cireasa si fuga de la locul accidentului

Mie dialogul ala post accident imi repugna deosebit de tare.

Cand intru in cineva cu masina, ma simt suficient de neplacut incat sa nu mai vii si tu si sa imi tii o predica pe ton autoritar. Culmea e ca nu-mi place nici dialogul invers. Cel ce se infiripa dupa ce intra cineva in mine. Nu-mi vine sa ma burzului.

Sigur, nu am accidente tot timpul. Si bineinteles ca sunt doar niste mici harjaieli, stersaturi, mai putin inpungaturi.

Dar cand am, prefer sa o sterg englezeste si sa-mi vad de viata mea. Ca oricum asiguratorul va afla ca a fost paradita in parcare. Chit ca vad mutra acra a aluia de mi-a facut-o sau i-am facut-o, chit ca nu.

De ceva vreme incoace, insa, sunt impiedicata in demersul meu. Lumea alearga dupa mine si ma opreste, sa ma bage cu capul in ce am facut. Ca pe catei. Putin mai lipseste sa ma bata cu ziarul.

Ultimele doua accidente le-am facut eu, foarte in public. Ambele in exact aceleasi conditii. Sunt intr-o intersectie cu cedeaza si aia nu te lasa sa intri. Ca deh, romani.

Si atunci cireasa trebuie sa fie atenta rau in stanga. Prin urmare, o masina parcata pe dreapta nu inseamna mare pericol. Cand din stanga vin rechini cu sange la bot. De fapt, imi pasa asa de putin de amarata aia din dreapta, incat nici nu o mai vad. Si intru in ea.

Ieri se grabea cireasa rau de tot. Forteaza ca in fiecare zi intrarea pe strada aia cu balamuc. Dar in vartejul evenimentelor sterge masina parcata pasnic in dreapta. Ma uit repede sa evaluez situatia. Pot sa fug, au ba?

Mrrrr, ma vad toti, urla dupa mine. Masina se dovedeste a fi a unui oficial de ambasada. In jur rasar multi barbati in uniforma, ah. Cu statii la care repeta cireasa a lovit masina domului X. Retinem cireasa. Au corpuri mari si priviri ingrijorate.

De data asta, surpriza. Nimeni nu ma cearta. Nu ma intreaba ce-am avut in bibilica cand m-am urcat pe masina lui, care nu facea rau nimanui. Nu sunt trimisa la cratita. Barbati mari, forfota. Sunt dusa intr-un sediu, mi se ia buletinul.

Vine si oficialul. Un barbat imens, care poate strivi cireasa de perete, daca stranuta. Eu, putintel umila. Stiti, am intrat in dumneavoastra. Dar nu v-am facut mare lucru.

Omul se uita la masina lui, din fericire o megarabla. Se intoarce la mine si zice intr-o limba cunoscuta. Nu-mi pasa cireaso, nu-mi pasa. E ok, pot sa traiesc cu asta. Ce mi-ai facut tu aici.

Atunci zic si eu domnule, si eu. Ma bucur ca ganditi asa. Barbatii in uniforma ma desfac din stransoare. Imi spun sa am o zi buna. Ma urc in sageata albastra si ma grabesc unde am treaba. Sacaita ca am generat aceasta intamplare. Care mi-a rapit 24 de minute din viata mea.

Ce ma oftic sa ma prinda lumea cand fac mici accidente. Prefer sa fug, cum m-am obisnuit. Numai cireasa descoperita cu ocaua mica sa nu fii.

sarbatoarea nationala a barbatilor frumosi

Inteleg ca astazi e Ziua Nationala a Romaniei. Misto. Dar pentru mine e clar, mai degraba, Sarbatoarea Nationala a Barbatilor Frumosi.

E singura zi din an cand cei mai spatosi, supli, musculosi, lati in umeri barbati din Romania se strang laolalta si ies incolonati. Si pasesc in trap de cadenta, sa-i vada cireasa cu ochii scalambi de duiosie senzuala. Barbati cu mana ca lopata. Oh.

Frigul diminetii de decembrie o sa prinda cireasa, ca de obicei, la parada. Respirand repede de emotia revederii cu puscasii marini, parasutistii si vanatorii de munte. Auziti, voi chiar vanati doar la munte sau sunteti gata de a urmari prada si aici, la campie? Intrebam si eu, asa.

Nu stiu exact pentru cine se organizeaza parada asta. In aroganta-mi caracteristica, tind sa cred ca este organizata de catre statul roman fix pentru mine. Ar fi chiar asa de neverosimil?

Meseria asta de cireasa entuziasmata de armata romana nu e chiar usoara. Trebuie sa se scoale dumneaei mai devremior decat ar vrea. Sa se aranjeze cu grija. Sa puna sosete curate. In caz ca lesina de pofta si este transportata la spital, sa nu se faca de ras.

Trebuie sa se lupte pentru un loc decent cu o gramada de pensionari care au vazut destule parade. Deci ce mai se bulucesc asa, ca in prima zi. Si cu parinti plus copii, care mai au in fata atatea parade de vazut. Deci de ce se inghesuie si ei in maniera asta.

Oricum, pensionarii sunt mai plapanzi, deci mai usor de impins decat copii. Care sunt cruzi si in forma maxima. Si tocmai au plecat din fata claculatorului, unde s-au antrenat la niste jocuri pline de violenta.

Asa ca cireasa care brusc isi uita manierele si principiile, langa pensioari se aciueaza. Pe ei ii impinge si lor le trage la coaste. Pentru a putea participa la festinul de carne tare si umeri largi.

Uite trupele speciale, ce bine le sade asa deghizati. Dar pilotii, unde sunt pilotii? Ah da, uite-i stransi unii in altii, ca o turma de animale pretioase. Rrrrrr. Si marinerii, ce bine le sade bereta aia.

Ci aici cireasa facut o broboana de sudoare pe fruntea-i fierbinte de la atatea exponate tentante. Si o alta broboana de saliva involuntara. Aparuta din cauza ideei ca totusi traim intr-o lume de sanse egale. In care totul e posibil, daca chiar vrei.

...

Hai, ca mi-am revenit. Uite, imi netezesc hainele pungite. Azi merg la parada sa vad cat este de antrenata si gata de lupta armata romana. Pentru ca imi pasa de tara asta. Si vreau sa ma simt in siguranta.

Zelul meu n-are nicio legatura cu speculatiile unora si altora. Care vorbesc pe la spatele ciresei cum ca dumneaei ar merge sa traga cu ochiul la cine stie ce alti cai verzi pe pereti. Adica multi barbati chipesi in uniforma.

Daca veniti si voi, nu pregetati sa ma cautati prin multime. Ca sa sarbatorim impreuna ziua nationala a barbatilor frumosi. Pardon, ziua tarii noastre. Rrrrr.

apel catre prieteni&altii

Dragi prieteni si organizatori de evenimente,

Sa nu fiti haini. Nu va bucurati la cateva haine care oricum nu mai sunt noi. Si poate nu neaparat cele care se poarta anul asta. Dar pentru mine sunt importante. M-am legat de ele sentimental si chiar si financiar.

Voi matusi care credeti ca ma descurc fara puloverul meu negru cu guleras, va inselati nepermis de mult. Dada, este cel din material usor elastic dar nu chiar. Singurul meu pulover cernit. Cel care ma face sa arat mai slaba cand am nevoie de asta.

Va rog ca, atunci cand vin la urmatoarea cafea pe care o servesc la voi, sa il aveti pregatit. Sa nu ma lasati sa plec fara el. Si sa aveti bunatatea sa mi-l returnati prospat curatat. Vreau sa il imbrac imediat.

Acum catre fostele iubiri si alte potentiale suflete pereche. Barbati care m-ati cerut de nevasta. Barbati care m-ati visat noaptea si inca o mai faceti. Barbati care m-ati inselat. Barbati care n-ati apucat sa faceti asta.

Si voi, barbati care ati crezut ca nu puteti trai fara mine. Barbati care nu prea m-ati iubit. (Desi pe astia, ultimii, nu prea va inteleg. Si nici pe aia cu trei categorii mai sus).

Va rog sa-mi dati inapoi sutienul meu rosu si scump, cumparat la Viena cu mari surle si trambite. Era sutienul meu de friptura. Si il vreau inapoi. Nu ofer recompensa, insa o sa apreciez gestul. Ma gandesc mereu la el. Si nu e momentul sa investesc.

Si acum, catre organizatori de evenimente. Am platit bilet si am venit la concertele voastre. M-am facut luntre si punte si am alergat sa vad proiectiile pe care le-ati programat.

N-am dormit noaptea ca sa va dansez muzicile. Am zacut linistita acasa, pe jumatate bolnava, dupa ce v-am baut bauturile.

Fiti buni si aduceti-mi inapoi sacoul kaki. Cel care imi face talia si mai mijloc de clepsidra decat e deja. Piesa este extrem de potrivita cand nimic altceva nu pare sa nu mai functioneze prin dulapul cel gras de cate a inghitit.

Si voi, prieteni buni. Cei cu care ma vad in mod curent, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Va rog sa va concentrati. Si sa nu mai considerati ca lasa. Ca poate sa traiasca cireasa si fara pantalonii gri de diva.

Pantalonii gri sunt cei care ma salveaza de la a fi prea sport daca mi se pune pistolul la tampla sa merg la opera. Dar care se transforma in uniforma perfecta pentru o cireasa care doreste sa mearga pe bicicleta, la o rigoare.

Puneti-i intr-o punguta mica si cand ne vedem, rugati-va sa va tin putin plasuta. Nu e nevoie de alte explicatii, nici justificari. O sa sterg cu buretele tot. Si prietenia noastra ca fi la fel ca inainte. Zero resentimente.

Mi-e greu fara lucrurile mele de baza. Astea mentionate aici si altele, nu putine, care s-au retras pe rand din viata mea. Fara avertismente si alte cuvinte politicoase. Cum ar fi fost normal, dupa o viata buna, zic eu, impreuna.

Cine a avut de-a face cu mine sau inca mai are. Si da peste ceva care nu-i apartine de drept, sa ma contacteze. O sa ma revansez si eu in felul meu. Si in felul asta o sa va calificati sigur si pentru rai. Stiu ca doriti sa ajungeti acolo dar aveti indoieli.

Cireasa va ofera salvarea.