ei se insoara, soarele dispara

Am considerat mereu ca fostii mei trebuie sa-mi ramana cumva inchinati mie. Exact precum Moldova era pe alocuri inchinata turcilor, cand Stefan nu era atent sau nu era deloc.

Chiar nu conteaza daca eu i-am parasit pe ei sau ei pe mine. Poate sa fie vorba chiar si de fosti pe care am sperat fierbinte ca nu o sa-i mai vad in vecii vecilor. Nici macar din intamplare la raionul cu ulei de masline la Carrefour.

Oricare ar fi statusul, eu tot cred ca fiecare dintre ei trebuie sa sufere pe undeva, pe unde este detasat, macar un pic. Si toti au datoria sa traiasca mai greu dupa ce m-au cunoscut.

Pentru ca uite. Fostele suflete pereche au fost atinse de magia ciresei. Au cunoscut deci paradisul sentimental feminin pe pamant.

Prin urmare odata ce ele, sufletele astea, nu mai au paradisul, trebuie sa schioapete vizibil toata viata. Sa le vada lumea pe strada si sa exclame plina de compatimire. A, uite la domnul asta ce greu merge. Trebuie sa fie de-al ciresei.

Eventual (si de fapt de dorit), fostii nu-si vor mai gasi linistea niciodata. Pai da: cum sa mai traiesti la fel dupa ce m-ai iubit pe mine? Trebuie sa fii nebun. Sau peste, ca ei au memoria de doua secunde.

Si nu e vorba aici ca as simti nevoia sa mai fac vreodata ceva cu fostii, orice. Ca doar nu de bine si frumos ce era ne-am despartit. Stiu si eu atata lucru. Ca ciorbele care sunt puse iar pe foc nu prea mai au acelasi gust.

Dar cand aud ca vreunul se insoara, simt o musca verde si carnoasa pe creier. Care insista sa faca pui acolo si bazaie ca o tampita.

Raman asa, dezabuzata, si nu inteleg cum e posibil. Ei chiar cred ca o sa le mearga bine fara mine? Asa s-ar parea, imi canta la unison in ritm de blues corul de la biserica unde se savarseste ceremonia religioasa.

Adica inteleg ca fostul poate sa manace cativa ani buni fara mine. Pot sa accept ca doarme dus noptile cu luna plina. Pricep ca merge zilnic la toaleta fara sa-mi zica. Si ca in vacante chiar se distreaza si e fericit.

Inteleg si ca are relatii cu alte femei, cum sa nu inteleg. Dar sa se insoare? Asta e complet diferit. Si arata o detasare si un curaj emotional ceva de speriat. Nu-mi vine sa cred ce grad ridicat de autonomie a atins. Omul ala e liber de cireasa.

Cum n-am fost putin atenta, cum s-a vindecat. Pai sa nu trimiti paramedicii sa-i faca un picior mai scurt? Platesc eu proteza. Platesc oricate proteze trebuie. Aviz amatorilor: stati in banca voastra.

S-a insurat cel mai iubit dintre pamanteni. Si cum puteam sa tac despre asa curioasa intamplare.

barna din ochii ciresei

*Aceasta este o poveste cu pilda. Deci poate fi citita chiar si de catre copii. Singuri sau prin intermediul parintilor lor, prieteni virtuali aici cu mine. Unul dintre copii stiu ca este Dona. Pe care o rog sa fie atenta.

Cu mare gratie identific si aleg si apoi culeg paiele din ochii oamenilor de care imi pasa. Si apoi asez paiele extrase pe un culcus de matase purpurie. Trag cu indemanare deasupra o lupa uriasa. Si insist sa ne aplecam amandoi, sa le discutam impreuna.

Iau o figura ipocrita si atrag atentia delicat. Fii amabil, draguta. Uite ce-am gasit la tine in ochi. Uite ce mult gresesti tu. Si ce buna sunt eu, prin comparatie. La exact acelasi subiect. Nu trebuie neaparat sa schimbi. Vreau doar sa constientizezi.

Aveam o discutie deunazi cu prietenul meu imaginar, I. Eu ma aratam ingaduitoare fata obiceiul lui de tine legatura cu trecute vieti de doamne si domnite. Adica cele care i-au fost aproape de inima de-a lungul vremii. Dar in glas aveam ceva dojana.

Adica ma straduiam sa ma arat lui toleranta si perfect moderna in aceasta privinta. Dar ceva ma manca pe dinauntru. Era viermele mirarii si al neintelegerii. Si nu ca nu m-as simti stapana pe proprii mei nuri. Dar de ce, de ce sa facem asta? Uite, eu sunt perfecta si nu fac.

De ce sa vorbim cu niste stafii? Partenerii cu care am dormit odata noaptea in pat si acum nu mai dormim, capata un statut aparte. Parerea mea este ca trebuie pusi in lada de zestre. Ca doar am invatat ceva de la fiecare. Dar nu e cazul sa si umblam acolo.

La foarte scurt timp dupa asta, alta discutie cu I. Ce vreti, discutam des. Spun eu ca exact acum un an am inghitit prea repede si prea multe pahare cu cine mai stie ce licoare. Si se insinueaza pe buze, musafir poftit cu jumatate de gura, SMPE.

Si uite cum spun singura, de la mine, fara sa mi se stranga degetele la vreo usa. Da, mai vorbesc cu el. Avem conversatii regulate. Atunci I. zice mi-ai zis ca tii legatura si cu cel mai iubit dintre pamanteni. Da, am recunoscut eu senina. Dar aia este altceva.

Si ne aducem amandoi aminte, a se citi eu deja putin incurcata de potriveala asta, ca am pomenit de inginerul fara inima. Sotul meu cu acte, fost. Si cum am vorbit ieri cu el si zicea ca ceva. Nu conteaza ce.

Atunci I. ma intreaba daca m-a mai cautat G. Da, uneori, zic eu cu privirea limpede si inocenta. Dar stii, aia nu se pune.

I. a fost un lord cum eu n-as fi fost. Nu mi-a cantat niie-niie-niee-niee-nieeee-nie! Si nici nu si-a batut pumnii unul peste altul. Cum se face cand iei pe cineva peste picior. Si vrei sa-i arati ca tu ai dreptate si el e in eroare.

Deci, sa recapitulam. Eu ma credeam superioara si net mai principiala. Fiind ferm convinsa ca eu cand trag o cortina peste ceva, apai trasa ramane, orice-ar fi. Si nu mai vreau sa stiu de omul ala nimic.

Si tot eu am descoperit in trei pasi simpli. Ca stiu cu ce se ocupa recent mai toti fostii mei importanti si chiar si vreunul mai ne. Pilda este ca o cireasa are barne in ochi si se ia de paiele oamenilor. Si nu e frumos.