apel catre prieteni&altii

Dragi prieteni si organizatori de evenimente,

Sa nu fiti haini. Nu va bucurati la cateva haine care oricum nu mai sunt noi. Si poate nu neaparat cele care se poarta anul asta. Dar pentru mine sunt importante. M-am legat de ele sentimental si chiar si financiar.

Voi matusi care credeti ca ma descurc fara puloverul meu negru cu guleras, va inselati nepermis de mult. Dada, este cel din material usor elastic dar nu chiar. Singurul meu pulover cernit. Cel care ma face sa arat mai slaba cand am nevoie de asta.

Va rog ca, atunci cand vin la urmatoarea cafea pe care o servesc la voi, sa il aveti pregatit. Sa nu ma lasati sa plec fara el. Si sa aveti bunatatea sa mi-l returnati prospat curatat. Vreau sa il imbrac imediat.

Acum catre fostele iubiri si alte potentiale suflete pereche. Barbati care m-ati cerut de nevasta. Barbati care m-ati visat noaptea si inca o mai faceti. Barbati care m-ati inselat. Barbati care n-ati apucat sa faceti asta.

Si voi, barbati care ati crezut ca nu puteti trai fara mine. Barbati care nu prea m-ati iubit. (Desi pe astia, ultimii, nu prea va inteleg. Si nici pe aia cu trei categorii mai sus).

Va rog sa-mi dati inapoi sutienul meu rosu si scump, cumparat la Viena cu mari surle si trambite. Era sutienul meu de friptura. Si il vreau inapoi. Nu ofer recompensa, insa o sa apreciez gestul. Ma gandesc mereu la el. Si nu e momentul sa investesc.

Si acum, catre organizatori de evenimente. Am platit bilet si am venit la concertele voastre. M-am facut luntre si punte si am alergat sa vad proiectiile pe care le-ati programat.

N-am dormit noaptea ca sa va dansez muzicile. Am zacut linistita acasa, pe jumatate bolnava, dupa ce v-am baut bauturile.

Fiti buni si aduceti-mi inapoi sacoul kaki. Cel care imi face talia si mai mijloc de clepsidra decat e deja. Piesa este extrem de potrivita cand nimic altceva nu pare sa nu mai functioneze prin dulapul cel gras de cate a inghitit.

Si voi, prieteni buni. Cei cu care ma vad in mod curent, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Va rog sa va concentrati. Si sa nu mai considerati ca lasa. Ca poate sa traiasca cireasa si fara pantalonii gri de diva.

Pantalonii gri sunt cei care ma salveaza de la a fi prea sport daca mi se pune pistolul la tampla sa merg la opera. Dar care se transforma in uniforma perfecta pentru o cireasa care doreste sa mearga pe bicicleta, la o rigoare.

Puneti-i intr-o punguta mica si cand ne vedem, rugati-va sa va tin putin plasuta. Nu e nevoie de alte explicatii, nici justificari. O sa sterg cu buretele tot. Si prietenia noastra ca fi la fel ca inainte. Zero resentimente.

Mi-e greu fara lucrurile mele de baza. Astea mentionate aici si altele, nu putine, care s-au retras pe rand din viata mea. Fara avertismente si alte cuvinte politicoase. Cum ar fi fost normal, dupa o viata buna, zic eu, impreuna.

Cine a avut de-a face cu mine sau inca mai are. Si da peste ceva care nu-i apartine de drept, sa ma contacteze. O sa ma revansez si eu in felul meu. Si in felul asta o sa va calificati sigur si pentru rai. Stiu ca doriti sa ajungeti acolo dar aveti indoieli.

Cireasa va ofera salvarea.