha si genunchiul ei de aur

Am o prietena draga, cititoare si de blog aici. Poate ati intalnir-o prin comments. Este vorba despre Printesa Sha. Prietena buna si cu a cherry.

Printesa asta va trece vineri printr-o incercare tare delicata pentru ea. Ii trebuie mult curaj si mult sange rece. Si foarte mult noroc si energie buna. Oricat de mult din toate astea.

Si pentru ca formularea din titlu ii apartine. Si pentru ca mie mi se pare geniala. Si pentru ca o iubesc. Vreau sa spun despre asta si public, pentru ca ma gandesc mult la ea.

Recunosc ca nu stiu exact cum se face. Dar fac cheta de ganduri bune pentru Printesa Sha si Genunchiul ei de Aur. Sper ca strang multe. Ca sa i le pot trimite pe aripi de fluture. Get well.

Revin cu amanunte proaspete. Printesa sha e bine, operatia a fost ok. Printesa multumeste mult de tot pentru suport, care evident a functionat. Si trimite urmatoarele reflectii principare, din cladirea armatei. Care e cu ea si cu noi.

1. Viata pe picioarele tale, 2 la nr si ancorate in teluric, e dumnezeiasca. ne indeamna sa fugim la plimbare.

2. Viseaza catei care schiopateaza si vin la ea sa-i panseze. (Parerea mea, a ciresei, e ca pleaca toti cu genunchi de aur).

3. Maiorul ii zice, cand o vede la pansat: de cate ori ma vezi, sa zambesti si sa-ti dai jos pantalonii:)

4. Ca are nevoie de un marsupiu. Pentru ca in hanorac nu incap decat un grapefruit, un mar si mobilul.

Bravo, draga printesa, ai biruit primul pas.