monologul unui taximetrist

Cireasa intra in taxi hapaind la un covrig cald, in gerul napraznic ce se lasase iar peste oras.

El: Pofta buna.

Cireasa: Multumesc, crap de foame.

El: Dar nu trebuia sa luati si o tuica inainte?

Cireasa: O tuica?! Pai de ce sa iau.

El: Pai asa se face inainte de masa.

Cireasa: Pai eu ma duc la serviciu sa lucrez. Si in plus, mie mi se pare ca doar de Craciun se bea tuica inainte de masa.

El: Azi ce zi e? Miercuri? Miercuri e, nu? (Cireasa aproba). Da, si e sarbatoare, nu? (Cireasa da din cap cu covrigul infipt in gura).

El: Atunci se cere sa bem tuica. Neaparat.

Cireasa: Hehe.

El: Hehe.

El: Aveti copii? (N-asteapta sa raspund). Cine are copii, sa-i creasca. Cine nu, sa fie sanatos. E greu. Azi m-am certat cu nevasta-mea de la premisa asta. Ca fi-mea aia mica umbla mereu
dezbracata. Nu-i vorba, ca si pe nevasta-mea am luat-o tot dezbracata. Si asa a ramas. Cum isi ia ceva, dupa aia regreta. Aoleu, mi-am luat caciula. Ce ne facem.

Cireasa da din cap intelegator.

Da ma-nerveaza chestia asta. Femeie, cand eu vad un tanc si tu imi zici ca e masina, imi vine sa mor. Adica eu imi dau seama ca cizmele care costa 50 de lei nu au cum sa nu se desfaca dupa o luna. Asteapta femeie, mai taiam un pui de pe lista si niste portocale, mai strangem un pic si apoi iti iei cizme de 120, care sunt bune. De pomana iei mai multe de 50.

Oricum, nu pot sa ma plang ca e cheltuitoare. Ea castiga 12-15 milioane. Si na, acum, dupa atatia ani, o cunosc, ce mai. Stiu cand ramane cu geanta goala, de nu mai are nici pentru un ciorap sau un suc. Eu nu sunt hain, ii mai iau.

Dar am fost saptamana trecuta in piata si am cumparat trei floace de carne si am dat 1 milion si ceva. Trei floace, va spun. Niste carne tocata, pentru sarmale, niste ceafa si cotlete, ca noua astea ne cam plac. 1 milion si ceva, pe onoarea mea. Si cand am venit cu ele acasa, nevasta-mea zice. Aoleu, cata mancare. Ce ne facem. Pai nu te plangeai femeie ca nu ai nimic de pus in oala.

...

Costa toate.

Cireasa: Da, si eu cumpar mancare aiurea si apoi o arunc si-mi pare asa de rau.

El: Ar fi bine sa va dramuiti banii mai bine. Nu sunt timpuri in care sa aruncam ceva. Sa fiti mai atenta.

Cireasa incuviinteaza.

El: Acum spuneti si dumneavoastra (cireasa da din cap), la aia mica ii place soricul de mama-mama. Si am ales 2 bucatele cat palma ei asa, si am dat pe ele 80 de mii. Pai sigur ca iti rupi de la gura si nu mai mananci tu si ii dai ei. Daca ii place asa de mult.

Cireasa dezaproba treaba asta, dar nu o poate face public. Sa manance si taximetristul, nu numai fetita, zic.

El: Va spun sincer ca nu stiu daca ar fi sa fiu singur, cred ca nu mi-ar mai trebui nici femeie, nici nimic. As dormi trei luni si nici n-as mai avea cicaleala asta. Va spun sincer. Femeia mea, de cand m-am luat cu ea, e tare cicalitoare.

Cireasa aproba.

Stiti, relatiile au trei faze. (Si aici flutura cu mana pe la ureche si imi arata trei, spre parbriz). Prima, cand te simti ca in rai, la inceput. Si ti se pare ca n-ai mai vazut asa ceva. A doua, cand femeia naste si i se schimba creierul. Ca da nastere la o noua viata. Asta e.

Si apoi, spre sfarsit, e greu. E greu sa ai relatii in ziua de azi.

Cireasa incuviinteaza.

Ajungem la destinatie si cireasa termina covrigul. Se da jos si da sa inchida usa.

El: Aveti grija, sa va dramuiti banii mai bine. Chiar daca aveti un salariu bun si munciti bine, aveti mai multa grija. E greu. Trei floace de carne 1 milion si ceva! E ca la circ.

mancarea dulce mult aduce

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.

tentatii carora nu le rezista o cireasa

De demna sunt demna, in general. Dar orice cireasa are un pret. Cu ce se cumpara ea, v-as spune mai jos.

Daca mi se intinde o shaorma aburinda mi se fac ochii scalambi de pofta. Las orice icre rosii, piscoturi, pate de fois gras. Las tot ce fac si ma apuc sa infulec la ea. Cu sos curgandu-mi nedemn pe barbie.

Cand mi se pune in fata o farfurie mica si alaturi o lingurita mica si ea. Dar pe farfurie troneaza o felie mare de tort negru in cerul gurii, m-au avut. Fac tot ce imi cer oferitorii de asa mita. Nu pot sa o imping cu mana si sa zic nu, multumesc.

Negresit o sa-mi straluceasca ochii fara discernamant daca e noapte. Si suntem la tara. Si mi se aprinde in fata un foc. Si sunt luata de mana si dusa langa foc. O sa raman hipnotizata langa el. Si doar cu spaclul o sa mai pot fi luata de acolo. Cand mai e doar un jar amarat.

Daca afara nu e iarna. Si daca in fata mea este o apa de orice fel. Imi scot si arunc cat colo imediat pantofii. Imi sumetesc fusta. Si imi var picioarele acolo. Le balangan asa pana ma trage cineva afara de par.

Cand miroase a cafea intr-o casa, trebuie sa am si eu imediat o ceasca burticoasa. Nu conteaza a cui casa e. Si a cata ceasca pentru mine pe ziua de azi.

Cand da miros de primavara, trebuie sa fug sa amusinez pamantul undeva la tara. Sa vad eu cu mana mea cum explodeaza din el flori, frunze si vietati. Cireasa seamana cu Ion la chestii esentiale. Are si blestemul pamantului, si n-o lasa indiferenta nici iubirea.

Si carnea, carnea imi place. Dar sa fie tanara si fara ate si zgarciuri. Cand imi trece pe dinainte o halca macra, proaspata si aratoasa, strig dupa ea. Abia apoi imi dau peste degete. Sunt la curent cu teoria ca e mai bine sa ma multumesc cu peste si verdeata.

Dar astea sunt doar cateva tentatii care mi-au sarit acum din gura. In ultimele 18 minute. Mai am si altele, poate-mi aduc aminte. Si le insir cu grija in continuare. Voi cum stati? Ce va face sa va vindeti sufletul?

cireasa necuviincioasa

Daca mi se pune pistolul la tampla sa aleg o moda. Trebuie sa recunosc putin jenata ca sunt de moda veche, cred.

Adica mie imi plac barbatii care fac ei toata logistica de vanator. Care tin haturile cu zabala stransa in diverse situatii. Adica alea cand au dreptate. (Daca acceptam metafora ca cireasa e un calut uneori).

Ma plec in fata barbatilor care canta tare ca cocosii. Cand eu sunt pe post de gaina fara pene in coada. In dormitor dar si in viata.

Abia de curand am invatat si eu. Sa am curaj sa mai sun fara sa fi sunat el inainte. Sa arat interes daca chiar il simt. Sa fiu mai putin demna si cu coada sus. Dar cum barbatii tot germanica imi zic ca sunt. Inteleg ca mare progres nu am facut.

Si uite, uite cum exista pe lumea asta un barbat, unul singur. Care scoate din mine cireasa hartuitoare agresiva. Cum il vad, imi uit complet bunele maniere. Imi vine iminent sa-l inghesui undeva.

Imi vine sa-l apuc strans de incheietura. Sa-l smulcesc si sa-l trag dupa mine. Sa-l blochez intr-un colt. Sa-i sucesc mana la spate. Sa-l sarut pe gura cu forta. Sa rup hainele de pe el. Sa ii pun o mana in gat. Sa-l trantesc pe jos. Sa.

Cum il vad, cum imi vine sa il ciupesc de fund. Sa ii soptesc porcarii in ureche. Sa il pipai pe un pectoral. Sa imi trec degetele prin parul imposibil de mangaiat. Sa fac ce-oi stii. Numai sa reusesc sa ma lipesc cumva de el.

Cand bem cafea si ne desparte 1 metru. Sufar ca un caine. (Daca putem accepta metafora ca cireasa e cateodata un catel.) Pentru mine e prea mult 1 metru.

Imi vine sa sar peste masa. Sa ma cuibaresc pe genunchii lui. Ce daca ii e mai incomod asa. Si oricum, cui ii pasa de cafeaua lui. Cand pe lume exist eu. Lasa, domnule, orice faci. Pick me.

Cand mancam ceva, trebuie sa fie din aceeasi farfurie. Furculita mea vrea sa se intalneasca cu a lui. Cum se intalnesc doamna si vagabondul la mijlocul unei spaghette.

Mainile mele trebuie sa stea apasate pe el. Pielita subtire de cireasa toarce insistent pe langa pielea lui. Doar-doar putem pune parte peste parte.

Cum face el asta, nu prea stiu. Reusesc cu greu sa ma abtin sa nu aplic toate astea. Pana acum am fost o doamna. Dar va spun, cu greu ma abtin de la viol. Si sincer, nu stiu pentru cat timp.

despre posibile ritualuri de imperechere la muste

Dupa ce am marturisit cum cred eu ca se iubesc melcii si aricii. Acum e randul mustelor. Brrrr.

Craiul-musca stie ce vrea. O craiasa-musca gingasa, cu abdomen plat si incheieturi fine. Totusi neinfricata, care sa falfaie neobosita din aripile-i verzui.

Asa e si mama lui. Asa e si bunica lui. Sa se multumeasca alti muscoi cu muste negre, penibil de simple, fara gratie si strop de personalitate. El gandeste big.

Vrea sa imparta cu craiasa asta musca ospaturile lumii. Sa se balaceasca in bai de putregai in zilele toride de vara. Sa isi bage trompa in cele mai proaspete cadavre din oras.

Sa vada impreuna lumea. Sa cotrobaie in case periculoase, de oameni rai. Care au pus capcane si unde in mod normal o musca ce are capul pe umeri nu s-ar aventura. Dar incercarea asta sa-i uneasca. Si apoi sa nasca viermi puzderie. Sanatosi si galbeni de grasi.

Si cum se gandeste el asa, zburand razant pe deasupra carnii pregatite pentru gatit, o vede. Sau mai degraba o simte. Vederea n-a fost niciodata punctul lui forte. Dar se concentreaza tare, cat poate el de tare.

Si observa cum ea se aseaza usoara ca un fulg pe o fleica. Isi freaca intai picioarele din spate. Apoi introduce incetisor trompa lunga si subtire intr-un fald de carne roz. Si suge fara zgomot, inchizand ochii de placere.

Apoi isi freaca labutele din fata intre ele, a satisfactie. Le freaca indelung. Si si le trece apoi grabita pe fata si prin par. Apoi iar freaca picioarele din spate. Si totul inc-o data, de la capat. E fermecatoare. E cea mai tulburatoare musca in viata.

That's my girl. Se gandeste craiul-musca. Bazaie puternic, de zici ca-i bondar, pana la ea. Craiasa ridica ochii si ce vede in prea multe exemplare, o multumeste. E puternic, are toracele umflat, e plin de par negru si des. Viril nevoie mare.

Exact ce i-a recomandat doctorul chemat de urgenta saptamana trecuta. Cand a simtit ameteala. Este el, craiul musca pe care il merita o musca verde ca ea. Si pe care l-a visat mereu.

Craiul musca nu o intraba nimic. Isi vara trompa in forta fix langa a ei. Si sug impreuna, doua paie dintr-acelasi carne latte. Se strange mai aproape, fornaie a nerabdare naravas din trompa.

Tacerea craiesei il asigura ca n-a gresit. Intoarce privirea mandra si sigura. Miile lor de fatete se intalnesc. El ridica o labuta. O strecoara pe dupa talia ei de viespe. Stiti, verisoara buna cu musca asta, acum a lui.

Ea tremura usor si nu zice nici pas. Se lasa moala in bratele lui vanjoase, cu peri fermi, ca niste mici lame de ras. El o impinge tandru. Craiasa sa lasa pe burta si isi propteste barbia in carnea trandafirie.

Dar vai, nu! Gospodina vrea sa arunce patul in oala. Craiul isi cheama locotenentii. Muste razboinice, de care-l leaga multe alte actiuni de guerilla. Roiul de muste se strange in jurul capului de bunica. O impresoara, o bazaie, o ating pe gura.

O gonesc din bucatarie, urmarind-o cu cruzime. Sfetnicul de incredere lasa in goana-i nebuna si storurile. Se face intuneric prielnic. Zzzzzzzzz...Zzzzzz...Zzzz...Zz...Z.z..

Flop se desprind dulce. Umar la umar, beti de placere. Zboara pe fereastra, in plina primavara, la +2 grade. Craiul o strange apasat de labuta si o invita galant. Acum hai, iubita mea, sa mancam ceva cumsecade.

Se opresc pe primul caine. Isi pun servetele la gat. Sa saruta cu tzoc. Indeasa trompele si se ospateaza apoi craieste, cu pofta de dupa dragoste. Se hotarasc sa ramana aici peste noapte. Si dupa numai 9 luni in termeni musculini, apar copiii.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.