cireasa nedormita si politistul

Am un principiu in viata, izvorat din experienta de cireasa.

Ca adica, atunci cand ceva a mers prost si incepe sa mi se para ca lui Eminescu. Ca totusi trist pe lume, si ruinat. Sa incerc sa gasesc si o parte buna. Sau sa vin cu o completare care sa ma convinga ca nu e chiar totul pierdut.

Asa ca dupa noaptea nedormita in ciu-ciu-ciu-ciu, tren adica. Nedormita din diverse motive psihologico-emotionalo-euforice. Dar si din cauza unor basini tulburatoare trase de un coleg de camera ardelean.

Aleg sa poposesc in dimineata asta. Dintre toate diminetile posibile din viata unei cirese. La politie, sectia accidente usoare de tot. Unde ajung la 7 si gasesc un afis inlemnit de ger.

Pe care zice ca nu se lucreaza cu oameni si cirese pana la 7 juma. Ok, nicio problema. Ce daca sunt sarbatorile si eu sunt singura la politie in ger. Si afara e intuneric si toata noaptea am mirosit basini straine. In locul basinilor dragi, familiare. Care imi sunt refuzate.

Si ce daca mi-e foame si mi-e urat. Si imi curge nasul. Si nu-i nimic ca altii sunt cuibariti acum sub puf de gasca. Si plescaie din limba de lene. Sau tarshaie papuci moi prin casa.

Imi fac curat in toata masina, ca sa imi gasesc un rost. Arunc in tomberonul IGP-ului. Sosetele luisei uitate acolo la 1 mai. Palaria tricolora purtata la meciul cu Romania in vara. Palaria roz cumparata in vacanta groazei, in croatia. Cand eram ciunga.

Ma gandesc mai bine si adaug. Caietul branduit cu firma de avocati la care am lucrat odata, de doua ori. Si nucile alunecate din plasa asta vara. Plus cateva CD-uri alternative. Prea zgariate de atata foc in a le asculta.

Intru apoi in lacasul unde trebuie sa spui si laptele pe care l-ai supt de la muma-ta. Si dau peste el. Politistul pe care trebuie sa il conving. Ca accidentul a avut loc ieri, pe la 3. Si ca bineinteles ca s-a intamplat in parcare.

Politistul vine afara si zice. Ia cireaso, unde e problema. Uite, domnule politist. Si zici ca asa ai gasit-o in parcare, hm. Da domnule. Si zici ca autorul care a facut asta ramane necunoscut. Da domnule, exact cum ziceti. Parca ati fi fost acolo.

Auzi cireaso, da aici ce ai. Nu stiu domnule. Pai si aici e busita, n-ai avut loc pe strada? Da domnule. Bine. Cireaso, dar aici, adica dincolo, cum ai facut? Pentru ca cireaso. Masina ta e atinsa pe peste tot. Ca un ou de Paste.

Nu stiu domnule. Eu sunt mai rapida asa. Ma apuca cateodata o nevoie sa ies repede din parcari. Cine stie pe unde le-oi fi capatat. Parca te mai uiti. E lumea rea domnule. Numai lupi in trafic. Lupi care infuleca cirese. Da cireaso, e rea.

Ia deseneaza tu cireaso aici cum s-a intamplat. Da domnule. Cireaso, acum vad. Tu esti nascuta la cateva ore de mine, stiai? Da domnule. Imi face placere asta. Oricum, ce credeti, ca intamplator m-a busit ala, necunoscutul, pe tura dumneavoastra?

Da cireaso, totul e predestinat. Da domnule. Sunteti nascut si in acelasi an cu mine domnule? Nu cireaso, sunt mai mic. Dar nu-i nimic, nu? Nu domnule.

Cireaso, nu cumva ai fost beata cand ai gasit masina in parcare, busita de un necunoscut nemilos? Nu domnule. Cireaso, te-ai mai dus, zapauca cum esti, sa declari accidentul asta si la alta sectie? Nu domnule.

Apoi domnul politist a scris ca am voie sa-mi repar masina. Si mi-a dat drumul acasa. Unde am mancat. Am baut. Si m-am bagat si eu sub pilota de puf. Unde am plescait recunoscatoare din limba. Ca sunt lasata sa stau la cald.

Multumesc politistului pentru promptitudinea cu care mi-a solutionat cazul. Multumesc frumos. Si ma bucur ca sunt nascuta asa de aproape de el. Si ca suntem tauri amandoi. Da domnule, ma bucur.

basini in noapte

Sunt iar in tren, ce surpriza. Poate de fapt acolo locuiesc.

Si poate adresa de pe buletinul de cireasa e ceva formal. Ca sa arunc praf in ochii autoritatilor. Care incearca in mod absurd, atunci cand fac recensamant. Sa bage si ciresele la un loc cu oamenii. Unde le e capul.

Cuseta este plina ochi cu femei de data asta. Doua doamne cu pantofi diferiti dar la fel de urati care vor sa se imprieteneasca. Dar noi nu vrem, mrrrr. Si apoi inca o fata tanara, dar care nu are nicio carte la ea. Caine sur la vanatoare.

Liniste in cuseta doldora de estrogen. Iar adoarme a cherry si eu nu. Citesc toata cartea pana o termin. Iris Murdoch, Capul taiat. Sa o cititi, ca e misto.

E frig si imi inchid puloverul pana sus. Dar are fermoar si e chinezesc. Asa ca acolo unde se termina cele 2 parti de fermoar. E gresit facut si ma inteapa mereu groaznic. Si ma enerveaza rau asta. Pe la 1 noaptea ma apuca totusi o veselie inexplicabila.

E ca si cum in cuseta asta am organizat o petrecere. Doar ca invitatii astia ai mei dorm toti dusi. Afara ninge. Eu sunt asa fericita incat zambesc tamp in intuneric. Ma mananca sa ii scol pe toti gadilandu-i.

Sa ii oblig ne aruncam confeti unii in capul altora. Sa bem sampanie in pahare de plastic. Si sa dam noroc fara clinchet, ce daca. Sa ne imbrancim prietenos. Sa suflam in de-alea de carnaval.

Si purtand coifuri de hartie in cap legate cu elastic sub barbia simpla sau dubla. Sa facem o piramida umana. Ma apuca mandria ca am avut ideea. Devine din ce ince mai greu sa fii original pe lumea asta. Si cine a mai facut o piramida umana intr-o cuseta?

Ma simt in trenuletul Mc Donald's. Si e ziua mea. Atunci si doar atunci intra, de la Cluj. Un domn cu caciulita. Si incepe o noua faza in viata mea de cireasa itineranta. Se vede treaba ca domnului cu caciulita. I-a placut viata. Si i-a placut si mancarea indigesta.

La fiecare 18-23 de minute, cu precizie germana. In aer se ridica cate o megabasina. O basina cu vointa proprie si aspiratii de imparateasa. O basina de culoare albastru electric. Care alege sa se ridice diafana.

Si calare pe aripi de inger desucheat. Sa leviteze in sunet de viori mai ales pe langa paturile de sus. O basina care prefera sa stea infipta la mine in nas. Daca e sa aleaga unul din cele 6 nasuri. Ma foiesc sa scap. Si atunci ma inteapa moatele de la fermoar.

Eu sau a cherry, care pana la urma se scoala din cauza luminii albastre iradiate de basina. Deschidem repede usa. Dar una din doamnele cu pantofi urati, invitata pasamite la petrecerea mea. Doamne, cum am putut sa o chem? O inchide repede cu nervi la loc.

Somnul care ar fi putut pana la urma sa mi se insinueze in viata. Fuge cu parul maciuca. Urland ca din gura de sarpe mitologic. Las sa mi se prelinga in suflet si-n simtire. Basina dupa basina. Basini straine, dar totusi atat de asemanatoare. Basini surori.

Cred ca lesin si ma lovesc la cap. Pentru ca trece un timp pe care nu pot sa-l justific.

Ma uit aproape duios la omul cu caciulitza. Care are intipatira pe fata o serenitate sora cu nebunia. Cum da o basina, cum se linisteste. Si incepe sa croseteze, ingeras balonat, la urmatoarea.

Dupa 12 ore jumate, trenul ne elibereaza in metropola. Care crapa de atata geruiala. Strang bine geaca pana sus. Si imi intra cele doua moate de la fermoar in gat inca o data.

Nu mai conteaza. Aerul e curat. Si vin sarbatorile, vin sarbatorile, vin sarbatorile.

Craciunul intre paturi fixe si umblatoare

E prima zi de Craciun, pe inserat. Care le gaseste pe another si a cherry calare pe patul umblator.

Suntem in cuseta spre Cluj, taram de reflectii mistice si aventura. De cate ori suim in trenul asta, e ca in Polar Express. Un loc fara reguli, unde ni se poate se intampla absolut orice.

Acum suntem asa de multi. Suntem 5 inchisi intr-un spatiu cat o margica. Avem cu noi, ciresele, o femeie cu aparat dentar, ca o pisica de ne-rasa. Si sotul ei cu cearcane, cu care susoteste mereu. Probabil sunt casatoriti de curand.

Si inca un baiat. Cel mai mare baiat pe care l-am vazut inghesuit intr-o cuseta. Si stam asa de aproape lipiti in compartimentul cu paturi care ne umbla prin lume. Incat a cherry are dreptate.

CFR ar trebui sa cumpere sloganul de la Nokia. CFR, connecting people. Oricum Nokia l-a folosit asa de mult, incat s-a demonetizat. CFR insa e pe val. Are nevoie de un suflu nou.

Pentru ca n-ai cum sa nu te impletesti cu vecinii de somn, intr-un fel sau altul. Visezi ceva si mormai. Ceilalti 5 aud. Faci pipi si te scobori din scorbura de sus. Cautand pe intuneric pantofii, pe care oricum ii iei mereu invers. Ceilalti stiu.

Primesti un sms de noapte. Fie ca lumina…miros de portocale…alaturi de cei dragi… voie buna. Ceilalti isi inchipuie. Am insomnie. A cherry doarme dusa, lucru care ma enerveaza ingrozitor. Mor de ciuda cand cineva doarmne si eu nu.

Am patul cel mai sus pat, patul nr. 75. In cealalta parte de compartiment, tot sus. Doarme somn lin ditamai baiatul. Vlajganul care inca are cosuri pe fata, specifice varstei fragede.

Dar e frumos tare si are codite impetite prin par. Am mancat o bomboana de pom de la el mai devreme. Avea una singura si ne-a dat-o noua. Nu foloseste scara ca sa se suie cel mai sus. Se tot catara sus-jos ca o maimuta. Maimuta tanara si fara griji.

Ma rasucesc in culcus ca in masina de spalat. Patul meu e cu incalzire intermitenta. Ba e frig de mi se face parul maciuca si imi ingheata nasul ca la cateii sanatosi. Si sangele imi ingheata rosu in vine. Sunt gata congelata, deci pregatita pentru placinta cu cirese facuta in toiul iernii.

Ba mecanicul de locomotiva apasa pe butonul lui pervers. Cum sa se distreze si el, om singur in noapte, de Craciun? Si valuri de arsita topesc gheata de pe piele. Cad solzi de promoroaca peste pasagerii de jos. Si atunci trebuie sa scot tot. Tot ce am.

Patul merge cu mine mai departe. Si ajungem la Cluj in a doua zi de Craciun. La 4.49 dimineata, Clujul e un fel de inghetata uriasa care te ia in brate. Si acum supriza. Kapra ardeleana, locuitoare a Clujului, vine cu ochii lipiti cu lipinol de catre mos ene.

Si ne spune ca locul unde noi tanjim sa ajungem degraba sa dormim. Camera cu patul neumblator si linisit. Unde am petrecut clipe de basm atatea dati, e ocupata acum. Si ca se va elibera abia tarziu. Si ca de fapt nici nu putem merge acasa, ca daca facem zgomot.

Asa ca ne invita voiasa sa ne petrecem primele ore din ziua a doua de Craciun. La benzinaria OMV. Cu niste angajati clujeni frustrati ca sunt acolo. Si care nu prea vor sa ne dea cafia. Dar pe care ca o buna romanca ce sunt, din regat, ii oblig.

Si ne facem tabara aici. Ne comandam ceai de cirese salbatice. Caci asa sade bine unor cirese imblanzite. Mancam pufuleti, sandvis cu salata de ou. Imi cumpar CD cu Rolling Stones si Stereophonics. Probez ochelari.

Abia tarziu ajungem in casa calda. Si mi se permite sa ma intind in patul tot suspendat, dar fix de data asta, al celui mai tanar locuitor. Si adorm instant, inconjurata de jucarii bormasina si pistoale. Si acoperita de o paturica cu Spiderman.

Si dorm, si dorm, caci asa se doamne in judetul Cluj. Mult si bine si fara de griji. Ma intremez ca sa plec spre Chechis, langa Jibou. Jibou, un mare nod feroviar.

Va urma.

nu stiam ca mai stiu sa rosesc

Credeam ca roseata de prin obrajii domnitelor e de multa vreme uitata prin cartile de istorie. Iar roseata mea, ce sa mai vorbim. Ca e plecata cu pluta in Zanzibar.

Ca suntem asa de harjaiti in a ne da totul pe goarna. Si in a exhibitiona fiecare sentiment/amanunt intim/bucata de carne. Incat roseata moare in fasa. Si nu mai are timp sa impanzeasca obrazul de femeie care simte chestii.

Asa ca am vietuit mereu linistita. Ca in orice situatie delicata m-ar pune soarta. Asa napasta nu pot sa patesc. Si ce sa vezi.

Imi place cineva dar nu pot sa-i spun. Si ma rog, ca atatea lucruri pe care nu pot sa le schimb. Imi vad de treaba mea si ma prefac ca totul e ok. Ca nu-mi vine sa-l tarai de par in vizuina. Si sa-i explic ca trebuie sa-i port copiii acum, pe loc.

Oricum, daca nu intelege si singur asta, dintr-o ochire, e cam degeaba. Nu? Asa ca eu stau cu sentimentele la flacara mica, de veche. Si le mai trag un pumn in gura cand le vad ca se umfla prosteste ca si coca de la un cozonac facut in casa.

Si ieri mi s-a intamplat. Ne-am intalnit din intamplare, ca ne stim. Si mi-a zis ceva mai funny-sexy-prietenos, asa. Si am simtit intai caldura.

Adica senzatia nemaisimtita de cand eram mica. Si ziceau cand ajungeau la c in catalog. Cireaso, la tabla. Sau de cand imi cerea cineva prietenia.

Am stiut ca m-am facut ca para focului la fata. Dar mi-a fost imposibil sa o fac sa plece, pe roseara adica. Si am stat asa, cu aburi iesind din sfaraindele bucute. Vadit jenata de mi se intampla, vreun minut.

M-am facut ca trebuie sa beau apa. Ca sa imi ascund mirajul in pahar. Roseara rezista. Apoi am scapat ceva pe jos si m-am pus in 4 labe sa caut. El se uita. Roseata rezista. Apoi mi-am legat sireturile mai bine. Roseata rezista.

Ce rusinica mi-a fost. Dar am fost totusi multumita de ceva. Ca mai pot sa pun pe display, adica pe fata mea. Si dovezi ca sunt cumva normala. Si ca mai stiu sa simt lucruri simple si placute, proprii femeilor de cand e lumea.

Am fost foarte multumita ca stiu sa rosesc. Si mi-a placut si faptul ca am rosit pentru el. Adica motivarea potrivita pentru aparitia rosului intens din obrajii de cireasa.

craciun meu suna punk rock rock rock

Tocmai acum, cand toti suntem ocupati nevoie mare, cu tot felul de fleacuri. Am primit o leapsa de la Tomata cu scufita, aflata la atatea orea distanta. Sufland greu de la carnale si sarmatzi. M-am repezit s-o onorez.

Sa spun adica ce colinde ascult eu de Craciun. Si ce se aude prin livada plina acum de globuri, funde, lumanari, pachete lucioase si sclipicioase. Si munti de mancare muc si sfarc.

Uite cu ce ma delectez eu de Craciun. Asta pe langa corul Madrigal, pe care il ascult de o saptamana incheiata, in bucla.

1. The Killer>Don't Shoot Me Santa

2. Keane>White Christmas

3. Cyndi Lauper & The Hives>A Christmas Duel

4. The Pogues & katie Melua>Fairytale of New York, unde sunt in asentimentul lui tudor sarb, de unde vad ca a pornit si leapsa asta.

5. The Wombats>Is This Christmas?

6. The Ramones>Merry Christmas Baby

7. U2>I Believe in Father Christmas

8. Puppini Sisters>Jingle Bells

Sorry ca n-am putut oferi ceva mai dulce de-atat. Dar de la mine Craciunul se vede destul de punk rock rock rock. Ci si muzica, ca restul e 100% traditional. Ca si mare parte din restul vietii, de altfel.

Mai ziceti muzica potrivita pentru acum, daca stiti.

craciunul e bun in livada

Ce mi-a trebuit ca sa am un Ajun de Craciun bun? Pai m-am muncit ceva si uite.

Musai am adunat niste prieteni buni in jur, chiar adusi cu arcanul. Ca ei s-au zbatut zicand ca au alta treaba, mereu e asa. Dar cireasa mai insistenta ca mine n-ati vazut. M-am prins ca daca esti pisalog intr-un mod simpatic, pana la urma reusesti.

De 2 ani incoace chem lume la impodobit bradul. La baut un pahar pana capatam obrajii rosii nu de la ger. La mancat ceva, la vorbit prostii si ras tare. De sa ne plesnim cu mainile peste burta.

Mereu ei ma fierb pana in ultima clipa. Ca stai ca nu stiu daca ajung. Ca trebuie sa ma merg intr-un loc. Ca sper dar nu-ti fa iluzii, ca hirrr, ca mirrr. Si de-aia mereu nu stiu cate chifle fine sa cumpar.

Cate sticle de vin rosu care infierbanta cocosul. Cat cozonac de 40 de lei kilogramul cu nume rapitor si multa umplutura, adica "zburator" sa ma zgarcesc sau iau. Si cata branza de la domnii sibieni cu clop.

Ma rog. Au venit aproape toti cei solicitati. Asa ca m-am executat si am pus rochia aurie cu imprimeu de piele de sarpe. Ciorapii galbeni si pantofii cu tocuri de pe vremea cand eram femeie corporata. In piept am avut un trandafir rosu.

Am scos cele mai bune fete de masa. Cusute de mana, cu servete aferente, primite zestre la nunta cu fostul meu sot. Da, inginerul fara inima. Am ramas cu tot felul de gadget-uri cu ocazia aia.

Am agonisit somon fume. Nu pentru ca ar fi traditional dar pentru ca imi da ideea de lux, spre deosebire de restul anului. Cand mananc numai mamaliga cu lapte. M-am asigurat ca am sarmale bibilite de mama sau o alta mama.

Anul asta avem sarmale venite de la 9 ore distanta, din judetul Salaj. Unde o sa si plecam in seara asta. Pentru ca daca nu poti sa aduci toti prietenii la tine. Te duci tu la ei. Stiti cum e zicala cu mahomed si cireasa.

Am luat un brad imens, cel mai mare brad pe care pot sa mi-l permit. Facut 50%-50% cu cireasa prietena. Si care a intrunit si cealalta conditie. Sa reusesc sa-l si intromisionez, la limita, in apartamentul din nord. Colindele urla in casa deja de acum o saptamana.

Prietenii au adus vin de Porto, tot ca sa ma simt imparateasa. Sa bea si gura mea ceva nobil. Sub bradul mexican sunt cadouri mari mici si medii si eficiente financiar, pentru cei dragi. Plus cadouri multe si oricat de obscene financiar catre mine.

Recunosc ca mie imi place mai mult sa primesc decat sa ofer. O fi complet gresit? Ce daca e, fiti toleranti cu mine. E Craciun.

Am aprins lumanari rosii in toata casa. Luminite care palpaie, luminite care stau mereu aprinse, lumanari aprinse in brad spre stresul invitatilor. Craciunul pentru mine include placere pura numai daca e si piro.

Vinul rosu a curs valuri. Salata de boeuf si de icre si ouale umplute de mama de cireasa au facut deliciul serii. Am mai avut jumari, branza de tarani, pasta de unt cu usturoi si patrunjel frecata de cireasa.

Am inchis la ora 2 noaptea, acum adica, cu doua feluri de cozonac. Maine e Craciun si merg la pranz la mama de cireasa, unde combat din nou.

Sper ca in ritmul asta dement sa nu pierd tot ce m-am luptat sa castig in lupta cu grasimea in ultimele 3 saptamani. Si sa intru in ropot de aplauze in corsetul de Betty Boop pentru rev.

Seara ne urcam in trenul de Cluj. Unde ne asteapta alte petreceri, alte bucate alese, alte vorbe potrivite si zambete si bucurii. E Craciun in livada si nu pot sa tac despre asta.

am brad mexican

Anul trecut ziceam despre bradul nostru benetton.

Anul asta a fost putin diferit. Sau poate ca nu, voi judecati. Bradul mi-a fost carat, cioplit si montat in suport. De catre un stripper mexican.

Bine, cand i-am incredintat asa sarcina n-am stiut ca asta e meseria lui. Stiam doar ca e inginer. Meseria preferata a ciresei pentru barbati. Dar ar fi trebuit sa-mi dau seama dupa jocul involuntar feselor si al pectoralilor. In timp ce spala cana de ceai.

Cert e ca odata obtinut mexicanul, m-am folosit de el nestiind care sunt adevaratele talente. Adica e ca si cum ai pune un cantaret de opera sa-ti umple carnatii. Sau un pictor sa-ti schimbe o garnitura la baie.

Stiati ca stripperii mexicani deschid portiera doamnelor pe care le intalnesc in cale? Ca le asteapta sa urce si o si inchid dupa ele? Astia barbati de moda veche care stiu sa respecte fructele. Unde e mexic pe harta? Si eu de ce nu sunt acolo?

Lucrurile au decurs asa. Se imbraca cele mai ponosite haine ca sa par o cireasa amarata. Mai precis geaca de king kong. Cum o pun, cum ii e mila cuiva de mine. Se ia a cherry, se ia un stripper mexican. Se imbarca in masina albastra cu aripi la roti.

Se merge la bucur obor noaptea. Cireasa se apuca de vorba cu tiganii. Le explica ce vrea si cat poate ea sa ofere pentru ce vrea. Mexicanul stie sa taca pana batem palma. Ca sa nu ridice costul. E criza. Doar interpreteaza ludic din pectorali si fese.

Tiganii se iau cu mainile de cap. Cireaso ne omori, si profitul nostru unde e? Cireasa se ia si ea cu mainile de codita. Tiganilor, dar eu pentru ce am muncit in decembrie? Doar ca sa iau brad de la voi?

Tiganii imi arata brad dupa brad. Toti au cate ceva gresit. Unul ca un cocostarc, slab si inalt. Altul ca un mic luptator de sumo, indesat nevoie mare. Iar altul nu zice nimic special.

La capatul gramezii, cu un halou deasupra capului. Se gaseste cel mai grasut brad si mai pufos si mai stufos. Din gramada de brazi el ridica catre mine manutele verde inchis, cu ace blande.

Stie ca e bradul meu, ma roaga sa-l iau acasa. Miroase-ma cireaso. Miroase-ma ca sa cazi pe spate si sa fii sigura ca eu sunt. Hai, vorbeste sa ma lege si sa ma ciopleasca. Mi-e frig si mie aici, de cand te astept.

Este chemat tiganul Maximus sa faca oficiile. Dar tine toporul ca pe un stilou cu penita de aur. Toti tiganii se aduna roata in jur si il iau in tarbaca. Maximus, mai cu forta tata. Si incearca sa dai in pom, nu in rotula.

Un tigan nervos si iute si negru si lucios si zvelt ca un cal arab. Ii smulge toporul din mana. Si cu buzele stranse incepe sa faca sa sara aschii. E asa de eficient ca ma apuc sa-i fac poze. Maximus rade jenat (cu hanorac, mai jos).



Tiganii toti tabara pe cireasa. Vreau si eu poza, si eu, si eu, si eu. Rad la mine, ma cheama prin padurea de brazi care o sa plece in curand la casele lor, casele voastre. Tiganii s-au inviorat dintr-o data. Se strang roata in jurul meu sa vada ce am facut.



Mexicanul isi joaca pectoralii sub geaca, in intuneric. Dar eu nu stiu asta. Stie numai el. Si mai stiu si jumate din femeile maritate din mexico city care au avut seara fetelor in ultimii ani.

Ma trag cu ei langa foc. Hai cireaso, trage in poza satra tiganeasca. Cand ne dai pozele? Uite, pe mine cauta-ma la oua. Vaaaai, tigane, de multa vreme nu mi-a mai zis cineva ceva atat de indraznet. Si cu atata public in jur.

Vaaaai, cireaso, asa e. Tare rau suna. Rad toti tiganii. Rade si cireasa. Rade si a cherry si si mexicanul cu viermusi in buci.



Ajungem in casa. Stripperul apuca toporisca si se pune pe optimizat trunchiul. La jumate isi schimba iute tricoul pentru ca a transpirat transpiratie mexicana.

Abdomenul mexican face pe cele doua mamasitas prezente sa inghitim in sec. Dar alungam gandurile nepioase. E Ajunul Craciunului, mexicanii pot sa se schimbe fara frica de fata cu ciresele. Suntem si noi duse pe la biserica, nu niste brute.

Bradul bucuros, cu ochisori recunoscatori, sta falnic in sufra. Multumim si iesim cu stripperul mexican sa bem ceva. Nestiutoare inca langa ce bomba sexy stam. Tarziu in noapte aflu meseria.

Si desi suntem in public. Ma astept din clipa in clipa sa-si scoata dintr-o miscare pantalonii care sigur sunt de butaforie, cu arici. Si sa inceapa o muzica lasciva. Si in jur sa se stranga repede 100 de femei. Care sa-i bage lui jaime bani in chiloti.

Am brad tantos, am brad mexican. Fie ca lumina...

fascinatia pentru junk food

Ati incercat vreodata hot dog-ul de 1 leu de la iesirea din Ikea? Dupa ce am rascolit 2 ore printre rafturi si am gasit chilipiruri incredibile. Fac febra daca nu inghit macar unul.

In aer miroase ametitor a carnat fiert roz, a mustar si a ketch-up. Nu exista chifla alba mai pufoasa. Si nici cireasa mai pofticioasa ca la vederea imbinarii dintre toate astea.

V-ati cufundat fata in punga albastra cu pufuleti de la star chips? Stiti cum au unii vulturi, din cauza evolutiei, capul lipsit de pene? Ca sa poata baga capul pana la umeri in cadavru?

Ei, cred ca pe sistemul asta nepotii nepotilor mei nu o sa le mai creasca prea mult par in cap, saracii. Ca sa poata intra cum trebuie in punga sa manance pufuleti.

Cand eram mici eu locuiam intr-un cartier select, langa fabrica de paine. Si mergeam mereu la ghiseu, acolo. Si luam cu inima mica cate o punga de pufuleti. Sperand ca e una din alea cu mai multi pufuleti cu gust. Nu din aia mamaliga goala.

E, pufuletii din punga albastra au toti gust. Fiecare pufulete e egal de tulburator cu celalalt pufulete si tot asa. Mananci si plangi, mananci.

Vine un moment in viata cand aripioarele de pui dupa reteta colonelului KFC bat la fund orice. Lasi job, lasi casa, lasi responsabilitati. Numai sa te afli fata-n fata cu meniul cu 8 bucati si sosul galbui vrajit si urat mirositor.

Simtiti mirosul de gogosi calde? Uleiul incins sfaraie vesel pe langa ele. Si grasuna de gogoasa maron inoata in baia galben incins. Daca cineva s-ar apuca sa prajeasca gogosi pe camp, in toiul bataliei. Soldatii s-ar lua de gat si ar deveni frati de cruce. Uniti printr-o gogoasa.

Cand e simpla ii pui sare, mananci un pranz cu haina de sarbatoare. Cand femeia de la ghiseu baga branza sau gem in ea. Te afli fata in fata cu cel mai mare rival al tortului de ciocolata de la Capsa.

Cand pleci spre ski austriac. Si trebuie sa te opresti la pipi la McDonald's Deva. Si parca ti se face si foame, dar esti scarbit ca trebuie sa iei de aici. Incearca un Big Mac. Si corpul iti va fi recunoscator. O sa tremuri de emotie.

Floricele Mamut la mall. Mmmmmmm. Sunt momente cand platesc bilet doar ca sa pot sta in sala. Alaturi de cel mai mare format de floricele posibil. Si o cola rece care parca e facuta pentru momentul asta.

Gata, m-am oprit.

Eu stiu ca nu e bine. Si sunt o cireasa care consuma cu precadere fructe, legume, carne fripta, pesti si orez. Dar asta nu inseamna ca nu mor de placere. Cand mananc un pateu cald cu branza. Sau un crenvusti fierbinte in foetaj. Aleluia.

Sunt fascinata de junk food. Si de 4 ori de pe an mai gresesc si eu. Lansandu-ma prada unuia dintre fascinurile de mai sus.

un an de sentimente amestecate pe magurice

S-a dovedit ca nicio zona din orasul asta mare nu e asa de activa si atractiva pentru mine ca micul si aparent inocentul cartier aviatiei.

Si de fapt vreau sa ne oprim putin asupra strazii maguricea, ca sa fiu mai exacta. Si a unei alte stradute fara de nume, dar in imediata apropiere. Sa ne referim deci la acest domeniu magic de cateva strazi ca la "domeniul maguricea".

Un domeniu ca oricare altul, cu nume pasnic. Un domendiu, sa fiu sincera, cam uratel. Dar am avut pe-aici imens de multa treaba. Tot mereu mi-am purtat codita in vant, neobosita.

Aici s-au facut si s-au desfacut marile mele emotii in 2008. Trairi izvorate din relatiile cu semenii mei, oamenii. Aici am ras, aici m-am mirat, aici am suspinat si am fost in extaz. Pe maguricea m-a prins ploaia de nu stiu cate ori. Dar m-a batut si soarele tare in cap.

S-o luam pe rand. La inceputul lui 2008 fac cunostinta cu domeniul maguricea. O mut carevasazica aici pe a cherry, cu calabalac cu tot. Cu ace, brice si carice, cu pungute de hartie cu fund indoielnic. In care sunt inghesuite prea multe lucruri.

Cu lumanari parfumate arse pe jumate, cu televizorul prea greu cu firul tarait pe noroiul inghetat in fapt de seara. Tin la subrat foenul. In maini niste cutii ca la circ, in echilibristica. In spate am instalat un sac imens de Mos Craciun.

Pe nas se odihneste precar un ghiveci cu o plata verde. Din care picura sistematic niste pietricele feng shui, ca in Hensel si Graetel. Intr-un buzunar am niste cosmetice. In altul un borcan cu gem de caise facut la 10 ore distanta.

In plisc tin niste tablouri pe care risc la rastimpuri sa le scap cam cum a scapat corbul din fabula cascavalul. In timp ce ii explic lui a cherry ca totul o sa fie bine.

Nu sunt sigura, dar cred ca am si o matura infipta in fund. Cu care sterg urmele dezastrului.

In apartament cu ea, ce sa vezi. Locuiesc inca doua persoane, deloc straine. De fapt una dintre ele, ce soarta, e cel mai iubit dintre pamanteni. Omul care mi-a aratat ca se poate.

Intr-un an, probabil ca am parcat in domeniul maguricea de 228 de ori. De fiecare data cand o iau/aduc pe a cherry. Ma gandesc automat si la cel mai iubit dintre pamanteni.

Cel neeradicat complet din vene. De fapt eradicat destul de de ochii lumii si ai lui si ai mei. Motiv pentru care carnea dulce de cireasa mi s-a strans pe sambure tot de 228 de ori. Dar sa mergem mai departe.

Suntem in luna lui ciresar, pe bune, no kidding. Si ma loveste in cap cu dulce buzdugan cu tepi de martipan, o dragoste noua. Bineinteles ca persoana, sufletul meu pereche estival (SMPE din celelalte posturi). Locuieste tot in domeniul maguricea.

Perioada in care prind in maguricea dimineti de fericire intergalactica de vara. Aici spintec des pepene rosu scos de la rece. Si adorm cuibarita la televizor in cuib captusit cu praf de minune. Minune estivala, fara urmari.

Fac naveta intre a cherry si SMPE. Sunt mai mereu in/pe/spre/de la domeniul maguricea. Ajung aici experta. Stiu cum circula curentii de aer. Unde e cainele marele alb, ce miros are shaorma. Si cand se deschide magazinul preferat de unde SMPE ia painea serilor noastre.

Vine toamna, batrana actrita. Si vraja sentimentala din domeniul maguricea se destrama ca un fum urat mirositor. Deci raman iar cu parcarile in tromba in fata blocului unde sta a cherry.

Incerc sa ma abtin, dar nu-mi iese de fiecare data. Sa nu fug cativa metri mai incolo. Sa dau macar o limba dragastoasa clantei de la celalalt bloc unde am purtat cirese la urechi.

Si sa rastorn pe stergator un sac cu petale de trandafiri muiate in otrava. Ca el sa inhaleze si sa moara. Haideti ca vad ca exagerez. Incerc sa ma linistesc.

E iarna din nou si a trecut un an de cand am dat prima data ochii cu maguricea. Si prietena buna, destista cu cei mai mari sani din univers, alaturi de cei mai adanci ochi negri. Se muta in apartament cu a cherry.

Cum unde? In domeniul maguricea. Mai precis in camera in care a locuit, ca inca e cald locul si are un fel de halou asa, cel mai iubit dintre pamanteni. Particip in fapt de seara. La ridicarea a probabil 15 saci de culoare neagra prin care nu se vede nimic.

Fac ture. Vin, plec. Vin, plec. Ma gandesc la SMPE cateodata. Si la cel mai iubit dintre pamanteni mai mereu. Asta in timp ce incarc/descarc baloti si pe cele doua fructe preferate, prietene bune.

Am petrecut un an de emotii insuportabile calare pe domniul maguricea. Tinand haturile mai bine sau mai prost, dupa caz . Si ce e cel mai incredibil e ca lucrurile, in loc sa se calmeze. Arata ca si cum 2009 sta tot sub semnul maguricei.

a venit ziua orgasmului

Si dupa ce am facut atata tam-tam. Uite ca sarbatoarea la care trebuie sa particip doar in calitate de mamifer m-a gasit cu chilotii in vine. Dar asta nu inseamna ceva bun, ci ca sunt adicatelea complet nepregatita.

Acum e dimineata din ziua mondiala a orgasmului. Si mai am teoretic cateva ore bune pana la 2 si 4 minute. Cand ar fi cazul sa o comit. Dar din cele doua numere de telefon pe care credeam ca ma pot baza. Unul s-a stricat si unul s-a pierdut.

Ceasul meu bate tick-tack, tick-tack. Si partenerul pentru oferire de orgasm ia-l de unde nu-i. Asa ca pana acum, ziua s-a desfasurat cam la fel de anodin ca anul trecut. Cand eram nestiutoare de contractia universala.

Dar ma uit in oglinda si raman stupefiata. Ce bine pot sa arat azi. Pielea fina, glezna subtire, ochii cu promisiuni de pacate casnice. Si felul in care merg din baie spre bucatarie, parca alunec.

Cireaso, singurica, singurica? Ia sa stam noi putin de vorba si sa vedem ce-ai tu aici. Crash, bum, bang. Mai departe nu mai stim. Pentru ca acum se lasa cortina si incepu filmul.

Later edit: Am vorbit post eveniment cu niste persoane care n-au avut partener si totusi au vrut sa sarbatoreasca. Si am cazut de acord in unanimitate. Se pare ca am intampinat toti aceeasi problema legata de ritm si cadenta.

In sensul ca a fost greu sa ne sincronizam simtirea cu ceasul. Ba, de atata implicare, era sa ni se intample prematur cu cateva minute. Ba, din cauza ca ne-am speriat sa nu se intample asta si ne-am oprit sa ne gandim. Era sa intarziam fatal.

Cu toate astea, lucrarile au mers bine zic eu. Si romania poate sa tina fruntea sus la intalnirea cu orgasmul global.

Bravo, va multumesc.

cireasa a descoperit google analytics

Acum un an multumeam cu emotie nedisimulata celor 9 cititori care intrau zilnic aici. Eram emotionate.

Unul dintre ei era mama de cireasa. Merci mama ca ai crezut in mine. Merci mama ca m-ai facut asa cum sunt. Merci mama, merci ca ai intrat. Merci mult.

Doua eram noi ciresele. Inca unul eram tot eu care intram de pe alt computer sa vad daca se schimba numarul de vizite. Si inca unul era a cherry, care facea acelasi lucru.

Ne bucura orice crestere, chiar daca falsa. Restul de 5 erau niste cititori avizi de slova cireseasca. Care lasau totul din mana, o data pe zi. Sa vada ce am mai nascut din pix.

S-au schimbat anotimpurile. Aici va rog sa va imaginati intai un om de zapada. Apoi muguri care plesnesc cu repezitorul. Apoi plaja si copii stropindu-se fara griji ca in reclamele asiguratorilor cu buget TV. Apoi struguri si gutui prin panere. Si gata.

Cu manuta tremuranda am instalat undeva pe traseu traficul. El a crescut plapand, apoi s-a oprit de tot, la o cifra tulburator de mica. Daca ne gandim cate lume pretindea, cu exemple si vorbe potrivite, ca ne citeste.

Chiar zilele trecute, sutu a pus link catre aici. Si vedeam la referreri cum intra oameni valuri valuri, cata frunza, cata iarba. Dar numarul de vizitatori a ramas neschimbat, ba chiar cu 2 mai putin decat in ziua precedenta.

Am facut clabuci mov la gura de nervi, dar m-am inzdravenit dupa ce am ingerat jeratec.
Si frustrarea a continuat pana mai ieri. Cand o femeie tanara si buna mi-a instalat google analitics. O masinuta care imi spune tot ce misca despre cine ce si de ce.

Acum stiu tot si sunt tare multamita, boieri dumneavoastra. Stiu cati sunteti, la ce ore preferati sa cititi, de unde veniti. Nu stiu exact incotro va duceti cand plecati de la mine. Dar cred ca e o chestiune de timp pana aflu si asta. Poate ma si ajutati un pic.

Stiu exact cat timp petreceti citind ce-am scris si uite, va zic si voua. 1 minut si 42 de secunde. Stiu ca cititi un post si apoi mai cititi si inca o treime din alt post.

M-am gandit ca probabil va place sa ramaneti asa in suspans. Fara sa stiti sfarsitul. Deci sunteti genul care prefera aventura. Ma bucura asta.

Stiu ca multi dintre voi ajungeti aici zilnic pentru prima data. Cautand niste traznai de care raman stupefiata si mi-e rusine sa le pomenesc. Dar o sa-mi fac curaj si o sa scriu si despre asta zilele ce urmeaza.

Stiu ca o parte dintre voi sunteti dezamagiti. Pentru ca doriti sa aflati poze cu capre sau retete cu fistic. Si aici dati doar peste capre in combinatie cu verze si alte treburi fistichii.

Ce sa mai. Cireasa a descoperit google analytics. Si nimic nu o mai poate opri. Domnilor de la trafic, zau ca ma citeste lumea. Am dovada.

cireasa slaba de refuz

E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.

Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don't you do that. Promit sa pun osul.

Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.

La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.

Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.

Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.

Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.

Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.

Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.

Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.

Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.

Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.

Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.

Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.

Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.

moartea lui lolek, asistat de bolek

Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.

Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.

Post

Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.

De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. ...

Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.

Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.

Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.

Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.

Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.

Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.

Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. ...

Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.

Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.

Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.

Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.

Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.

Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.

A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.

am cititori pe spranceana

mi-a fost frica, recunosc. una sunt tastele, alta e realitatea. mi s-a demonstrat de n ori.

asa ca m-am dus la intalnirea restransa tare (tot din frica) cu cetitorii de cirese. cu inima mica si neagra si stransa pe sambure.

daca codo in loc de melc e vreun brontozaur. daca lialia nu e un miel in crestere, cum se lauda, ci o cotoroanta. daca GP, bun prieten cu prietenul dono. nu e doar un ardelean domol si cu bun simt. ci si un ciclop.

si daca, ia ganditi-va, daca diana se joaca nu numai cu jucarii pe blog. ci si cu flacari pe nari scoase catre participanti.

sau daca melcul e melc. si lialia e miel. si diana doar se joaca frumos. si GP e un ardelean get beget. dar n-avem deloc ce sa ne spunem?

oameni buni. am cei mai draguti si mai amuzanti si mai omogeni cetitori. poate data viitoare veniti si voi sa beti ceai cu ciresele. pentru ca a fost incredibil de misto si de relaxat.

am ras tare, prea tare poate. si destul de des. am povestit despre bursa, vulpi, emil boc, oi, berlusconi, iubiri raposate si prezente. melcului nu-i flutura ochii cand alearga. am facut o proba. suntem on the safe side.

imi vine sa fac triplu tulup de bucurie. ca am noroc de asa cetitori minunati. si povestile lor interesante.

si de atata incantare cred ca o sa-mi sa fac o obisnuinta. din a va cunoaste pe cati dintre voi va veti lasa cunoscuti. la intervale regulate de timp. pana cand ajungem o comunitate de fructe, legume, animale si vise.

am cei mai alesi pe spranceana cetitori. si plesnesc de mandrie.

dezertarea bijuteriilor mele

ca niste mishele pleaca, rand pe rand. cand simt ele ca eman sentimente pure sau mai impure pentru cineva.

intai am crezut ca mi se pare. apoi a fost clar ca e un complot organizat cu grija. de niste fiinte aparent neinsufletite. dar de fapt niste zvarlugi cu prea multa personalitate. si prea mult timp liber prost folosit.

faptele sunt asa. cum imi place cineva, si ma gasesc in imediata apropiere a subiectului. cate un cercel se incordeaza pana desface tortita.

si apoi, luandu-si avant si cu bataie. sare sinucigas de la inaltimea ametitoare a piticei de cireasa. direct in masina/valiza/baia/bucataria/buzunarul obiectului pasiunii ciresesti.

ati crede ca pleaca de acolo de prea mult zbucium sau prin frecare. dar nu, nu e mereu asa.

bijuteriile mele evadeaza si se insinueaza penibil in viata unui barbat. pentru care se prind ele ca-mi face inima budibum-budibum. chiar daca ii dau doar buna ziua.

cand cerceii nu pot face nicio miscare. pentru ca i-as prinde in flagrant. trimit semnale de joasa frecventa. ca cele pe care le folosesc balenele ca sa-si zica una alteia. fata, vino aici ca sunt mai multi pestisori. catre bratara sau agrafe sau margele.

si fara sa ma prind cum si cand. ca o mangaiere se dezice bratara de incheietura de cireasa. si se piteste sub scaunul mortului. sau agrafa aluneca din par tinandu-si respiratia. si isi face culcus sub chiuveta.

margelele scot cu grija piciorusul ala care intra in incuietoare. si pe-aci ti-e drumul. cand ma prind eu. ele deja sunt pitite intr-un colt de camera care nu-mi apartine. de unde fac baloane de sapun si alte prostii.

acum sunt plecati de acasa. si nu stiu daca o sa-i mai vad vreodata. un cercel cu o piatra roz. si un cercel de care atarna un mar. ambele cumparate in istanbul. plus vreo 6 perechi de margele. pierdute toate odata, intr-o punguta comuna. in croatia asta-vara. si duse au fost.

pentru ca pe masura ce treaba e mai groasa. bijuteriile mele stiu. si pleaca in grup, ca sa atentioneze cumva. hei, cireaso. come and get us. daca ai tupeu. te provocam.

singura mea forma de protest. e sa-mi cumpar si mai multi cercei. cu speranta ca ei, noi fiind. o sa fie mai buni si mai ascultatori decat sturlubatecii lor predecesori. si un numar nedefinit de margele si agrafe. ca sa fie.

pentru ca am noroc in viata in general. dar e clar ca nu am noroc de bijuterii credincioase si cu frica lui lui Dumnezeu.

ce sa mananc sa fie bine

gaina care naste nu din dragoste pentru vreun smecher de cocos. ci cu forta, prin aprinderea unei lumini. ca ea sa creada ca e rost de inceput o noua zi. deci hai draga sa facem giumbuslucuri. sa nastem oua, sa luam mic dejun, sa bem cafeluta.

progeniturile unei asemenea gaini in deriva nu sunt bune de mancat. pentru ca 1. daca cineva nu ar fi atins un comutator. ele nu ar fi existat. si 2 pentru ca din secunda 1 puii astia mananca, in loc de graunte. oasele pisate ale altori pui frati de destin. si nascuti in acelasi mod.

stresul ei si nenatura actului facerii. lipsa iubirii si dorul de graunte adevarate se regaseste in carnea roz palid, albita prin fierbere, a acestui pasaret. si prin ingerare, trece si in carnea mea mai pigmentata, de cireasa. care naiba stie cum se face prin fierbere.

salata verde ajutata cu smac dintr-o sticluta. sa aiba foi grase si mari in toiul iernii. vanduta de tarani care imi inspira ca nu au nimic de ascuns. ceapa verde care s-a plictisit sa se nasca doar in aprilie. si acum vrea sa mi se insinueze prin cosnita lunar.

si ardeiul care pocneste de sanatate. si e rosu ca para focului. si se lafaie in raftul dedicat lui. strans in tipla, alaturi de alti doi frati ardei. unul galben ca la lamaia, altul verde ca bradul. psihologii de culori au ales perfect.

laptele care a inceput o bizara calatorie. venit pe lume cu sanse egale din ugerul cald si roz de catifea al unei vaci candide. nestiutoare de ce va sa vie.

dar extras apoi prin procedee SF in loc de maini mangaietoare. isi da pe drumul spre raft. sufletul si tot ce mai avea bun prin el. ca sa nu ne mai ingrase. of, laptele are culoarea de creta. si propune aceeasi sanatate ca si ea.

branza facuta din oi simpatice. care au pascut pe ierburi pline cu praf de construcii care respecta normele UE. si noxe de la masini care folosesc euro 3. care dau cu boticul laoparte lame de ras. capace de veceu. si receptoare de telefon cu tot cu fir. ca sa apuce ierbuta.

si in final sa las sa curga miere peste painea mea cu unt. miere emisa de niste albine care au fost asezate langa padurea de salcam. si au zburat vesele peste campuri stropite cu flori.

apoi, dand in ritm de mambo din outfit-ul cu dungi. si-au varat piciorusele si trompita. si au facut baie cu spuma de polen in flori de zmeura de cultura. care era stropita cu ceva rezistent sa o faca sa fie mare. si sa reziste intemperiilor om-natura.

oare pestii de la mine din farfurie. reusesc sa scape de fantasmele transmise. de apa cu ulei si alte dejectii prin care au inotat? hm. nu stiu daca sa ma bucur cand il intalnesc. pe mister ce mai greu de prins.

si uite cum pe bune eu nu mai inteleg. ce naiba trebuie sa mai mananc. ca sa fie bine. si ca sa ma tin cat pot de departe de raurile care vin sub forma de borcane frumoase. si legume si fructe sanatoase. si carnuri hranitoare.

m-am plictisit sa tot alerg. nu mai stiu exact de ce sa ma feresc. asa ca ma duc sa-mi cumpar parizer, ca imi place de mor. si o punga de pufuleti. voi ce parere aveti?

barbatii si unsorile de pe trupul femeii

eu ma dau cu gloss numai cand vreau sa fiu 100% seducatoare. ca sa imi fac buzele la cer de apetisante. si bineinteles obiectiv final. vreau ca barbatii care imi plac mie. sa muste din ele cu sete. sa nu se poata abtine.

adica eu stiu ca ei au alte treburi. business, sport, masini. si discutii bizare cu alti barbati despre business, sport, masini. dar am credinta ferma. ca atunci cand vad buzele alea date cu gloss. ii apuca puia gaia.

si cad secerati, dand spasmodic dintr-un picior. si pana nu lipesc buzele lor normale. de buzele mele date cu smac si sclipici. nu se linistesc. asa e soiul lor. ce vrei, diferente culturale. fals sau adevarat?

fals, dar eu tot ma dau cu gloss. desi ii vad cum se stramba din nas si din intreaga fata. cand se apropie de asa capcana.

cand am un date ma dau musai cu body lotion. in rest mi-e lene si uit mereu. dar pielea trebuie ca e muuuuult mai apetisanta cand emana unsoare. mirositoare a un buchet intreg de esente. am uitat numele lor. bergamota, lamaita, etc.

am observat ca barbatii nu pot sa-mi reziste daca fac asta. vin dirijati de mirosul si matasimea speciala a pielii. si suna la usa ca hipnotizati. sunt precum neatentul de postasul din reclama la cafea. care cade pe burta mirosind aroma prin fanta de la usa. cand femeia zambitoare o deschide.

si toti au aceeasi replica. cireaso. da-'ncoa sa pun mana. pe pielea asta fenomenala. traiasca body lotion-ul. ce vrei, asta ii emotioneaza pe ei. dar bine ca am descoperit.
fals sau adevarat?

fals, dar eu tot ma dau cu body lotion cand am intalniri. desi stiu ca ei detesta corpuri pe care exista o pelicula de crema. care risca mereu. sa ramana pe mana si pe gura. atunci cand pielea subtire de cireasa e mangaiata cu vreuna din astea doua.

cand vreau sa impresionez. imi tapez parul si castig aproximativ vreo 48% mai mult par. adica enorm de mult par in plus. look-ul este irezistibil.

adica barbatii cand ma vad. cu parul asta valvoi. de sobolan care s-a spalat cu folten. ma intreaba ariciule, tu esti? si imi propun mariaj si castele-n spania atunci, pe loc. fals sau adevarat?

complet fals. se vede treaba ca pe barbati nu-i intereseaza cat par am eu. oricum sunt hipnotizati. sau nu. iar parul tapat e tare neplacut. si in plus, cand vrei sa-l mangai. el e ca o tabla, asa, si lipicios. de la tona de fixativ care il face contra naturii sa stea umflat. cand de fapt el ar vrea sa stea lipit de cap.

in plus pe mine ma apuca panica complet. daca ei vor sa il mangaie. pentru ca stiu ca sunt la un click distanta. sa mi se naruie toata fundatia de butaforie. si sa se descopere cat par am de fapt. si sa mai arat si groaznic. ca o gaina scarmanata in cap de alta gaina neprietena.

dar desi am fost ceruta de nevasta si am zis da. cu parul exact cat e el de fapt. tot ma tapez cand vreau sa ravasesc. si asa fac si toate femeile pe care le cunosc. desi cea mai mare parte stiu ce banui si eu.

ca barbatii detesta buzele date cu maclavais. si poate ne-ar pupa mai des. daca n-am fi date cu el. ca barbatii detesta sa mangaie crema. si ca vor femei pe care pot sa le atinga pe par.

pai si atunci nu au dreptate barbatii cateodata, cand mai zic. ca suntem cam nebune? nu, n-au dreptate. daca am renunta la toate astea am fi si noi barbati. si am ajunge probabil cei mai buni prieteni de fotbal si bere ai iubitilor nostri. si nu-mi convine postura.

50 de femei romance citite de multa lume

la locul meu de munca. ne-am muncit la un proiect. l-am terminat. si voiam sa vi-l arat si voua. ca e un inceput bun.

e un fel de lista, partea 1 si partea 2. facuta pe baza de zelist. care de obicei e un indicator bun. atunci cand vine vorba de ce bloguri au succes sau nu. sigur, nu e singurul indicator. dar e ok.

deci astea, vorbeste lumea. sunt 50 de femei care au blog. si sunt citite din diverse motive. daca frunzariti prin ele. o sa gasiti o gramada de bloguri delicioase. mai ales numarul 1. mintea de ceai. mie imi place de mor.

faptul ca si eu sunt acolo. n-are nicio importanta. va dati seama. ma stiti ca sunt modesta si nu m-as lauda niciodata cu asa ceva. have fun.

cireasa si medicina aplicata la jumate

nu pot sa sufar sa ma duc la doctor.

ma duc numai cand instinctul imi spune ca s-ar putea sa fie foarte rau. si si-atunci numai dupa ce mama de cireasa si cerbul. ma imping de la spate. alergandu-ma cu o haita de caini spre usa cabinetului. ma trag cu arcanul de par afara din casa.

ma roaga, ma ameninta, ma santajeaza sentimental cu tort de ciocolata.

si cand in sfarsit ma conving. ele cred ca au castigat. si ca de acum inainte, nu mai am cum sa calc alaturea de drum. ca odata ce ajung in lacasul de sanatate. totul e rezolvat. dar se inseala amarnic.

intru uitandu-ma dusmanos. ma dezbrac imbufnata. ca ei mereu te pun sa faci asta. orice-ar acuza cireasa ca si durere. trebuie sa scoata sutienul cupa C. si intreb. ce se intampla, doctore?

cum din fericire rareori e ceva grav. cireasa scapa de palpitatii si incertitudini in primele minute. el ma palpeaza. imi sufla-n gura. ii suflu si eu. si apoi scrie ceva in carnetelul ala mare cu patratele.

ma intreaba cati ani am. si niciodata nu stiu sa raspund luata asa, repede. ma intreaba unde stau. si aceeasi stupoare. mereu hilaritate.

si daca sunt salariata. sunt salariata? mata ce zici? merit eu sa fiu salariata? nu mi-ar sade mai bine sa fiu boieroaica? stapana peste 7 sate si 3 vii. un iaz cu pastravi care sa faca giumbuslucuri la ora cinei. ca sa ma distreze.

plus o herghelie de cai. care sa ma traga cu sania iarna peste campuri si-n paduri. cireasa infofolita in blanuri. cum a vazut ea in filmele rusesti. care se termina prost. dar cireasa termina bine.

si un boier aprig, inginer. mare amator de rock alternativ. care administreaza tot balamucul asta. da, domnule doctor. sunt salariata.

si apoi scrie ceva si in carnetul mic, cu retete. din care apoi rupe prima foaie si mi-o intinde mandru. in timp ce el explica cum trebuie luat tratamentul. eu tocmai sunt generoasa cu satenii din satele mele 7. pe care mi i-am facut prieteni, nu supusi.

doctorul da din buze. eu ii invat pe copii alfabetul. copiii mei cresc cu copiii taranilor. facem toti baie in raul repede din spatele conacului meu si-al inginerului boier. mancam turta scoasa din cuptor, cu unt.

culegem zmeura. caii alearga liber cu coama tantosi in vant. iarna focul trozneste in semineul zdravan. citim impreuna la gura sobei. dimineata vine cineva cu lapte proaspat muls.

si doctorul da din cap cumva. si zambeste stanjenit. lucru care imi arata mie ca intrevederea s-a cam terminat. pacat, tocmai incepusem sa ma simt bine. de obicei spune. si va astept la mine pentru control. sa-mi spuneti cum va simtiti.

eu iau smerita iau foaia. multumesc si strang din ochi catre el linistitor. ca si cum o sa fac tot ce zice acolo. si cum ies pe usa. o depozitez intr-un buzunar al gentii.

de unde o sa ajunga sa se odihneasca somn de veci. pe vraful de retete primite in ultimii ani. am acolo zeci, sute, mii, zeci de mii de retete. de la toate specialitatile pamantului. varicologi, dentisti, ortopezi. si cati multi altii.

mi-au scris toti ravase. de obicei cu cate 3 pozitii principale. niste hieroglife. care vor ramane nedecodificate. si nu vor mai vedea lumina zilei. traindu-si monotona viata in sertarul de la noptiera.

pentru ca da, am acest obicei. pentru mine medicina e mereu aplicata la jumate. accept sa ma vad cu medicul. si daca imi spune ca nu mor. eu imi iau de grija. nu cumpar niciodata tratamentul. si bolesnita de obicei. trece de la sine. ca la tara, asa.

acolo unde copiii mei de boieroaica se joaca cu copiii de tarani. sub ochii ingaduitori ai boierului. si sub fosnetul frunzelor de stejari si alte foioase cu piele aspra. pe care umbla gaze rosii cu buline negre.

si culmea e ca se poate trai si asa. sorry mama, nu suport sa inghit medicamente. si ai vazut ce bine arat?

feriti-ma de magarus

*preludiu: sper ca v-am spus de suficient de multe ori. ca nu cred deloc ca barbatii sunt porci sau magari. dimpotriva. incat sa nu luati cele de mai jos. drept o declaratie de misoginism. ci doar una de uimire putin trista.

v-am spus vreodata ca pe cel mai iubit dintre pamanteni l-am intalnit la un blind date? e drept ca recomandarea. bai, voi 2 ar trebui musai sa va intalniti! a venit din partea altcuiva. un om cu scaun la cap.

e, si asa stand lucrurile. unde am vazut eu ca fericirea poate sa intervina si pe cale oarba. nu zic nu modului asta de a cunoaste noi oameni. potentiali suflete pereche pentru o cireasa. suntem ok pana aici? oare sunt eu normala ca tot incerc?

ok. suntem in vara lui cine mai tine minte. acum vreo 3 ani. eu singura cuc. si nefericita cu viata mea. nu ca acum. netul, cu o sumedenie de posibilitati. oferite ca niste dropsuri lucioase de lamaie. catre ciresa care sunt eu acum.

intalnesc virtual un om. imi place. ii plac. pana aici totul suna bine. vorbim noi vreme indelungata. ca doar net-ul stiti ca e inselator. si totusi decidem ca da. sa incercam. hai la cafea. hai.

a se intelege ca cireasa. totusi mai mult timida de aceasta intalnire decat dornica. pentru ca, in ciuda deschiderii. am oarece probleme cand ma mut. de la un ecran la un om in carne si oase si sange. deci nici vorba sa-l fi pushed prea tare. matur si vaccinat, a luat decizia ca vrea.

stabilim data. stabilim ora. imi tremura barbia de emotie. cu 2 ore inainte el zice. imi cer scuze, nu mai pot veni. si atat. cum nu apucasem sa-mi faca inima budibum-budibum. ma mir de asa comportament. dar o dau la spate.

gandindu-ma ca omul. s-o fi impacat cu cineva. sau a aflat la pranz ca pleaca seara de urgenta in australia. sau a capatat o mostenire. dar conditia a fost sa plimbe un caine in ficare zi. exact la ora aia. si i-a fost penibil sa-mi explice asa intelegere mercantila.

se intampla tot timpul astfel de lucruri. mi-am vazut de treaba mea. dar am ramas cu o senzatie de mancarici. pentru ca imi placuse carevasazica.

si stiu exact ce mi-a placut. mi s-a parut ca e un om normal. mai rar asa ceva. si e foarte sexy. mai sexy decat puterea, bogatia. mai sexy chiar decat nasul coroiat. normalitatea rulz.

faceti va rog swich. suntem in decembrie 2008. am cont pe tagged din greseala. nu-l folosesc niciodata. desi ma spameaza mereu cu mailuri. read this. do that. ele zac acolo in casuta. pana ce imi fac timp sa le sterg.

imi apare pentru o secunda in coltul ecranului de la laptop-ul de culoarea zaharului. un dreptunghi care imi spune. xyz just joined tagged. numele rigns a huge and sensitive bell.

si cum pana atunci tagged nu ma informase despre nimeni. cum ca a joined. zic asta este. e soarta. e un semn. e predestinat. e roz. e fluture care zboara. e ploaie care tropaie pe casa cand inauntru e uscat si bine. trag repede peste ochii orgoliului meu ranit in trecut. niste obloane cat casa. si scriu un mesaj scurt.

sunt cutareasca. daca iti aduci aminte. si daca ai placerea. pur si simplu mi s-a parut ca bla-bla. si bla-bla. nu va speriati. nu i-am zis astea cu ploaia si cu fluturele. dar cumva era subinteles.

el pare ca se bucura. si ca isi aduce aminte. eu par catre el ca am uitat de ce n-a fost sa fie data trecuta. ca sa-l ajut. sa nu-i pun bete in roatele fara geometrie. si ne apucam iar sa toarcem la un fir de lana deja toarsa. trec 2 zile de crosetat fluturi si ploaie.

si zicem sa ne intalnim. n-am zis eu. va jur. a zis el. cum cine? magarusul. dar recunosc ca m-am veselit. cireasa dornica sa fie bine. si crezanda ca omul asta care emana normalitate. chiar si prin net. chiar a trebuit atunci sa plimbe pudelul matusii seara. si n-a mai avut cum sa-mi explice.

eu, ca un facut. exista totusi un Dumnezeu al cireselor. care vrea sa le pazeasca. imi uit mobilul acasa, ca niciodata. el ma suna pe mobilul care statea pe masina de spalat, acasa. de 2 ori. (asta am observat mai tarziu). si uite cum nu reusim sa ne vedem la pranz.

eu ma precipit la birou. povestesc lamaiei. povestesc calatoarei. ma dau de ceasul mortii. si ma intreb. sa fie asta un semn? ca n-ar trebui sa ma intalnesc cu magarusul?

din birou se ridica un murmur. hai mai draga cireasa. nu exista asemenea semne. nu trebuie sa crezi in ele. un singur lucru e un semn. cand un barbat e un magarus si face magarusenii. restul, astea, cu telefoane uitate acasa, e bullshit.

reusim sa reluam legatura pe net. explic ca uite asa si pe dincolo. magarusul e rezonabil si intelege. ne dam din nou intalnire. magarusul propune. va jur, nu eu. ca sa fie seara, in aceeazi zi.

eu explic ca nu am telefon si vin direct. deci sa stabilim acum toate detaliile. buuun. reusesc totusi sa-mi iau tel in fuga de acasa (dar el nu stie). si ma duc. ajung la 8:28 in loc de 8:30. si incep sa inghet.

primesc exact la 8:30 urmatorul mesaj. il stiti deja, nu? imi cer scuze, nu pot sa ajung.

eu ma uit la mesaj ca curca-n lemne. si ma apuca intai rasul. cireaso, te rad si curcile. apoi niste nervi sora cu nebunia. nu ca mi s-a refuzat un sulflet pereche. ca evident sufletele noastre sunt facute. din materiale complet diferite.

al meu de carne si fluturi si ploaie. al lui dintr-un aliaj nou, ciudat. nici nu prea vreau sa stiu compozitia. mi-e ca mi se face rau. si ma ia salvarea.

dar nervi pentru ca cineva poate sa faca asa ceva. adica intr-o lume in care nimeni nu preseaza pe nimeni la intalniri. si in care poti sa te eschivezi asa de bine si de mult. mai ales cand e vorba de inselatorul net.

tu, magarus profesionist si de cariera. iti dai intalnire. si nu vii? esti cumva bolnav? cere ajutor. s-au inventat tot felul de lucruri lately. poate exista un smac, ceva. si pentru sufletul tau facut din carpe. si si pentru intentiile tale, turturi in luna lui cuptor.

daca veneam fara de tel. asa cum magarusul stia ca o sa vin. inghetam ca o cireasa proasta. mult mai multe minute. pana sa ma hotarasc sa o trec la ghinioane. si sa plec. ce soi de magarus sa fii. ca sa faci ceva asa de penibil?

deci se vede treaba ca de una singura. fac o treaba tare proasta. cand e vorba de blinde date-uri. si pentru ca magarusii nu poarta insigne pe care scrie asta. si nici nu au tatuat pe fruntea lor fierbinte de la febra.

tot ce pot sa fac. este sa devin un pic mai cinica. cu privire la existenta oamenilor normali. si sa strig cat ma tin bojocii. feriti-ma de magarus.

sariti! vine ziua mondiala a orgasmului

scriam cu lacrimi inodate in barbie. cum am lasat sa treaca anul trecut ziua lui the big mother f.... O. fara ca macar sa stiu.

si in loc sa fac sex salbatic aducator de o, o, oh, oh, o, o. eu am muncit, am spalat vase, am fost la bila sa-mi cumpar lavete si oua. ca sa vezi. ma lamentam eu acolo. ca aoleu si vai de mine. ce lucruri minunate as fi facut. daca as fi fost in tema. stiti cum e. cainele care latra. vai mama lui.

anul asta stiu. ziua orgasmului este duminica, 21 decembrie. si momentul in care toata planeta e cu pupilele dilatate. si incearca vorbirea articulata. pica in romania la ora 8.04 dimineata. neplacuta ora, dar asta e. orgasmul de dar nu se cauta la dinti.

nu numai ca stiu. dar ma pregatesc de o luna-ncoace pentru acest eveniment. mi-am cumparat haine frumoase, in culori vii. am programare la cosmetica. mi-am luat parfumul ala care stiu ca face victime ca efectul axe. am copiat niste cd-uri potrivite. si sunt pusa si pe slabit putintel. cat sade bine unei cirese.

si acum astept. am ac de cojocul tuturor variantelor posibile. astfel incat sturlubaticul de Big O. n-o sa-mi mai scape mie de data asta. il vreau viu sau mort. il vreau si va fi al meu.

pentru ca vreau sa contribui si eu. cu manutele astea doua. si cu ce s-o mai putea. la energia buna emana de toti cetatenii de bine, in acelasi timp. spre insanatosirea planetei. si pace mondiala.

si vreau sa intelegeti. nu pentru mine fac asta. eu pot sa obtin orgasme oricand. dar vreau sa sustin proiectul asta conjugat. ca am inteles ca asa e ok. si cum nu sunt genul care sa inventez ceva tehnologie nano. ca sa ne fie la toti mai bine. macar atat sa dau. un orgasm.

mi-am muncit mintea infierbantata. si am ajuns la concluzia ca exista urmatoarele scenarii. si nici unul nu e perdant. primul lucru pe care o sa-l incerc e un orgasm normal.

adica cel obtinut cu un partener. si de preferinta impartasit. pentru asta trebuie sa conving un suflet nepereche dar totusi suflet. sa mi se alature in aceasta cruciada a placerii. si sa ma ajute cum o putea.

am un numar de telefon. la care pot sa sun un prieten. dar trebuie sa gasesc si o solutie de back-up. pentru ca in situatia asta nu ma joc. nu cu orgasmul global. nu pot sa ratez si anul asta.

si daca sufletul nepereche principal e bolnav sau e prost dispus. trebuie sa pot veni repede cu un alt suflet nepereche multumitor.

daca astea doua nu merg. ca na, cateodata mai ai ghinion. o sa sun la vecinii de jos. care par destul de prietenosi. si o sa-i rog sa ma primeasca la ei in pat. ca am sa le zic ceva.

cum o sa fie ora 8.04 dimineata. si ei sunt persoane cumsecade, mai in varsta. n-o sa banuie nimic si o sa-mi dea drumul in casa. ba chiar o sa-mi ofere si cafea. si atunci sa te tii. o sa fiu dezlantuita.

daca totusi sufletul nepereche 1 isi rupe piciorul. sau e bosumflat si nu-mi foloseste la mare lucru. iar sufletul nepereche 2 are un examen. sau e plecat cu curca la raze. si daca vecinii se prind de intentiile mele necurate. si nu-mi dau drumul in casa. pentru ca nu le pasa de sanatatea mentala a planetei.

atunci nu-mi ramane decat o varianta. sa-l obtin cum oi putea. de una singura. dar de data asta nu mai trece ziua. fara ca eu sa-mi aduc micul obol. la fericirea universala.

bine, am mai primit eu o propunere in weekend. sa facem un videoconference call. incepand de la 7.30 dimineata. e implicat un grup mare de prieteni din mai multe tari si orase.

dar mi se pare prea complicat logistic vorbind. si prea putin personalizat. se pierde energia, zic eu. deci nu ma tenteaza. eu vreau sa facem treaba. nu sa frecam buha. sau sa ne socializam.

inca ceva despre logistica. ca eu tot sper ca va bagati si voi la efortul global. si poate va ajuta munca de cercetare si planificare de pana acum. daca am suflet nepereche. ma scol eu prima. si ma muncesc la partea mea.

si pe coleg il mai las sa doarma putintel. si il scol cu 9 minute inainte, hai 11. ca sunt constienta ca ora nu e tocmai prielnica. si nu vreau sa stric viata nimanui. macar sa isi faca treaba.

si daca dupa 21 decembrie. o sa vi se intample in mod nejustificat. lucruri incredibil de bune. sa stiti ca nu e chiar asa, o coincidenta. e si pentru ca eu m-am straduit.

si am icnit. si m-am trezit mai devreme. si am dat telefoane. si am repetat. si am transpirat. si m-am luptat. si m-am impins. si m-am preocupat. ca sa va fac si voua viata mai frumoasa.

chiar, voi ce o sa faceti de ziua mondiala a orgasmului? la 8.04 dimineata?

later edit (adica informatie adaugata ulterior): pentru ca, pana la urma, sunt doar o cireas,, am calculat prost. am luat de bun ce scria in dreptul romaniei pe site. si m-am intepat.

DECI TREBUIE SA AVETI UN ORGASM. impreuna cu mine si totusi separat. DUMINICA LA ORA 2.04 PM. pentru mine e deja mai complicat. nu stiu pentru voi.

dulcea imbucatura a realitatii

de azi intr-o saptamana. se petrece dulcea imbucatura a realitatii.

adica dupa ce ne-am spus atatea lucruri intime. pititi pe dupa tastaturi, in siguranta. dupa ce am ras unii de/la altii. sau ne-am mirat. ia uite si la asta.

dupa ce ne-am inchipuit tot felul de lucruri, unii despre altii. folosind clisee si analogii. uite ca a venit ziua cea mare. ca o cuminecatura pagana.

oare codo chiar are coarne moi cu care pipaie lumea? si oare chiar ii flutura ochii cand alearga? oare lialia poarta cele 2 cornite de mielincreshtere si acum?

oare thea vine purtand saboti olandezi, imbracata intr-o rochie din lalele galbene? eu asa mi-am inchipuit. oare mamica de sebastian o fi trimis pachetul cu alese cofeturi? sebastian nu le-o fi mancat pe toate?

oare FYT o sa vina sau o sa pretexteze ca trebuie sa sfatuiasca niste politicieni cum sa se imbrace pentru alegeri? care alegeri, FYT?:)

oare cireasa, prietena mea buna. chiar e lipita de mine prin codita? oare eu am pielita subtire de cireasa. cum tot ma laud? si sunt chiar asa de pitica cum se spune? si oare am atata tupeu si in realitate? sau o sa ma narui ca un castel de nisip. cand ne privim ochi in ochi?

eu sunt foarte emotionata. trebuie sa recunosc. asa de emotionata ca m-am gandit ca s-ar putea sa vreau sa emigrez. taman in ziua cu pricina. sa va intalniti voi intre voi. si eu sa fug din tara. de atata simtire. s-ar putea sa pot sa zbor.

nici nu stiu cine o sa coboare din confortabila lume de fire. si o sa paseasca la fata locului. spre a ne da cartile pe fata.

unii au mai venit. altii au mai plecat. altii stau pititi si nu mai vor sa vorbeasca cu mine in ruptul capului. dar sunt acolo. ma auzi, ronin? nici acum nu te prezinti?

dintre marii prezenti. stiu ca vine thea din olanda, si tuvia si lialia si FYT si codoooooooo. s-ar putea si gia si raul si lamaia si canalia. vine si mama de cireasa, cea mai apriga cititoare.

o sa vedeti chiar si pe cealalta cireasa. puteti sa credeti? o aduc eu intr-o sticluta.

dar acestea fiind spuse. va rog sa va comiteti aici in scris. care credeti ca veniti. ca sa pot face o rezervare realista.

si codo, sa nu mi-o iei in nume de rau. dar locul nu este o cafenea de zi. cum chiar si eu credeam. ci una de seara, ramayana. sper eu ca au praji. daca nu au, asta e. macar e frumos, am inteles. si e si pentru mine e o premiera.

ora este 8, iar prezenta neobligatorie:). cine o fi, o fi. doar sa ziceti.

va pup si astept sa va iscaliti mai jos, in comments, daca veniti. si cu asta ma adresez tuturor, voua. cititori de cirese cunoscuti si necunoscuti. imi tremura mana:)

later edit, adica am adaugat asta mai tarziu: veniti si voi cu un ceva pe care aveti numele vostru, o hartiuta, o eticheta, o capsuna:). voi sunteti mai multi si eu sunt una si as detesta sa incurc borcanele:)

cireasa razbita de meschinatati

e decembrie si pe langa lumina sarbatorilor. care sa dea Dumnezeu sa mi se verse cu ropot de ploaie de vara in sange. mi se mai varsa si tot felul de probleme. tot in sange.

sa le zicem aspecte meschino-suparatoareo-administrativo-financiaro. care mi se infatiseaza ba ca niste mirese. in vestmant de plicuri albe. sau batand cu pumnul in geam. sub forma de lipsuri. adica aceste guri stirbe din viata unei cirese.

dimineata cand ma scol. facturile danseaza deja intr-un ritual asemanator cu cel al negrilor bantu. se tin de mana cu manutzele lor mici de facturi. fac un cerc sus pe masa, in jurul prajitorului. si chitzaie ca niste tampite. ca sa ma scoata din minti.

cand ma vad, se spulbera care incotro. dar in timp ce beau cafea. imi urmaresc ca niste viezuri fiecare miscare. si cate una mai indrazneata vine si ma trage de par, pe la spate. alta imi infige un deget rece si subtire in coasta. si tot asa, pana ies pe usa.

ma scoate din pepeni in special factura aia pe care o primesc. pentru ca mereu zic alo. alo. alo. dada, aia care vine la toti lunar. la mine se pare ca ajunge. (de fapt sunt sigura, desi nu am calculat chiar exact. ca nu-mi vad capul de treaba). deci la mine ajunge cam la 15-maaaximum 21 de zile. adica in continuu.

se intampla asa. ma someaza intai un robot, apoi femeia aia. plateste cireaso. sau inchide pliscul. pentru ca iti luam piuitul. si degetele-ti suave nu o sa mai tropaie pe taste. plateste cireaso. sau iti punem sechestru pe vorbe. si tu nu poti fara vorbe. hihi, chicoteste nelalocul ei operatoarea.

si apoi cea de la gaz. care imi sta ca un pietroi greu pe inima. ce sa va zic. e ca un mic mort care vine des. tinand in plisc vesti proaste.

deja stiu consistenta plicului. si pot sa banui ce contine. nu e pentru cei slabi de inima. cu toate astea e bine de stiut. la mine in apartament. bate mereu o briza racoroasa. cat sa ma tina tanara. si cu simturile treze.

si la intervale rare. dar in mod sigur de craciun. vine asigurarea de livada. plic alb cu o geana de albastru. si cumva, prin niste procedee care mie-mi scapa. cand vine ea, se vorbeste pe la spatele meu. si organizeaza cumva concertat. sa pice mereu cu terminarea tuturor cosmeticelor scumpe. cu care se intretine pielea subtire de cireasa.

si la coada, niste plicuri mai meschine. mai subtiratice si mai iertatoare. dar care impreuna fac ca puterea lor. sa se umfle cum umfla drojdia de cozonac coca gospodinei. unde-s multi puterea creste/si cireasa nu sporeste. canta timid prestatorii de servicii.

si zdranc! mi se termina mereu benzina. ciudat pentru ca ma misc intr-un cerc destul de penibil de mic, geografic vorbind. deci de ce asta. n-as putea sa zic. si ma incurca grozav.

lipsa ei vine cu doua probleme. 1. bani. 2. eu nu stiu sa pun benzina. deci trebuie mereu sa merg la o statie speciala. pentru cirese fricoase si handicapate tehnic. unde sa fac o mereu o reverenta. in fata unui domn cu sapca. sa faca el ritualul.

nu toate benzinariile au domni cu sapca. si nu toti domnii cu sapca sunt liberi sa ma ajute. cand e tare aglomerat. lumea claxoneaza cireasa. pentru ca ei nu inteleg de ce eu stau. si astept. oare ce astept.

ce planuri financiare mai am eu pe decembrie? pai uite, am turnat un borcan cu ulei in laptop. nu incercati asta acasa. sau daca totusi aveti chef de ceva extrem. sa stiti ca va costa 135 euro si mult stres.

apoi s-ar putea sa ma doara o masea. inca nu a dat semne. dar am incredere. masea duranda = 80 euro si mult stres.

e decembrie. si pe langa zurgalaii pe care ma bucur ca-i aud. mereu sunand in capul de cireasa. imi suna si apa in cap. de atata zbucium. ca sa gestionez cashflow-ul din livada.

dar ce nu ma omoara, ma intareste.

femeile si scrisul

unii dintre voi stiti ca am si eu un loc de munca.

cireasa, cireasa, dar trebuie sa mananca si gura mea ceva. am mai ciripit despre asta. am privilegiul sa scriu zi de zi. cam ce-mi trece mie prin cap. la site-ul hotcity. adica unde oras fierbinte unde ma plimb toata ziua.

e, aici am inceput noi un proiect care ne place tare mult. si anume sa sustinem blogurile bine scrise de femei. adica sa le aducem mai in fata. ca multe sunt asa de placute ochiului si mintii.

in proiectul asta. eu am luat 3 interviuri, cu bloggerite de frunte. pentru ca e duminica si suntem in carpe. daca aveti chef sa le cititi, sunt dupa cum urmeaza.

interviul, cu ciupercutza. o bloggerita care a simtit tare mult. ca blogosfera feminina e de sustinut. uite ce a facut ea. apoi interviul copilei blonde de la siblondelecgandesc. si last, but not least, interviul cu bad pitzi de la pitizpoanca.

have fun. si nu va pierdeti cu firea. duminica e o zi grea. dar pentru toata lumea.

apetitul pentru judete limitrofe

de cand eram mica am stiut. ca barbatii ardeleni sunt cei de dorit. ca acolo sta magia.

de fapt oricine stie asta. oricine care nu e ardelean. stie ca asta e rasa cu care trebuie sa te asociezi. la nunti, botezuri si inmormantari. adica in viata, in general.

numai cand aud vorba ardeleneasca. si ritmul ei. stiu ca nu se poate intampla nimic rau. ca totul e corectabil. ca daca bunavointa e, totul e. si eu bunavointa am. mi s-o dat cu carul. nu cu paharul. cand s-o-mpartit norocu.

si totusi, desi mi-e clar. ca si informatie. cand vine vorba de pus in practica. se spulbera tot. pe-o ureche imi intra. pe alta imi iese imediat. sau poate unde nu sunt destul ardeleni. sa se dea domnule cate unul, sa ajunga la toti.

nu stiu exact care e problema. de ce nu pot si eu, o cireasa constienta de telul ei. sa am un prieten ardelean.

dar cum vad un barbat dintr-un judet de pe-aici, de prin campia romana sau regat. imi sfaraie calcaiele. mie imi plac de mor, s-a demonstrat. constantenii. prahovenii. dambovitenii. ilfovenii. barbati obisnuiti cu ciulinii baraganului. si cu arsita si greul.

barbati care cand erau mici. se plimbau prin orase. cu centre muuuult mai uratzele decat ardelenii. barbati care n-au influente din culturi mai serioase. cum ar fi aia germana. si aia ungureasca. barbati nelaterati. romani 100%, cu sange navalnic. si obiceiuri pe masura.

si acum sunt in mare cautare. de vreun vajnic barbat giurgiuvean/ialomitean/calarasean/teleormanean. n-am cunoscut nicunul. dar sunt sigura ca-mi plac la nebunie. n-au cum sa nu-mi placa. simt asta. anyone?

vreau si eu sa dansez cu familia prietenului meu la vreun eveniment important o geampara. si cu un ardelean n-o sa am sansa asta niciodata. vreau ca prietenul meu sa fie obisnuit cu vantul de iarna. care bate cumplit in orice judet din jurul bucurestiului.

vreau sa stie si sa poata si sa vrea. si daca are chef, sa traga repede de volan. si sa depaseasca toata coloana de la stop. si sa se puna el primul. vreau sa fie iute. si smecher. si sa razbeasca acolo unde ardelean. fie el cat de bun. n-ar razbi niciodata. pentru ca este prea absurd de corect.

imi plac barbatii care n-au mama, n-au tata. care stiu sa se lupte pentru teluri superficiale. care cauta luxul si placerea. si care nu se dau in laturi de la nimic. atunci cand li se arata posibilitatea unui covor rosu. intins in fata. ca o amanta.

trebuie sa recunosc. ca oricat de buni ar fi ardelenii. eu caut barbat din judet limitrof bucurestiului. cu obligatii sau fara. nici nu mai conteaza prea tare. parca te mai uiti. rog seriozitate.

such a perfect day

dimineata ma trezesc cu diaree deja instalata in corpul de cireasa scuturata de spasme. incerc eu sa o domolesc in fel si chip. ii vorbesc frumos. hai fata, tocmai azi? am treaba ca la balamuc.

cand vad ca nu tine, tip ca o isterica. macar sa o sperii. diareea, nimic. still there. u know where. (aici vine semnul de fata rusinata). mai incerc un tertip invatat de la o cireasa disparuta.

incerc sa o trimit inapoi, pe diaree. unde inapoi? nu stiu exact. din tara de unde a venit. merge si nu prea. ma rog. reusesc sa ies din casa. trebuie sa ies. pentru ca am ora la ginecolog.

intarzii in trafic si imi dau seama ca pot pierde programarea. trebuie sa dau bice. fortez o batranica sa treaca strada mai repede decat ar fi vrut ea. batranicile mereu vor sa treaca incet taman cand eu ma grabesc. asa e soiul lor.

mijesc ochii de werewolf. si arat demonstrativ o gheara plina de gheare si par sarmos. unor barbati furiosi ca cireasa se grabeste mai tare ca ei. si sperii de moarte niste femei care tin de covrig delicat si incurca treaba grozav. si nici macar nu inteleg asta.

ajung intr-un loc dezolant. cu multe spitale. caut loc de parcare. nu gasesc. timpul trece. stresul escaladeaza. nu poti pierde o ora la ginecolog obtinuta cu greu si cu tot felul de interventii, de azi pe maine.

e la fel ca la coafor. stilistii si ginecologii te tin minte toata viata. daca nu respecti regulile. dentistii sunt singurii care inteleg.

inventez un loc de parcare. impingand niste gunoaie. ies ca o furtuna. imi cade telefonul intr-o balta. mica, dar cu noroi. il iau dezgustata, dar nu am servetel. il tin cu doua degete. si incep sa alerg. suferind de crampe. stiti voi de la ce.

din gunoaiele ciufulite de mine. se starneste un caine care se ia dupa mine. si ma alearga maraind la mine ca un orc din fratia inelului. fug eu, fuge si el. innebunita de frica. ca el n-o fi apucat sa ia micul dejun. si o blonda cireasa miniona pare exact the thing.

si transpirand abundent, imi vine ideea salvatoare. invatata tot dintr-un film american. ma opresc pe loc, ma intorc. si marai la el cu ochii iesiti din cap. nu latru, doar marai. si ma si fac spre el, asa.

cainele ramane bushbe. pufneste in ras, asa mi s-a parut. si ii trece pe loc pofta de a ma mai haitui. se intoarce cu o expresie care zice mare ti-e gradina, Doamne. si pe-aci ti-e drumul. pleaca cu sentimente amestecate.

transpirata si inca rosie la fata de surescitarea luptei. incercand sa gestionez bine diareea. cu telefonul plin de noroi tinut cu toata mana plina de noroi acum. (de frica am strans pumnul). ma prezint la ghiseu. sunt indrumata catre o camera.

acolo dau peste o femeie noua. o femeie araba, draguta. deschid picioarele anevoie. e singurul loc unde le deschid de nevoie si nu de voie. ce porcarie. imi zice sa ma relaxez. sa te relaxezi tu cu familia ta. cand ti se face chestia asta. brrrrr. diferente culturale, ce vrei.

imi da niste pilule. si scrie 2 biletele de mana, pe 2 postituri. ma intreaba daca vreau si eu unul. de ce as vrea, zic. ce scrie pe el. ca sa va zic daca vreau. scrie ca astazi, 4 decembrie, 2008, nu sunteti gravida.

a, zic. multumesc frumos. nu, nu vreau. luati-l dvs si pe al meu. e o zi mare, intr-adevar. va rog sa dati si pe statia interna a spitalului, daca aveti. si imediat dupa. melodia last christmas i gave you my heart.

ies. ma rog sa ma intalnesc cu tortionarul meu de adineaori. ca sa-l umilesc. acum ca am invatat cum. oricum am chef sa mari din rarunchi la cineva. si el ar fi perfect. dar cainii nu vin cand ii cauti. cainii si marile iubiri. toata lumea stie asta.

ajung la birou. si ma uit cu suspiciune la dana. sigur trebuie sa se intample ceva si aici. zilele proaste sunt proaste pana la capat. dar dana nici nu ma baga in seama. ce chestie. asculta ceva brit rock. si invarte o suvita de par. ok.

cand ajung acasa, observ ca mi-a iesit un corn in frunte. si ma apuca o noua serie de diaree. asa ca incep sa fredonez o melodie buna. dintr-un film bun. si imi iau o bere.

pentru ca da. am scapat cu viata din such a perfect day. si, cum zicea scarlett o'hara? si maine e o zi. mrrrr. ham-ham. miau-miau.

despre masturbare si alti demoni

stiu, nimeni nu se masturbeaza. asta e premisa de la care am pornit si eu. cand m-am incumetat sa abordez asta.

normal, nici eu. nici n-am facut-o vreodata. nici nu o fac acum, cand vorbim. si nici nu planuiesc sa ma apuc, sfinte sisoe.

nici nu stiu de ce naiba ma intrebati asa ceva. imi face sila. e oribil si dezgustator si promiscuu sa te masturbezi. get a life, u people.

dar daca...uite. m-am hotarat. o sa cutez a spune adevarul.

voi ati vazut ce urat a fost weekend-ul asta? si ce urat este inca afara? pai si voi cu ce va ocupati timpul? adica ok, mananc. ma mai uit la televizor. daca am. dar uite ca n-am, na. a zis cineva ca poate-mi da unul. dar pana acum nu a venit, na.

asa ca ma uit la laptop. ma mai foiesc aiurea prin casa. iar mananc. fac lucruri administrative. dorm ca un purcel de lapte crocant cu mar in gura. dar tot ramane un timp t.

si atunci imi vine ideea. asa, ca o boare. sa ma masturbez. sa mai treaca timpul intr-un mod placut. pentru ca daca nu acum, atunci cand. si daca nu eu, atunci cine. si daca nu de ce, atunci cum.

jenant, nu? da, si mie imi crapa obrazul de rusine. asta e o situatie. cea mai simpla. dar mai e una. si mai si. stati sa vedeti.

masturbarea imi apare ca o optiune fericita. care implica liber arbitru. dar si un val de tandrete. se poate ceva mai nimerit?

pai ganditi-va putin. daca eu aleg sa fac sex tot cu mine. desi as putea sa fac, si chiar bine, cu altcineva. zau ca as putea. credeti-ma pe cuvant la asta. inseamna ca chiar ma plac. si asta e asa de tulburator de minunat.

cateodata arat asa de bine. imi sta parul cumva. poate cand sunt si mai slaba putin. si am o lumina jucausa in ochi. incat nu am cum sa nu cad rapusa de propria-mi imagine. si atunci imi zambesc in oglinda. si ma iau de mana. si ma trag in dormitor.

si in spatele usilor deschise iese un balamuuuuuc. de sta pisica-n coada. sau daca sunt indracita si nu mai am rabdare. ma arunc pe jos, acolo. si fac dragoste animalica. pe unde apuc.

alta data pur si simplu ma fac din vorbe. adica spun lucruri atat de interesante. intr-un mod asa de simpatic si creativ. incat n-am incotro. sunt sedusa pe data de asa carisma salbatica.

port un dialog nerostit de un erotism feroce. imi fac curte. ma infoi in jurul meu. ca un curcan care vrea sa praduiasca o curca. si desi ma impotrivesc o vreme. lasa-ma, lasa-ma. si incerc sa play hard to get. iar ajung in dormitor. normal. sunt slaba de refuz. nu pot sa imi rezist.

am auzit unele teorii cum ca poti sa orbesti. daca te iubesti cu nesatz. dar eu vad ca un soim. desi fac asta de ceva vreme. asa ca nu ma duc pe mine puritanii cu asa copilarii.

sa indraznesc sa intreb daca voi va masturbati? indiferent motivele? uite ca tocmai am indraznit. desi sincer ma astept la o tacere mormantala la comentarii. ia sa vedem.

dau drumul la marea slabire

mai sunt pana la Craciun 24 minus 3 zile adica 21 de zile adica 3 saptamani.

in care mi-am propus sa devin zeita frumusetii fizice. ca zeita echilibrului psihic sunt deja. si imi plac conceptele rotunde. nu jumatatile de masura.

recunosc ca startul este un pic mai greu. in acest moment premisele nu sunt tocmai prielnice planului meu.

marea slabire>>de ce

soldurile de cireasa emana rotunjimi ce ar lasa gura apa oricarui pictor renascentist. cireaso, lasa-ma sa te desenez. fac orice pentru asta. si ar face gura punga oricarui creator de moda la un casting. cireso, nu-ti dau creatiile sa le imbraci. ca mi le crapi.

abdomenul rotunjor poate fi cuprins in 2 palme, nu una. si sfideaza bluzele mulate pe care vreau mereu sa le port. spre a-mi pune in valoare nurii. iar manerele, ei bine de fapt aici se cam impute putin treaba.

manerele dragostei sunt vajnice. adica acum le vezi, poti si instinctiv iti vine sa te apuci bine de ele. daca ti-e frica ca aluneci in anumite momente. sau simti ca-ti vine rau prin preajma mea, din cine stie ce motiv.

marea slabire>>incotro

targetul este usor de atins. pot sa confirme toti reprezentantii de vanzari care citesc acest site. am de dat jos 3 kilograme, adica unul pe saptamana. floare la ureche, zic eu.

acum, va zic sincer. eu as putea sa raman si asa. pentru ca uite, telefoanele totusi zbarnaie innebunite. cireaso, unde esti? cireaso, te doresc.

pentru ca n-am mai putut sa muncesc de atatea intreruperi. am angajat temporar o studenta pe post de secretara. ca sa preia pentru mine, propunerile de revelion. si sa le dea un numar de intrare.

a rezultat un tabel cu urmatoarele rubrici. nume, prenume, meserie (nu vreti sa stiti), varsta (nu vreti sa stiti), propunere (scurta descriere). apoi daca trebuie sa platesc eu sau nu (unde trebuie, e trecut un X cu rosu). si destinatia + durata (daca e cazul de plecat).

plus o coloana destul de optionala, cu "daca propozantii mai au de adaugat ceva, orice". aici e mare balamuc. unii au tacut chitic. altii au zis tot felul de prostii. altii m-au injurat (aia n-au nicio sansa, sa stiti).

altii au rugat-o pe secretara, la telefon. sa deseneze o lacrima. un cadou. un catel. un pahar de cocktail. o frunza. un covrig. o steluta. un os. o cafea cu aburi. o para (?). un clovn. un ciocan. si tot felul de alte icon-uri. ce le-a trecut lor prin cap.

acum, astazi suntem la pozitia 328. si asta fara sa numar capul de tabel. deci suntem ok. dar vreau eu sa slabesc. ca sa pot manca de sarbatori tot ce am chef. si deci sa pun la loc.

marea slabire>>tendinte

si acum vine si partea mai nasoala. gata cu vorbaria si explicatiile. ce am de facut. este sa merg la sala de 4-5 ori/saptamana in loc de 3. sa scot pufuletii/nutela/dulceata de la micul dejun. untul ramane.

sa mananc mai saracacios asa, in gust, la masa de pranz. sa nu mananc intre mese. si sa iau cina frugala. ca si cum as fi un calugar. si nu o cireasa pofticioasa. undeva pe la 6 jumate maximum.

cam dur. dar m-am comis, asa ca o fac. ce vreau sa stiu este daca se asociaza cineva cu mine in proiectul asta. sa imi tina companie. ca singura nu e fun.

deci azi dau drumul la marea slabire. si as aprecia daca ma incurajati sa razbesc. si daca ma intrebati cand o veni vremea, pe 22 adica. daca am reusit. pentru ca asta ma face sa ma rusinez. si sa trag si mai tare.

va multumesc pentru ganduri bune. si pentru atentie.