Am considerat mereu ca fostii mei trebuie sa-mi ramana cumva inchinati mie. Exact precum Moldova era pe alocuri inchinata turcilor, cand Stefan nu era atent sau nu era deloc.
Chiar nu conteaza daca eu i-am parasit pe ei sau ei pe mine. Poate sa fie vorba chiar si de fosti pe care am sperat fierbinte ca nu o sa-i mai vad in vecii vecilor. Nici macar din intamplare la raionul cu ulei de masline la Carrefour.
Oricare ar fi statusul, eu tot cred ca fiecare dintre ei trebuie sa sufere pe undeva, pe unde este detasat, macar un pic. Si toti au datoria sa traiasca mai greu dupa ce m-au cunoscut.
Pentru ca uite. Fostele suflete pereche au fost atinse de magia ciresei. Au cunoscut deci paradisul sentimental feminin pe pamant.
Prin urmare odata ce ele, sufletele astea, nu mai au paradisul, trebuie sa schioapete vizibil toata viata. Sa le vada lumea pe strada si sa exclame plina de compatimire. A, uite la domnul asta ce greu merge. Trebuie sa fie de-al ciresei.
Eventual (si de fapt de dorit), fostii nu-si vor mai gasi linistea niciodata. Pai da: cum sa mai traiesti la fel dupa ce m-ai iubit pe mine? Trebuie sa fii nebun. Sau peste, ca ei au memoria de doua secunde.
Si nu e vorba aici ca as simti nevoia sa mai fac vreodata ceva cu fostii, orice. Ca doar nu de bine si frumos ce era ne-am despartit. Stiu si eu atata lucru. Ca ciorbele care sunt puse iar pe foc nu prea mai au acelasi gust.
Dar cand aud ca vreunul se insoara, simt o musca verde si carnoasa pe creier. Care insista sa faca pui acolo si bazaie ca o tampita.
Raman asa, dezabuzata, si nu inteleg cum e posibil. Ei chiar cred ca o sa le mearga bine fara mine? Asa s-ar parea, imi canta la unison in ritm de blues corul de la biserica unde se savarseste ceremonia religioasa.
Adica inteleg ca fostul poate sa manace cativa ani buni fara mine. Pot sa accept ca doarme dus noptile cu luna plina. Pricep ca merge zilnic la toaleta fara sa-mi zica. Si ca in vacante chiar se distreaza si e fericit.
Inteleg si ca are relatii cu alte femei, cum sa nu inteleg. Dar sa se insoare? Asta e complet diferit. Si arata o detasare si un curaj emotional ceva de speriat. Nu-mi vine sa cred ce grad ridicat de autonomie a atins. Omul ala e liber de cireasa.
Cum n-am fost putin atenta, cum s-a vindecat. Pai sa nu trimiti paramedicii sa-i faca un picior mai scurt? Platesc eu proteza. Platesc oricate proteze trebuie. Aviz amatorilor: stati in banca voastra.
S-a insurat cel mai iubit dintre pamanteni. Si cum puteam sa tac despre asa curioasa intamplare.
miercuri, 25 noiembrie 2009
ei se insoara, soarele dispara
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19 comentarii:
senzational ai scris:) impartasesc aceleasi idei despre subiectul in cauza...dar life goes on si cu siguranta vom fi si noi in postura de a ne casatori lasand in urma niste fosti ce-si musca buzele la auzul vestii:P
have a nice day, u lil cherry
Eu sunt bucuroasa daca ei sunt fericiti, dupa o relatie cu mine.
Eu cred ca ai o problema cu asta in momentul in care, el nu este atat de fost.
Am simtit si eu asa ceva, cred ca tine de orgoliu pana la urma.
Absolut de acord cu tine; am avut si eu parte de "traume" d-astea;prima dintre ele a fost la casatoria unuia care habar n-avea ca devenise ex-ul meu:)), adica il iubisem asa, fara ca el sa stie, vreo cativa ani. Viata m-a mai "razbunat" p-ici, pe colea :).
Foarte tare :)) Aşa păţesc şi eu, exact aceeaşi senzaţie. Cu unii dintre ei mai păstrez legătura, şi chiar mai discutăm despre aspecte sentimentale, şi îmi mai zic că nu e totul chiar roz .. şi atunci trăiesc o senzaţie de genul celei descrise de tine: e normal să nu fie totul perfect, că doar nu mai e cu mine, doar cu mine a atins perfecţiunea :)
Evident toată această manifestare a narcisismului şi a orgoliului din mine ţine doar câteva secunde, dar acele secunde există şi nu sunt one time only! :P
@Alessia: cineva mi-a zis ca sunt nebuna, ca nu mai exista alte persoane care sa simta ca mine si ca sunt complet singulara si de nisa in atitudinea asta. vad ca nu. ihaaaa.
@Lili: da, mereu e o problema e orgoliu, asta e clar. dar mie mi se pare asa fata de toti fostii, nu doar cu unii, cu care sa zici ca mai e ceva deschis:). ma rog, poate iubirile mai mari conteaza mai mult acolo, la cantar.
@thea: aoleu, asta e deja ceva periculos. sa te izbeasca in cap o casatorie a cuiva pe care il placi dar cu care nici n-ai apucat sa fii. of, inima, bat-o vina:P.
@madMe: pai na, cine exista pe lume mai tare ca noi (toate?):))
se vede ca doar barbatii sunt magari; nu stii sa te exprimi corect, trebuia sa pui mai multi de iii acolo, adica: "iiiiiiiiihaaaa!!!"
E ca si cum as privi un film sau as citi un roman, eu n-am de unde sa stiu chestia asta cu ex-ul (si, na, recunosc, mi-e ciuda uneori) la mine "the one and only" m-a luat de nevasta de tanara (la 20 de ani, eu) si acum dupa alti 20 m-apuca panica daca ma gandesc ca nu s-ar fi intamplat asa.. Cum faceam eu fata provocarilor astea daca ramaneam celibatara atata timp?? Si cine ma mai rasfata excesiv zi de zi anii astia?
Poate ca n-ar fi rau ca, din cind in cind, sa te uiti la tipa care se uita la tine din oglinda dimineata si sa-i zici "Auzi, oi fi tu cea mai cireasa desteapta, frumoasa si cu coafura perfecta dis-de-dimineata, da' tin sa te informez ca lumea nu incepe si nu se termina cu tine. Capisci?" ;)
Sorry for you!
Da' lasa, ca sunt si "fosti" cuminti pe lumea asta.
Cireshi, ce sa zic? Mie nu mi-a pasat de fostii, cind s-au insurat - citushi de putzin, dar, filozofic, te intzeleg si te aprob, ei tre sa fie marcatzi pe viatza si incapabili de o remisie serioasa dupa relatzia cu NOI.
Dar nu as investi prea multe resurse in a ii convinge si pe ei de adevarul acesta evident.
ba cu singuranţă nu eşti singura care gîndeşte aşa. da' cum să explici atari grozăvie necunoscătoarelor de atari simţiri? :)
@miju: a, ei nu sunt magari. sunt doar capabili sa mi se sustraga. ceea ce nu e corect, domnule!
@ikemaua: ce chestie, n-am stiut ca esti maritata de 20 de ani. asta de cifra:). Bravo. Tare. Really.
@Baloo: pai de ce sa imi fac asa un deserviciu? cui ii foloseste? mie nu:).
@Lup alb: e, stai linistit, ca pana la urma asa o sa faca toti fostii. dar na, nu ma coafeaza ideea.
@vera: a, pai ce sa-i mai convingi! ma lamentam si eu aici putin, cu voi. dar apoi, ca am facut-o si pe asta, nu mai stric orzul pe gaste:D
@mack: cu rabdare:))
@
Da cum e cînd e gata însurat (măritată)? La dracu...
I hear you sister! Am exact aceeași problemă și, întâmplare întâmplătoare, chiar ieri mi-a spus o prietenă: s-a însurat Cristi X ?(un fel de cel mai frumos dintre pământeni, care a iubit Vulpea foarte tare, dar Vulpea vroia adrenalină atunci). WHAAT??? Păi, am văzut pe facebook că aia, blonduța aia ștearsă cu care umbla astă-vară, o cheamă acum Ștearsa X! M-a lovit direct în stomac, trebuie să recunosc. Deși au trecut atâția ani ... Suntem tare nebune, cum sunt cățeii care fac pipi la rădăcina unui copac, e locul LOR și nimeni nu ar trebui să mai facă pipi acolo, deși ei se duc mai departe, la alți copaci :D
asteptam postul asta de ceva vreme :))
Dap ..Pare foarte mult, dar te asigur ca in mintea mea au trecut vreo doi ani, numai ..:)
@ Cireasa: Cui bono, ha? Pai in general persoanele care sufera de cultul propriei personalitati pot fi o adevarata pacoste pentru cei din jur. Nu ca le-ar pasa prea mult de asta. Si nu ca as crede ca suferi de asa ceva, tratamentu' cu oglinda e doar preventiv. Ca tot se poarta vaccinarile. ;)
@Varanus: atunci esti un nemernic si nu mai pot sa vorbesc cu tine, pentru ca eu postesc si ma incarc cu ganduri si energie...fierbinte:)
@LiaLia: daaaa, asa-asa. de-aia vulpea-catel si cireasa-catel sunt bune prietene ever after.
@Biux: stiu, aproape ca l-am scris pentru tine si inca cativa.
@ikemaua: ca vantul si ca gandul s-au dus si asta inseamna ca e bine de tot.
@Baloo: eu ma plac destul de mult dar ii plac mult si pe ceilalti oameni, deci cred eu ca este un echilibru. nu?
nu stiu ce ma face sa cred ca cel mai iubit dintre pamanteni este acum cel mai trist dintre pamanteni...dar poate pentru el asta e solutia salvatoare si va invata in sfarsit sa iubesca :)
Trimiteți un comentariu