marketing buimac aplicat ciresei

Sunt la sala. Am pierdut ora de aerobic la care planuiam sa merg.

Si uite-ma suita din nou pe calaul groazei. Aparatul stair master, cel care suge din cireasa vointa, energia si mandria. Si apoi o scuipa pe dansa fara scrupule pe podeaua salii. Si cand cireasa afiseaza semne de lipsa respiratie, o intreba: atata poti?

Cireasa nu cuteaza sa se prezinte la stair master decat daca a intrunit o suma de conditii, destul de dure. Se suie pe el daca a dormit bine noaptea, a mancat mic dejun copios. Daca e fericita si a facut dragoste de curand.

Cireasa nu se va sui pe stair master, caci va fi cu siguranta infranta, in urmatoarele situatii. Daca e duminica, daca a visat urat, daca se simte (caci n-are cum sa si fie) prea grasa sau are dileme profesionale.

Ziceam eu ca sunt in buna stare. Asa ca ma invartosez si ma cocot. Daca tot ma sui pe stair master, durata trebuie sa fie 40 de minute. Abia cand atingi varful asta poti sa zici ca ai lucrat cumsecade.

Incep sa ma uit la televizor, sa nu ma plictisesc. E pus pe fashion tv si o adunatura incredibil de mare de femei silfide umbla in chiloti pe ecran. Zambitoare si parca nepasatoare de faptul ca, in vremea cand nu sunt la televizor, dieta lor contine o frunza de salata si doua capere degresate.

Privelistea asta n-are darul sa ma monteze. Eu nu o sa arat niciodata ca slovencele si rusoaicele astea, cu buci mici si manere reglabile. Dar ma rog, incerc sa continui gandindu-ma ca, dupa ce ma scobor de pe el, poate cine stie. O sa am totusi par pana la talie si ochi albastri.

Ma demoralizeaza dar incerc sa nu ma las. In fond conducerea salii le-a pus acolo clar pentru a ma motiva. Cireaso, da din craci si o sa te mantuiesti. Ok. Probabil ca stiu ei ce stiu.

Stair master, cum te simte mai slab, ataca la ficat. Pare din ce in ce mai greu sa apesi cele doua scari. Greutatea lumii intregi se pune pe umerii tai. Si gata, s-a sfarsit. Gafai de-mi sar capacele unul cate unul. Si sunt gata sa promit ca nu mai pun paine cu unt in gura.

Ma uit iar la slovence si apas mai abitir, cu ochii iesiti cam de 7 centrimentri din cap. Si atunci incepe sa rasune in incinta, data teribil de tare, o muzica de Craciun. Cu zurgalai pe fundal, veselie si tot tacamul.

Si atunci chiar nu stiu ce sa mai fac. Pentru cireasa, muzica si atmosfera de Craciun inseamna. Opreste-te cireaso, din iuresul in care ai stat prinsa tot anul. Ai muncit destul, ai tras tare. Odihneste-te putintel, ai dreptul asta, si de fapt obligatia asta.

Pai si cum se pupa asta cu slovencele in fundul gol, cele cu care trebuie sa incep sa seman daca trag tare? Salbaticilor la minte, cum zicea Moromete, de ce imi faceti asta?

Imi puneti slovencele ca sa ma faceti sa dau tot ce pot, in speranta ca o sa devin ca ele. Si apoi trantiti o muzica isterica de Craciun, care imi aduce aminte ca destul m-am zbatut tot anul. Si ca acum e perioada tolerantei, chiar si fata de corpul mult incercat.

Huo. Cireasa astfel buimacita de mesaje contradictorii se da jos de pe nemernicul care chitcaie superior. Si se arunca in bazin, pentru izbavire. Chiar daca acolo cineva ingana dramatic Noel, Noel, o sa fie bine. Trebuie sa fie bine.

Dar strategia de marketing adresata clientilor care cred ca trebuie sa se chinuie la sala constant este contradictorie. Si rauvoitoare. Atat am avut de zis.

lumea lui cine a plecat si cine e de venit

Stau sa intru la sala. Sa ma rup in doua in mod organizat. Si petrec de nevoie 8 minute in compania un jupan de parcari autorizat.

Nu era de felul celor care se erijeaza in moguli ai locurilor libere dorite din oras. Ci soiul care are ecuson si uniforma asemanatoare cu cea a angajatului de la paza si protectie.

Gata de lupta dreapta. Si cu acelasi aer de stapan absolut al micii lui tarlale. Si in curand, doar putin timp sa-i mai dam, stapan al universului intreg. Ati observat cum seamana incredibil de tare cu totii la mutra? Parca sunt jde mii de boabe-ntr-o pastaie.

Si mi-am dat seama cum e omul asta. Si de fapt toti ca el. Interpreteaza tot contextul in functie de efectele asupra gestiunii lui: parcarea cu x locuri. Este un loc din buricul urbei, deci foarte dorit de toti posesorii de masini.

Asa de cautat, incat eu nu jinduiesc niciodata sa gasesc loc acolo. Desi mi-ar fi extrem de comod. Pur si simplu consider ca nu exista si imi fac mendrele prin alte parti. Nu ma amestec eu cu golanii. Sa ma lupt pentru un amarat de loc de parcare.

Si vine unul cu o masina. Si urla la asta, langa care ma gaseam eu. Bai, nu poate sa treaca. Aratand, vezi bine, catre un altul, care incerca sa se strecoare prin harabura asta de smecheri.

Ce, cine-ai zis ca pleaca? Omul meu trece totul prin filtrul dorintelor personale. Ca adica i-ar cadea tare bine sa plece cineva.

Dar si prin infrigurarea profesionalismului. Trebuie sa fie pe faza daca ceva se misca in parcarea lui. Ce, sa afle altul inaintea lui ce se petrece? Stiti zicala ca prostul s-a nascut jignit. Omul nostru insista sa ii dea viata, zicalei.

Si de aici mi-am dat seama ca absolut tot ce ii trece pe la urechi sau dinaintea ochilor, are musai legatura cu parcarea lui mereu inghesuita si disputata. Exact asa cum ala a zis treaca si el a inteles pleaca. Un cuvant pe care vrea sa il auda mereu.

Daca vine iarna, isi bleastama zilele. Iar o sa alunece astia de nebuni cu masinile prin parcarea mea. Iar pocnituri, iar balamuc, iar stres. Iar sa ma rog sa inchida amiabil si sa zica ca au gasit-o asa. Urasc iernile.

Cand cade guvernul, da cu caciula taraneste, de pamant. Iar o sa fie un du-te vino aici la sala asta de basini. O sa vina toti bastanii sa se relaxeze, dupa stresul asta sinistru al guvernarii sau de fapt al lipsei ei.

Sarbatorile inseamna ca tot omul care parcheaza aici o sa fie mai pios. Si o sa-i dea mai multa spaguta. Ca de, le-a placut sa parcheze tot anul pe naspa, desi locurile erau rezervate. Acum sa plateasca.

In ianuarie se bosumfla. Abia a digerat caltabosul si stie ca parcarea o sa se umple de femei care vor sa slabeasca in grup. Cucoane care conduc prost, sunt isterice la volan si parcheaza ridicol. Ocupand mereu cate putin din alt loc de parcare. Pfiiii.

Si orice alta situatie pe care si-o poate cineva imagina. Ca e una de incalzire globala, proteste ale bugetarilor, un incendiu in apropiere sau perioada concediilor, se intampla la fel. Jupanul nostru o judeca in termeni de cum ii afecteaza lui parcarea.

Si mi-am dat apoi seama ca asta nu se rezuma doar la parcagii. Ci si cu toti ceilalti oameni care au ganduri mici si fixe.

Asa am fost tare tentata sa ii strig, dupa ce m-am departat: vezi ca e bineeee. Pentru ca el sigur ar fi percutat in felul lui. Si m-ar fi intrebat: ce zici cireasoooo? Cine vineeeee?

orlando s-a prins ca m-am ingrasat

Altfel nu-mi inchipui de ce ar fi relansat tocmai acum un site ca asta. Acum, cand eu am luat doua-trei kile. Dupa o vacanta de vara in care nu i-am refuzat prea multe guritei mele pofticioase.

Oare v-am zis ca eu lucrez cu spor in uzina de cuvinte si emotii si imagini a orasului fierbinte hotcity.ro? Nu cred ca v-am zis de mai mult de 18 ori intr-un an si ceva. Poate nici atat. Mai este loc. Simt eu.

Si poate va amintiti si ca v-am spus odata ca orlando a iesit intr-o zi la cumparaturi virtuale. Si a bagat in cosul lui zilnic taman locul meu de munca. Mi s-a parut tare. Inca mi se mai pare.

E, si sa vedeti acum. Vin eu ieri la biroul pe care imi pun zilnic picioarele cu unghii pictate in rosu. Si intai nu inteleg. Suntem mai multi. Este toata echipa mea de animalute urbane. Dar sunt si niste doamne noi.

Doua dintre ele au halat alb imaculat. Au in mana niste caiete cu scris mult si marunt. Nu bat pana acolo. Pe dupa gat le atarna un metru de croitorie. Altele sunt imbracate in pantaloni scurti si au manusi rosii de box si adidasi in picioare.

Intr-un colt troneaza acum un mare cantar. In mijlocul camerei un aparat de alergat. Si in celalalt colt este o canapea de piele crem. Seamana izbitor cu cele pe care se intinde la psiholog prin filme, lungita pe spate, femeia nefericita in casnicie.

Timida cum ma stiti, eu ridic din sprancene catre lamaie. Si ea imi zice pe sestache. Sssst. Sunt de la dietetik. Stii, cu diete, nutritie, viata sanatoasa, psihologi, slabit etc. Intai incep sa ma bucur ca o cireasa inocenta. Ia uite, cu atat mai multi, cu atat mai bine.

Cand insa scot o Eugenia din geanta pe la 11, vad ca noile colege se uita la mine zambind dar insistent. Nu inteleg exact dar de rusine bag biscuitele la loc. La pranz dau sa pornesc vijelios catre o saorma La Matache.

Anunt asta cu voce tare in orasul fierbinte. Se ridica imediat in birou rumoare. Halatele ma iau prietenos pe dupa umar. Si ma intreaba daca o salata cu rucola, parmezan si rosii cherry imi cauzeaza. Si daca nu, ele ar fi incantate sa o manance cu mine dimpreuna. Las saorma, ma dau lor.

Seara, tot asa. Mi-e pofta de lasagne si discut languros despre asta. Vad halatele robotesc pe tacute. Si imi pun dinainte un buchet de minunatii. Dar totusi nici urma de lasagna.

Ma intreaba chicotind daca imi place pepenele. Eu, cireasa cinstita, spun dintr-o suflare: il ador. Ele zic stii, cireaso, ne bucuram. Pentru ca exista o dieta cu pepene. Hai sa ti-o spunem. Rrrr.

Abia azi mi-am dat seama. Orlando sigur s-a prins ca m-am ingrasat. Si pentru ca el e mereu foarte subtil. Nu mi-ar zice niciodata cireaso, ce-i cu colacelul ala de la brau? E trendy anul asta?. Nu. Nu mi-ar zice asta. A lansat siteul asta doar ca sa ma faca sa inteleg.

Acum mi-e clar.Imi sugereaza ca e cazul sa invat si eu cum sa mananc. Si sa mai merg naibilor pe la sala. Si toate astea sa le fac intr-un mod in care sa nu ma traumatizez cumva. Orlando stie ca trebuie sa fiu cu mintile la mine si fericita ca sa scriu bine.

Ma intreb daca urmeaza un site de turism. Pentru ca eu chiar vreau sa vizitez din ce in ce mai multe. Si el nu mi-ar zice niciodata rosu in fata. Vezi ca nu are rost sa mergi in cutare loc. Nu. Ar face un site cu recomandari de vacante pentru a imbunatati comunicarea noastra.

Si apoi, probabil ca, daca observa ca relatiile nu-mi merg bine. O sa dea drumul repede la un site de cultura urbana pentru barbati. Unde sa pot intalni lume noua. Si, daca o sa simt ca imi bate ceasul biologic, o sa scoata si un site de mame si copii.

Dar pentru moment, Orlando s-a prins ca m-am ingrasat. Si pentru ca vrea sa ma ajute. A adus o echipa intreaga de specialisti. Care sa ma ajute sa trec prin aceste momente grele. Sa dau adica 2 kilograme jos. Multumesc frumos, domnule patron.

dau drumul la marea slabire

mai sunt pana la Craciun 24 minus 3 zile adica 21 de zile adica 3 saptamani.

in care mi-am propus sa devin zeita frumusetii fizice. ca zeita echilibrului psihic sunt deja. si imi plac conceptele rotunde. nu jumatatile de masura.

recunosc ca startul este un pic mai greu. in acest moment premisele nu sunt tocmai prielnice planului meu.

marea slabire>>de ce

soldurile de cireasa emana rotunjimi ce ar lasa gura apa oricarui pictor renascentist. cireaso, lasa-ma sa te desenez. fac orice pentru asta. si ar face gura punga oricarui creator de moda la un casting. cireso, nu-ti dau creatiile sa le imbraci. ca mi le crapi.

abdomenul rotunjor poate fi cuprins in 2 palme, nu una. si sfideaza bluzele mulate pe care vreau mereu sa le port. spre a-mi pune in valoare nurii. iar manerele, ei bine de fapt aici se cam impute putin treaba.

manerele dragostei sunt vajnice. adica acum le vezi, poti si instinctiv iti vine sa te apuci bine de ele. daca ti-e frica ca aluneci in anumite momente. sau simti ca-ti vine rau prin preajma mea, din cine stie ce motiv.

marea slabire>>incotro

targetul este usor de atins. pot sa confirme toti reprezentantii de vanzari care citesc acest site. am de dat jos 3 kilograme, adica unul pe saptamana. floare la ureche, zic eu.

acum, va zic sincer. eu as putea sa raman si asa. pentru ca uite, telefoanele totusi zbarnaie innebunite. cireaso, unde esti? cireaso, te doresc.

pentru ca n-am mai putut sa muncesc de atatea intreruperi. am angajat temporar o studenta pe post de secretara. ca sa preia pentru mine, propunerile de revelion. si sa le dea un numar de intrare.

a rezultat un tabel cu urmatoarele rubrici. nume, prenume, meserie (nu vreti sa stiti), varsta (nu vreti sa stiti), propunere (scurta descriere). apoi daca trebuie sa platesc eu sau nu (unde trebuie, e trecut un X cu rosu). si destinatia + durata (daca e cazul de plecat).

plus o coloana destul de optionala, cu "daca propozantii mai au de adaugat ceva, orice". aici e mare balamuc. unii au tacut chitic. altii au zis tot felul de prostii. altii m-au injurat (aia n-au nicio sansa, sa stiti).

altii au rugat-o pe secretara, la telefon. sa deseneze o lacrima. un cadou. un catel. un pahar de cocktail. o frunza. un covrig. o steluta. un os. o cafea cu aburi. o para (?). un clovn. un ciocan. si tot felul de alte icon-uri. ce le-a trecut lor prin cap.

acum, astazi suntem la pozitia 328. si asta fara sa numar capul de tabel. deci suntem ok. dar vreau eu sa slabesc. ca sa pot manca de sarbatori tot ce am chef. si deci sa pun la loc.

marea slabire>>tendinte

si acum vine si partea mai nasoala. gata cu vorbaria si explicatiile. ce am de facut. este sa merg la sala de 4-5 ori/saptamana in loc de 3. sa scot pufuletii/nutela/dulceata de la micul dejun. untul ramane.

sa mananc mai saracacios asa, in gust, la masa de pranz. sa nu mananc intre mese. si sa iau cina frugala. ca si cum as fi un calugar. si nu o cireasa pofticioasa. undeva pe la 6 jumate maximum.

cam dur. dar m-am comis, asa ca o fac. ce vreau sa stiu este daca se asociaza cineva cu mine in proiectul asta. sa imi tina companie. ca singura nu e fun.

deci azi dau drumul la marea slabire. si as aprecia daca ma incurajati sa razbesc. si daca ma intrebati cand o veni vremea, pe 22 adica. daca am reusit. pentru ca asta ma face sa ma rusinez. si sa trag si mai tare.

va multumesc pentru ganduri bune. si pentru atentie.