cireasa si adulatia

Da, cireasa stie ca este fenomenala. Si crede cu tarie ca cei mai multi dintre oamenii care o cunosc trebuie sa i se prosterneze, de bucurie ca au intalnit-o.

Probabil ca cei putini, care nu o fac, au fost bolnavi cand erau mici. Sau sunt pur si simplu persoane insensibile, care strica procentul celor ce au apucat calea dreapta. Sa ii dam deoparte si sa discutam despre restul.

Dar cand cineva vine la mine si imi declara privindu-ma in ochi ca sunt exceptionala, nu prea stiu cum sa fac. Adica sinele meu interior se bucura, dragutul. Dar nu stiu ce sa scot pe gura ca sa fie ok.

Mie imi vine cumva sa-i zic bravo. Ce alegere exceptionala ai facut. Sa ma placi asa de tare, adica. Esti pe calea cea buna. Keep up the good work. O sa ma straduiesc sa nu-ti insel asteptarile.

Bineinteles ca nu vorbesc teoretic, asa. Mi s-a intamplat de curand. A venit si mi-a zis cred ca esti exceptionala. Esti incredibil de misto. Nici nu-ti inchipui cat te plac si cat de mult mi-as dori sa fiu ca tine. Esti asa de dulce.

Wow. Ce m-am mai bucurat. Ochii mei s-au topit si s-au facut de miere nezaharisita. Dar tare incurcata am fost. Ce sa-i spun eu sa faca? Sa zic ca nu m-am asteptat la asa ceva? Nu se face, ca ar fi o minciuna. Sa zic ca e normal si ca si eu simt la fel despre mine? E prea de tot.

Tot ce am putut sa fac a fost sa zambesc destul de tamp, necaracteristic mie. Si sa zic ca este o veste buna si ca ma bucur teribil.

Nu am mintit. Chiar asa era. Dar m-am simtit teribil de nelalocul meu. Sa mi se cante o oda intr-un loc neasteptat, de catre o persoana noua, nu e usor. De indurat. Te simti minunat de bizar.

Apoi am intrebat totusi ce am facut sa merit asa o adulatie. In fond era o persoana care nu ma cunoaste aproape deloc. Mi s-a raspuns ca se vede dintr-o ochire ce soi bun sunt. Si ca nu te poti insela. Super, am adaugat.

Mai ramanea doar sa o sarut cu limba. Ca sa pecetluim discutia intr-un mod placut. Si restul serii am plutit pe un norisor de culoare roz somon. Asa sunt de usor de multumit.

Doamne, ce bine e sa te laude cineva. Chiar daca tu stii ca nu prea are inca motive, ca nu te stie destul. Doamne, ce bine e sa te laude cineva.

Multumesc, stii tu cine.

mancarea dulce mult aduce

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.

de ce roz?

de ce nu?

stiu ca roz nu e o culoare trendy niciodata. de fapt cei mai cool fug de roz mancand nori. daca alegi roz esti ori cam taran, ori cam naiv. ori amandoua.

roz sunt camasile vanzatorilor de masini de la brandurile de fitze. cei cu manichiura impecabila si pantofi stralucitori si freza data cu gel din belsug.

roz sunt papucii cu toc si pufi ai unor femei. de care radem toti. roz sunt baile urate ale unora din concetatenii nostri. in care intram o singura data, din greseala. si apoi mintim ca am emigrat. si ne schimbam numarul de telefon.

dar tot roz, roz violent, sunt pasarile flamingo. si sunt asaaaaa de frumoase, incat ramai traznit. chiar daca le vezi in destul de blazata gradina zoo din bucuresti.

roz atzatzator este carnea de somon care se topeste in gura de cireasa. cand untul imbratiseaza painica prajita, somonul se grabeste sa se aseze la odihna peste ele. si-si pune ca decoratiuni si cateva capere. miam-miam.

tot carne roz, roz perlat, are si pepenele proaspat taiat. care musteste de zeama si nu asteapta decat sa ne infigem in cocoshu-i.

roz ca in tablourile kitsch e cerul in seminopti de vara. cand campul miroase a floare si a iarba si a pamant. si greierii isi freaca piciorusele mici dar ferme. ca sa anunte toata suflarea ca sunt gata pregatiti sa faca dragoste.

marea, draguta, e roz intunecat cand tocmai a rasarit soarele. si ne uitam toti fascinati in aceeasi directie.

roz lichid e sucul de grapefruit rosu stors acum. cel care miroase asa de aprig de bine in cat intoarce din drum postasul. da, postasul care s-ar fi dus mai degraba sa bea o ceasca de cafea jacobs la vecina. mos craciun pateste la fel.

roz proaspat e si pielea bebelushilor care au inceput sa cotrobaie prin lume. in cautare de culori tari si aventuri casnice. bomboanele fondante de la capsa, ce balamuc, sunt...roz.

roz pe fatza e hartia igienica in 3 straturi pe care o folosim multi dintre noi. si nu ne suparam pe ea dimineata, cand o vedem.

roz pudrat, cu insertii de matase, sunt florile de mar care curg prin livezi in aprilie. si prunii tot culoarea asta au ales-o. or fi gresit?

roz-roz, fara doar si poate, este si inima simtitoare de cireasa.

pe bune va zic. se poarta roz. for a change.