draga mos niculae,
draga mama,
draga cerbule,
dragi toti ceilalti oameni care ma iubiti. si stiu ca nu sunteti deloc putini. lucru pentru care sunt pe bune, atat de recunoscatoare. viata fara de voi. ar fi ca nunta far' de lautari.
sincer nu mai am rabdare deloc pana se urneste mos craciun. pana isi intremeaza si convinge renii. pana isi trage paslarii. ca de, e batran. deci imi pun sperantele in mata, mos niculae.
mata poate esti mai tanar si mai sprintar. stiu ca ai si buget mai mic. dar poate totusi. calci in gura lacomiei. si ma rezolvi.
uite, eu iti zic ce vreau. si mata din astea incearca ce poti. oricum, am fost buna anul asta. de la informatia asta vreau sa pornim. asta ca sa nu ne auzim vorbe.
ca stiu ca esti capricios. si de multe ori alegi. pentru ca te scoli mata cu fata la cearsaf. sau te eneveaza baba nicoleta. sa aduci nuieluse si alte tampenii. dar nu mai suntem copii. incearca si mata sa te focusezi. ca acum chiar am nevoie.
1. vreau aparat foto profesionist. uite, cel mai putin profesionist aparat pentru o cireasa destul de amatoare. ca nu mai merge cu ala al meu. pentru ca apas pe boton. si el se hotaraste sa faca click peste nu stiu cat timp. cand a fugit puiul cu atza.
2. vreau 2 ba nu, 3-4 bilete la sting. desi nu mai sunt de vanzare. ca sa fiu sincera, eu am vazut concertul asta de vine el cu el, la viena. dar acum nu e de competenta mata sa te intrebi de ce mai vreau o data.
3. grupul de ski in austria l-am cerut la mos craciun. si mi l-a adus. deci sunt ok, am rezolvat-o. dar poate mata imi dai banii acum. ca am si eu cheltuieli, ce vrei. nu e mult.
4. vreau abonament pe un an la sala de fitze unde merg si acum. au bazin mosule. si eu trebuie sa inot. pentru sanatatea mea mintala. si pentru a-mi mentine corpul in fabuloasa-i forma. acum mata cum ai putea sa traiesti toata viata. cu vina ca eu am innebunit. pentru ca pe mata te-a durut in cot?
5. vreau cizmulite din alea cu blana peste tot. da, alea ca niste catei cu care mergi incaltat. port 36, ar mai bine iei 37. sa intre si un ciorap.
6. vreau niste CD-uri. originale sau nu. uite, poti sa vorbesti mata cu cineva sa-mi faca niste furaciuni. trupele sunt the editors, hot chip, pink floyd (tot ce au scos), snow patrol, arctic monkeys, interpol. si mai am. daca te apuci, buzzuieste-ma si-ti zic.
7. vreau sa ma ajuti sa gasesc cel mai bun costum. pentru petrecerea mascata de rev. poate chiar sa vii cu mine sa-l aleg. stiu ca e enervant, ca mata esti si barbat in acelasi timp. si barbatii nu suporta sa stea in fata unei cabine de proba. dar chiar trebuie sa fiu cea mai draguta. fa un efort. ia xanax si ajuta-ma.
8. vreau sa am un program bun intre craciun si reve. poate sa merg la cluj, la kapra ardeleana. poate sa skiez pe-aici pe-aproape. convinge-o mata pe prietena mea. stii tu care. sa vrea sa mearga. si ia-ne si bilete la cuseta. doar noi 2, ca data trecuta a mirosit urat un om.
9. vreau sa vina cineva. oricine, un inginer. sa puna, la naiba, lustra in sufragerie. sa repare caloriferul din sufra si din bucatarie. sa puna galeriile in asa fel incat sa nu-mi mai cada in cap. in sufra si dormitor. m-am saturat sa arate casa asa.
10. vreau anul asta care vine, in prima parte. sa ajung la londra. o cireasa nu e cireasa in toata regula daca n-a vazut orasul asta. mata nu-ti crapa obrazul de rusine ca nu m-ai dus pana acum? hmmm. asa e cand avem soriciul gros.
11. uite, ultima. vreau sa ma iubeasca s de sa-i sara mucii. sa aiba dureri in tot corpul de atata zbatere. si sa inteleaga ca numai langa cireasa se vor ostoi. am si eu mandria mea. trebuie sa vad asta. i-am cerut si la fratele matale asta. dar se face ca ploua. o fi mai greu, nu zic. dar when there's a will. there's a way.
cam asta ar fi. daca e, mai vorbim. eu zic ca bunavointa sa fie. ca in rest se rezolva toate. si tine minte asta. asa sa pornesti la treaba. am fost buna anul asta. foarte buna. intreaba si mata in jur.
te pup. ai grija de mata. si tine minte ce-am cerut. focuseaza-te.
duminică, 30 noiembrie 2008
lista ciresei catre mos niculae
Publicat de another cherry 31 comentarii
Etichete: aparat foto, cadouri, costum, mos niculae, revelion
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
abia m-am intors din croatia
abia m-am intors din croatia. acum 3 luni.
tehnic vorbind, e o contradictie in termeni. dar emotional vorbind, abia acum mi-a venit sa zic despre asta. asa ca uite, azi m-am intors teafara. pentru ca despre vacanta asta, in mod bizar, n-am zis niciodata nimic. doar ca plec.
ei bine, era timpul sa ma si intorc. nu? ca sa se inchida cercul.
vara mea de cireasa vaporoasa oricum a fost cam ciudata. am avut numai vacante incepute, continuate si terminate cu stangul. fara de Sufletul Meu Pereche Estival. hai sa-l numim SMPE. pentru ca o sa mai vorbim de el un pic, mai jos.
singura pentru ca, ce vreti, biletele erau cumparate inaintea timpului. inainte sa stiu ca iubirea o sa ia un par si o sa-mi crape teasta de cireasa in doua. si apoi in douazecisinoua. si apoi in douamiicincisutedouazecisinouavirgulanoua.
plecata fiind in bejanie. ba mi-a fost dor de el si gura nu-mi mai tacea. iarba nu-mi mai placea. ba m-am ingrasat. ba mi-am rupt mana. ce sa mai, tot felul de mizerii estivale 2008.
e important ca si lui, lui SMPE, i-a fost tare greu. abia a reusit sa gaseasca alinare cat am lipsit. in metropola asta in care trebuie sa fii puternic sa rezisti. dar cred in el. SMPE asta, mai ales, dintre toti SP, a fost un castigator. asta mi-a placut la el.
ma rog. in ultima faza. am stat o luna cu mana infasurata in piatra. si am plecat asa in croatia, in cuplu de data asta. phiiiiii, in sfarsit. poate o sa mananca si gura de cireasa. o vacanta cum trebuie. ca restul taaaare prost au iesit.
plec deci ciunga, asa, spre croatia. pe drum ma apuca o raceala. o sa ziceti si ce. asa am zis si eu. dar m-am pripit. am facut febra 40 si a inceput sa doara carnea pe mine. de frisoane si febra. sub un soare dogoritor.
si acum, dupa preludiul asta. cand v-ati plimbat cu mine prin vara mea spookie, am ajuns. suntem in sfarsit in croatia. dulci ostateci pe o barca cat o sufragerie mai mare. navigand sprintar printre cochete si simpatice insule croate. e vara si soare si foarte cald.
cireasa ciunga zace pe fundul barcii. in micul sarcofag numit dormitor. un fel de cavou, asa. si tremura ca o frunza din cauza febrei. faptul ca barca se hatzane sus-jos-stanga-dreapta nu ajuta.
in jur, lumea ne simtem bine. doar SMPE nitzel incurcat. ca are cu el o femeie mica. care pe langa ca e ciunga. se comporta si ca si cum are febra tifoida. intr-un decor superb. in care nimic n-ar trebui sa mearga prea rau.
bine, el e deja putin labil. din cauza ca a fost lasat singur in jungla asta. in celelalte mini vacante ale mele. ok. lumea se zbenguie. sare in apa, se stropeste, rade. se baga la fund dupa pesti.
cireasa ciunga se uita cu jind. dar ramane pe punte, cu labutza franta. pe care o mai linge din cand in cand, pe furis. siroaie de transpiratie ii curg pe trupul de cireasa amara.
in zilele mai bune. cand ne amintim sa fim toleranti cu cei mai slabi ca noi. cireasa e coborata la apa de o suma de barbati. ca o paralitica, sa nu se ude la ghips.
ea este asezata pe o saltea pneumatica. si priponita ca un calutz zbanghiu dar olog. cu iscusit nod marinaresc facut de SMPE. nici nu stiti ce noduri tulburatoare facea SMPE.
cand cireasa e la apa exista doua situatii. ori salteaua sta in soare. si atunci cireasa sfaraie ca o placinta la cuptor. si cate un om mai milos arunca apa pe ea. sa nu se savarseasca. si sa treaca in lumea cireselor celor drepte.
ori salteaua priponita. se da de la curenti pe dupa barca. si atunci umbra croata vine pe cireasa. si ea se zgribuleste cu pielea gaina. si tremura. dar ciunga fiind, nu are cum sa schimbe nimic din toate astea. cand nu mai poate, bate din picior in apa sa fie scoasa. pentru ca nu e autonoma.
barca merge far contenire. cireasa are timp de introspectie. in jur e numai apa sau spritz. dupa caz. cireasa iese din accesul de febra mare. si incepe sa traiasca intr-un decor de vis. mai putin beteaga fizic.
ea citeste. face poze in jur. se uita la apa. se uita la spritz. SMPE trage mereu de niste franghii. sau intoarce de roata aia cu care se conduc barci. si tot asa timp de 7 zile. mai mancam pesti. mai bem ceva.
situatia se cam tensioneaza intre cireasa si SMPE. si asta pe o barca numita rhapsody sau symphony. nu mai stiu exact. oricum ar fi, tot hilar. pe fundalul unui decor de vis.
suntem inapoi din croatia. cireasa e cu mintile facute funda de atata serenitate fortata, la soare. si cand pune piciorul in casa ei. explodeaza de bucurie ca s-a sfarsit odata vacanta asta. mai grea de gatul ei. decat un bolovan de mercur.
trec niste zile. iubirea se sfarseste fulgerator. cireasa da sa moara. uite-o dada, acolo. e pe jos. si da spasmodic dintr-un picior. are si ceva spume la gura. dar termina draga, ca dam in penibil.
SMPE e nitzel incurcat. de femeia asta mica si mereu bolnava. sau plecata undeva. care acum mai e si major nemultumita sentimental.
cireasa sufera ca un caine. si tot asa timp de 3 luni. dar astazi. astazi mi-a trecut. asa ca am zis sa va anunt si pe voi. m-am intors din croatia. unde a fost nasol rau de tot. dar nu va faceti griji. sunt bine.
Publicat de another cherry 11 comentarii
Etichete: barca, ciunga, croatia, estival, insule, spritz, suflet pereche, vacanta
joi, 27 noiembrie 2008
cireasa sustine sala palatului
suntem in plina criza financiara. si apoi psihica, morala si prin urmare si fizica.
in jur sunt tot felul de initiative. ca un fel de masura de protest sau straniu/naiv colac de salvare. mancaciosii vor sa cumpere toata ciocolata de la o anumita fabrica. ca sa o salveze de la inchidere.
ecolofilii plateaza copacei. ca niste disperati in prag de iarna. ca macar sa respiram aer curat. daca tot avem crize de tot felul. sa ne plimbam prin padure. daca avem arici prin buzunare.
si eu, eu. nu puteam sta cu mainile varate in sanul de cireasa. eu am ales sa sustin sala palatului. unde se strang incasarile facute de acest stabiliment de cultura pe banda. imbracat in hainute vechi si rigide, nu stiu. lucrez acum la informatia asta.
ceausescu cica a construit sala palatului. ca sa aiba unde-si tine congresele. de unde sa stie el. ca aici o sa se joace cireasa tzontzoroiul. pe ritmuri de tango, nu jazz, muzica electronica si rock.
cum o sustin? cumparand inversunata bilete. si convingand si alte fructe si legume sa-si cumpere si ele. la mai toate manifestarile culturale emanate aici. am n-am treaba. eu sunt vesnic veninda catre/plecanda de la sala palatului.
de fapt de-aia muncesc. muncesc zi de zi. ca sa ma lase antipaticii aia de la intrare. sa sed si eu, cireasa in prag de iarna. in sala luminata plapand. cu scaune incomode, tapitate cu o catifea cacanie veche. si sa ma uit cu ochi bulbucati-bucurosi la orice ruleaza live acolo.
sambata seara am fost la nouvelle vague. m-am batzait, ridicata in picioare. si am admirat rochiile si ritmurile frantuzoaicelor. am plecat taaaare multumita.
duminica am ascultat cu placere koop. si m-am uitat cu pofta la 2 barbati din orchestra. care purtau maiou si cantau la niste instrumente. ma pierd cu firea cand vad barbati artistici care poarta maiou alb.
cireasa e bucuroasa. chiar daca formatia e rece, aroganta si antipatica. de fapt nu degeaba veneau suedezele sa faca dragoste ca la balamuc in romania, la mare. veneau pentru ca suedezii sunt asa de reci.
trebuie sa fie de vina si mancarea arida. niste chiftelutze cu gust bizar. si cica peste uscat. si carne de ren fara gust. si ma rog, poate fi si temperatura.
asaaa. luni am ras de glumitele facute de nigel kennedy. si m-am minunat ce povesti a stiut sa spuna cu vioara aia vrajita. m-am foit pe scaun, am dat din cap in ritm de jazz. am plecat multumita.
in cele 2 zile de pauza am fost ca bolnava. trasa la fata. cu temperatura mare si frisoane. am chemat salvarea. si verdictul a fost clar. stimata doamna, va rog (catre mama)duceti cireasa urgent la sala palatului.
mi-au masurat cu un aparat special dorul marunt tropaind prin vene. din cauza departarii de obiectul pasiunii. asa ca mama m-a luat pe sus, in paturi. si joi am luat-o de la capat. m-am dus sa ascult tango electronic cu gotan project.
am intrat ca la mine acasa. m-am suparat rau ca nu m-au recunoscut la intrare. dupa ce sunt atat de a casei. am varsat flacari pe nari peste agentii de paza si plasatoare. si am pasit demna in sectorul J. adica penultimul rand, din pod.
m-am asezat din nou pe scaunul tare. tare incomod. sfinte sisoe, ce bine e. cum am putut sta deoparte 2 zile? unde mi-o fi fost capul? ce sa mai, am plecat multumita nevoie mare.
si acum caut cu disperare. noi prilejuri de a cumpara bilet. si a ma duce sa prestez cu prezenta-mi mica de stat. dar vai! atat de mare la sfat. in acest asezamant de cultura aproape urbana. si look de camin cultural expandat.
daca nu v-am publicat un comment. nu va suparati si nu o luati personal. sunt pana la sala palatului. m-au chemat ca nu era destula lume in sala. si dadea prost la artist. care artist? nu stiu. important e sa fii "in". parca te mai uiti.
pentru ca e criza. si din sala palatului, ca din viata, scapa cine poate.
Publicat de another cherry 5 comentarii
Etichete: camin cultural, ceausescu, comunism, concerte, criza, sala palatului
miercuri, 26 noiembrie 2008
viata cu o buba pe nas
am observat cu satisfactie ca reusesc sa raman cu acel vino-ncoa. si cand ma ingras putin. si cand am cearcane violete sub ochi. care ascund nopti albe si ganduri negre.
reusesc cumva sa-mi pastrez carisma si cand am a bad hair day. si si cand sunt mistretul neprietenos. ceea ce oricum. se intampla destul de rar.
o singura situatie ma scoate total din productie. si ma proiecteaza direct in ridicol. cand imi iese o buba pe varful nasului. buba asta creste mereu perversa. ascunzandu-se prin actiuni de guerilla. in rotunjimile proprii unui nas.
zici ca nu e decat o zgaiba. si nu se da la iveala decat atunci cand e la apogeu. prea tarziu, adica. cand e buba matura. cand e trufasa si falnica. si nimic nu poate s-o clinteasca de pe reduta cucerita. timp de cateva zile jalnice.
ma trezesc cu ea bine instalata intr-o dimineata. pusa ca o brosa de pret pe suprafata cea mai protuberanta de pe fata de cireasa. nasul meu, de obicei apreciat de catre public. chiar daca e stramb. devine astfel lung prilej de glume si de ipoteze.
buba e mare. e rosie. si e ca un deal crescut aberant pe un varf de munte.
are pielea din jur lucioasa si intinsa la maximum. si stim toti ca nu se poate stoarce. pentru ca, daca incerc. rezulta cu viteza luminii 2 dealuri crescute aberant pe un varf de munte. sau chiar un munte crescut pe un varf de munte.
orice fac, oricum ma sucesc. vad cumva cu coada ochiului din partea de jos. profilul de ghionoaie semeata. bineinteles ca buba de pe nas se iteste. taman cand vreau si eu sa merg la un date cu un potential suflet pereche nou.
si din cauza asta. stiu ca lucrurile o sa mearga prost. nu numai din cauza ca el o sa considere. ca o cireasa cu buba pe nas face cat o ceapa degenerata. desi poate asa e.
dar din cauza ca eu numai la asta o sa ma gandesc. la faptul ca el se gandeste la asta. si orice privire mai nu stiu cum. desi toata lumea stie ca barbatii nu prea au lucruri subintelese. si ca la ei ce e-n gusa-i si-n capusa.
orice privire o sa mi se para ca vrea sa zica. cireaso, esti hilara. ai ditamai buba pe nas. te retin cumva? uite m-a sunat un prieten sa bem ceva. e trist ca are cainele bolnav. stii cum e.
dar nici sa aman nu indraznesc. pentru ca buba de pe nas trece in cam 3-4 zile. si omul o sa zica ca am ceva cu el. asa ca ma prezint si imi intind gatul alb cu pielita subtire de cireasa. pe nemiloasa ghilotina montata in piata publica.
a mai cazut un cap de cireasa. noroc ca are inca un numar nedefinit.
daca nu urmeaza un date, in mod sigur am nevoie sa am prestanta la job. sa ma intalnesc cu niste oameni noi. si trebuie sa fac impresie buna. ori sa ma impun in fata unor oameni vechi.
dar va zic. cand ai o buba pe nas. prestanta atinge cote de urgenta. mult spre zero. orice imi pun in cap. are sanse minime de reusita.
tot ce reusesc sa smulg interlocutorilor. sunt zambete mai coafate sau mai ne. si o bunavointa pe care o afisezi in general. cand cineva e deschis la slitz. si iti vorbeste despre adevar si fericire.
sunt o cireasa cu nas dublu. and there's nothing I can do about it. doar sa-mi ling o labuta. in taina, inchisa in intuneric.
pentru ca viata cu o buba pe nas. e viata de caine.
ps: anunt. cireasa cu buba pe varf de nas. dar fara obligatii. caut companion care sa nu rada. rog seriozitate.
Publicat de another cherry 13 comentarii
Etichete: anunt, buba, caraghios, carisma, ghilotina, nas, par, seriozitate
daca ma sarut raman gravida?
nu stiu altii cum sunt. si mai ales alte fete si femei.
dar eu cand eram mica, imediat dupa perioada cu saritul de elastic. si cand am descoperit ca exista baieti pe lume, generic vorbind. care sunt diferiti, fizic si psihic vorbind. si rapitor de tentanti, senzual vorbind.
am capatat imediat si dilema asta. care s-a raspandit ca un pojar nimicitor. dilema discutata cu alte colege de elastic si frunza. prin scari de bloc din cartierul muncii, vizavi de fabrica de paine. si apoi in avrig.
daca ma sarut, raman gravida?
cum nu puteam sa o intreb pe mama de cireasa. ne tot dadeam intre noi coate. dar si cu parerea. si eram foarte ingrijorate. atente maxim sa nu cumva sa ne sarutam. si oricum, nu cu limba. sau macar sa tinem ochii larg deschisi. sa putem preveni si protesta impotriva unei potentiale sarcini.
pentru ca nu cumva sa ajungem acasa cu burta la gura. inainte sa apucam sa ne dam treapta. ce sa mai. intelegeam si noi, chiar mici fiind, ca exista o vreme pentru toate. apoi ne-am luat riscul. si restul e de inteles.
dar uite ca a venit o vreme. cand imi vine. nu stiu altii cum sunt. si mai ales fete si femei. sa ma intreb.
daca ma sarut raman gravida?
pentru ca exista saruturi si saruturi. despre cele din prima categorie nu are rost sa vorbesc. stiu si singura ca nu raman gravida. dar despre cele din a doua, adica saruturile. nu mai sunt asa de sigura.
un sarut e cateodata atat de erotic. si poarta o incarcatura atat de istovitoare. incat de ce nu ar rezulta in urma lui. si niste pui vii.
un sarut reusit darama muntii si creste din nimic altii noi. te face sa zbori. ma face sa zbor. declanseaza ploaie de praf de stele. in ochii tai. in ochii mei. si schimba anotimpurile intre ele. si atunci cum sa nu-mi pun intrebarea?
fara sa sarut nu pot sta. dar trebuie sa tin cont si de toate astea. sa-mi asum ca daca ma incumet. la unul din saruturile cosmice, transcendentale si intergalactice. s-ar putea sa nasc in plina criza.
sa sarut. sa nu sarut. o sa stie toata lumea. daca asa cum ma gandesc eu acum. dupa iarna asta o sa urmeze 3 veri sudate una dupa alta. si in loc de parcul herastrau va fi o padure deasa pe un deal inalt. si o pastravarie montata pe un rau repede de munte.
dar daca ma privesc ochi in ochi, de aproape. si asta poate duce in acelasi loc? cine sa mai stie, in balamucul asta. om trai si om vedea.
Publicat de another cherry 4 comentarii
Etichete: criza, pastravi, raman gravida, sarut, stele
luni, 24 noiembrie 2008
cireasa si scaunul placerilor
urca-te pe scaun cireaso. imi porunceste stilistul meu. ma execut imediat. el isi trece mana prin parul meu o data. si-'nca-o data. si-'nca-o data.
ma preling in tacere de pe scaun. ramane in urma doar un camp cu violete. fosnind matase mov in aerul foenului. ia cireasa de unde nu-i. stilistul e intrigat. se uita peste tot. aaaa, pe jos erai. treci sus, cireaso. nu ne jucam aici, am treaba.
stiti, el mangaie femei in cap vreo 10 ore pe zi. si de 5 ani stiu numai eu ca face asta. asa ca, va dati seama, stie sa mangaie foarte bine. e mangaietor profesionist.
nu poti sa-i rezisti. nu ca e un barbat ravasitor. dar stie sa mangaie. deci deja zambesc binevoitor. ce putin ii trebuie ciresei. ma urc de pe jos la loc pe scaun. rosie la fata si pofticioasa.
apoi sta cu mainile in capul meu vreo jumate de ora. timp in care ia parul suvita cu suvita. si il bibileste cu grija si dedicatie profesionala. si il da cu un juice mov.
mai ales cand ajunge la ceafa. ma ia asa mos ene. usor in brate. fac ochii mici, de gaina care gaineaza. si incerc sa raman demna. dar i-as ciuguli graunte din palma.
apoi ma trimite la spalat. alt scaun, alte placeri. aici o doamna desface fiecare pachetel de staniol cu juice mov din capul meu. tragandu-ma doar putin de par, de fapt o mangaiere. stiti ce zic.
in timpul asta scaunul de masaj ma framanta cu mainile lui metalice. pana inchid ochii. n-ati zice ca un fier poate sa produca asa senzatii. dar zau ca da.
stie scaunul ca sira spinarii de cireasa e unde e. stie ca mijlocul de cireasa e unde e. ba imi umbla si pe undeva pe la gat.
in timpul asta doamna imi face masaj cu mainile ei de carne de om. concert la 4 maini pe o singura cireasa. placere de doua feluri. e bine pe scaun.
plec beata de pe scaun pentru ca ma roaga femeia. pleaca cireaso, mai am si eu alti clienti. ce naiba, ne jucam aici?
ma intorc la stilist, clatinandu-ma pe picioare. am parul ud si sunt amortita. stilistul ma invita sa stau jos. isi baga mana la mine in par. si incepe sa ma usuce cu foenul, ajutandu-se si de mana. mana lui de mangaietor profesionist.
adorm de bine ce mi-e in scaunul placerilor. care, pentru ca e scaun fermecat, isi pune bratele in juru-mi. si imi asigura culcus confortabil in miros de creme si vant cald de foen.
Publicat de another cherry 13 comentarii
Etichete: coafor, masaj, placeri, scaune, spalat pe cap
duminică, 23 noiembrie 2008
pitica cireasa si marea plantare
nu conteaza ca esti mic/daca te pricepi un pic/frisca se face usor/daca ai un fratior.
nici nu stie compania de frisca nesanatoasa la tub. ce intelepciune am cules eu din reclama aia de acum cine stie cati ani. de pe vremea cand eram o cireasa cu televizor la purtator.
ganditi-va putin. zicala asta iti da forta si curaj. in absolut orice imprejurare de viata. fie ca e vorba de un task dificil la job. fie de organizat un revelion. sau de dragoste si sentimente conexe ei.
dar nu consideratii generale despre asta vreau eu sa fac. ci sa vorbim pe concrete. am aflat de la petreanu ca maimultverde face o campanie de plantare de copacei care tine o saptamana.
si m-am repezit ca rata la muci (stiti vorba asta?). sa pun si eu osul firav de cireasa la marea plantare. alaturi de alti fratiori voluntari. alaturi de care am facut in final o frisca minunata.
m-am prezentat acolo dureros de devreme. pe o temperatura infricosator de scazuta pentru orice fruct, d-apai cireasa. am inspirat ger de sticla si am expirat cate un turture din fiecare nara. turturi care s-au lovit toata dimineata cu zgomot de pamant.
confruntata cu sapa si tarnacopul, m-am uitat la ele ca muta la biiiip. dar vorba asta o stiti? insa apoi le-am apucat temeinic. si fata cu parcela, am reusit sa termin pana la apus norma mea. un sir pana in padure.
am dat in branci 6 ore grele. timp in care m-am facut una cu pamantul. si ridicandu-ma am rezultat intr-o fiinta mai buna. si mai mandra ca am facut si eu ceva bun pe lumea asta.
am plantat in ritmuri altervative saltarete. copaceii au ascultat hot chip si the moods. organizarea, inclusiv muzica, a fost brici. e adevarat ca mi-a fost greu. a trebuit sa-mi iau liber de la serviciu.
mi-a crapat pielea pe diverse parti din corp. mi-a curs nasul in continuu. mi-au intrat tepi de ciulini prin manusi in labute. am gafait si m-am opintit si m-am suit pe lopata. si la sfarsit abia mai puteam sa vorbesc ceva, orice.
a, si m-au durut salele si a doua zi. de n-as fi putut cu siguranta sa fac sex. spre disperarea prietenului meu, daca as fi avut unul. dar asa am fost safe. n-a trebuit sa fiu pusa in situatia penibila sa refuz.
ah, iar m-am pierdut cu firea. oricum, satisfactia ca am plantat 40 si ceva de copacei, salcami. cei mai miiici salcami care s-au inventat vreodata. asa de mici ca abia puteam sa-i apuc de trunchiul ca un chibrit. ca sa-i plantez.
satisfactia a fost uriasa. nu-mi ajunge nimeni acum cu prajina la nas. sunt cea mai tare cireasa din parcare. pentru ca uite, am contribuit la asta. la 17000 de copacei plantati.
deci am asigurat pentru mine si pentru voi cetitori. un aer ceva mai curat, in viitorul apropiat. cand puii miiiici, mici de tot. o sa se transforme in copaci in toata regula.
copaci cu frunze prin care o sa fosneasca vantul. si o sa se strecoare picuri de ploaie. si o sa zboare pasari. si o sa se faca cuiburi. si o sa se ascunda oua.
sunt foarte happy. asa de happy ca abia astept sa ma duc la urmatoarea mare plantare.
Publicat de another cherry 11 comentarii
Etichete: bucurenci, ecologie, impadurire, marea plantare, petreanu, salcami
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
salamul cu ochii verzi
stim toti cum arata un salam sasesc. din ala mare, nu din ala mic. e asa, turtit. cineva neatent a calcat in fabrica pe el, pe el si pe toata banda cu salamuri sasesti care se plimba pe ultimul drum inainte de a parasi marsupiul spre a se disipa in populatie.
asa e si pula lui, imensa si turtita ca un salam sasesc. ma sperii putin de fiecare data cand vrea sa intre salamul asta sasesc la mine in pizda. imi vine sa-mi fac asigurare speciala pentru cazul in care nu supravietuiesc experientei.
Publicat de another cherry 0 comentarii
vineri, 21 noiembrie 2008
cireasa si muschiul altuia file
ma plimb alene prin billa. loc de desfatari cand e cazul. sau de cumparaturi frugale, cu buget redus, alte dati. ori acum e criza. deci si cosul saptamanal e mai pirpiriu.
imping la cosul cu zabrele. ma uit ce am inauntru. hartie zewa cu 2 straturi. pentru ca nu am inteles niciodata rostul celui de-al treilea strat. desi mama de cireasa imi spune ca fix acolo sta magia.
zahar brut si brun. care nu ma face mai slaba, dar sigur imi da mai multa incredere in mine. 2 lamai pe care le cumpar doar din simpatie pentru noua mea colega de birou, lamaia. sper ca o sa aiba si ea in casa de-a pururi un cos cu cirese. ma rog.
un ananas ca sa mi se para ca traiesc o experienta exotica. in plus mereu impresionez barbatii cand il hacui ca un razboinic care are o zi proasta. si imi place sa vad cum se sperie si fug. mai bine sa fuga de la primul ananas. decat de la un ananas ulterior.
branza de capra. pentru ca mi se pare un deliciu la indemana. dar si pentru animalele astea sunt pe lista de scurta de simpatii. si niste oua, nu pentru un motiv anume. dar orice om, fie el si cireasa, trebuie sa aiba in casa niste oua. minim 6. maxim oricate.
dar trecand pe langa raionul unt si margarine, vad o punguta alba. care nu apartine de acolo. ma apropii sfioasa si citesc. muschi file feliat la ora 14:07, 6.2 lei. acum e 19:13, deci au trecut doar cateva ore de la desprinderea de muschiul file mama.
ma uit cu pofta la punguta. ma uit in portofel. da, merge. ma uit in jur, ca stiu ca e cumva jenant ce fac. si pun muschiul altuia file in cosul meu.
ce nemernic o fi vrut sa inghita carnita asta care acum e a mea? si de ce s-o fi razgandit la 2 pasi de mezeluri. si a lasat-o ca un hot pe unde a apucat? l-o fi anuntat chiar atunci prietena lui ca se despart. si probabil ca ei ii placea muschi file.
oricum, nu se face sa lasi produse alese, asa, prin alte parti. noroc ca am trecut eu pe aici.
apoi ma distreaza ideea si incep un joc. ma uit cu atentie in drum spre casa. sa vad ce produse abandonate mai sunt. si incerc sa le strang, daca nu contravin total principiilor mele ferme, la mine in cos.
langa muschiul file mai vin. niste crenvusti de pasare pentru copii, cu un fel de superman pe ei. abandonati la raionul oua. de vreo mama care s-a gandit sa-si pedepseasca copilul rau din fire. nemaipunandu-i mic dejun pe masa.
dau peste o salata tzatziki, dar nu pun botul. arata prea chimic.
apoi o punguta cu chifle proaspete, 4. sunt si graham si paine alba, de care nu prea mananc. dar nu o sa mor. asa ca le iau. au fost proabil lasate de vreo grasuta care vrea sa slabeasca. si ratiunea a invins in final simtirea. s-a lepadat de chifle ca de o batista de hartie folosita.
doua bile de mozzarella care plutesc intr-o zeama. le pipai si ma joc cu ele. la raionul ciocolata. aici nu pot sa gasesc motivul si pace. cum vrei mozzarella si apoi nu mai vrei? si de ce? sau poate ca e acelasi om care a lasat muschiul meu file. si poate din acelasi motiv.
si tocmai cand cred ca am scapat. pus discret pe gume de mestecat, chiar la casa. zace un cascaval penteleu tras in vid. cascavalul penteleu e delicios. cu ce o fi suparat-o pe gospodina?
poate cu pretul. cascavalul costa mult. si pentru ca i-a trebuit vopsea de par rocata. a renuntat la penteleu. lasa ca il iau eu sub codita mea ocrotitoare.
platesc mai mult decat voiam si plec acasa.
Publicat de another cherry 8 comentarii
Etichete: cascaval, chifle, criza, muschi file, oua, tzatziki, vopsea de par
joi, 20 noiembrie 2008
lista ciresei catre mos craciun
draga mos craciun,
draga mama,
draga cerbule,
dragi oameni care ma iubiti intr-o masura mai mica sau mai mare. si aici stiu ca intra foarte multa lume. lucru pentru care sunt recunoscatoare.
anul asta m-a parasit modestia. si nici de moderatie n-am auzit. stiu ca taman acum ar trebui, in plina criza, sa fiu mai rezonabila. dar pe de alta parte, vreau atatea lucruri. de toate felurile.
asa ca mai bine iti cer tot ce-mi vine la mana/gura. ca stii si matale ca din mult ramane putin. si din putin nimic.
eu nu stiu exact care sunt de competenta matale si care nu. asa ca le insir aici mai jos. cu speranta ca macar o parte din ele. o sa-si gaseasca loc in sacul matale. pentru o cireasa confiata in prag de iarna.
1. vreau o bicicleta din aia care se face mica, sa o pot baga in masina mea albastra. am nevoie de ea pe 1 martie. deci daca n-ai cum acum, am rabdare.
2. vreau sa pun voci pentru desene animate. si sa descopere cineva ca am talent fara sa trebuiasca sa dau o proba. ca sunt cireasa emotiva si imi tremura vocea si o pic, proba.
3. vreau niste ghete galbene cu toc de la coca zaboloteanu pe care le-am vazut la un targ
4. vreau masinuta de-aia de facut paine in casa. si vreau si un brutar care sa o manuiasca, un brutar personal. sau macar masinuta.
5. vreau pantaloni de ski mai smecheri, care sa imi puna talia mea de viespe in evidenta. marca mea preferata e rossignol. si culoarea e rosu ciresesc.
6. vreau sa imi gasesti un job pentru 6 luni in Istanbul, platit ok. si cand ma intorc, sa gasesc jobul pe care il am acum intact, ca si cum nu am lipsit.
7. vreau 2 bilete la toate concertele misto de anul viitor. daca poti cate 4, ar fi super.
8. vreau sa merg dupa Craciun in austria la ski cu un grup misto. si poate sa fac si revelionul acolo. de la matale vreau mai degraba grupul. cu banii vad eu.
9. vreau un parfum pure poison, dar neaparat si cu lotiune de corp. daca mata nu te pricepi, intreab-o pe sotie, pe Merry Christmas. ea stie.
10. vreau sa dau jos 2 kile mancand carnati si sarmale si paine si tort de ciocolata. dada, stiu ca matale iti plac femeile de pe vremuri, cu un pic de pufosenie. dar vezi mata, esti cam old school. altora nu le place.
11. vreau sa ma iubesca S. dar sa ma iubeasca tare de tot. pana la loc comanda. sa nu poata trai fara mine. si te rog, nu ma judeca.
12. vreau 3 veioze de la ikea, 2 cu picior si una fara. aia fara arata ca un ou mat facut de un strut. stii matale.
13. vreau sa ii cumperi si mamei de cireasa un laptop, ca am niste treaba cu ea. daca e si pe lista ei, nu mai lua. nu am nevoie de doua.
14. vreau sa imi dai si mai mult curaj decat mi-ai dat anii trecuti. ca stiu ca am mai cerut. si n-ai ramas indiferent.
15. a, si vreau un televizor compatibil cu firea mea.
multumesc frumos. si nu iti port pica daca nu imi aduci 51% din ce ti-am cerut. esti si mata batran. si ai atatea pe cap. dar poate de un 49% reusesti sa te invartesti.
Publicat de another cherry 19 comentarii
Etichete: cadou, curaj, istanbul, iubire, mos craciun, ski, televizor
miercuri, 19 noiembrie 2008
cireasa si gura goala pusca
ochii sunt ferestrele sufletului. nu asa se zice? o fi, nu zic.
cand gura tace, ochii oamenilor, frumos asezati in gavane, incep sa turuie ca nebunii. spun vrute si nevrute si-l dau de gol pe emitatorul de mesaj.
degeaba incearca apoi proprietarul lor sa dreaga busuiocul. ochii isi spun povestea lor. si dau la iveala simtamintele pitite prin suflet. bucurie, ura sau ambele.
singura modalitate sa-i opresti e sa tragi obloanele peste ei. sa ii inchizi si sa ii obligi in felul asta sa taca. ca sa nu te faci si mai tare de ras.
la mine e diferit cumva. adica ochii spun povesti adevarate. dar nu acolo sta riscul. e gura mea, care chiar inchisa fiind, are vointa proprie.
atunci cand incerc sa nu ma dau de gol. mai ales in dragoste si sentimente conexe. trebuie sa astup gura repede cu ceva. cu umbra unui copac sau mai bine. sau mai bine cu mana mea.
fara ca eu, purtatoare de gura, sa pot face ceva, gura se misca. se strange boboc. se desface floare. si cand emotia e mare, se misca atat de primordial. incat sunt jenata ca si cand stau in pielea goala in fata interlocutorului.
cand inima bate budi-bum budi-bum. si fluturii dau buzna sa iasa din stomac. fac repede o cafea. si ma pitesc pe dupa cana uriasa aburinda. las numai ochii la iveala. ca sa mai repar din atata exhibitionism.
daca e iarna e mult mai bine. chiar si in casa pot sa ma pitesc dupa vreun fular pufos, pretextand un guturai rebel.
insa gura isi scoate cel mai repede hainele de pe ea mai ales cand vorbeste. si atunci, ca sa nu ma intrerup brusc, pretextand un lesin. si sa pot totusi duce cuvantul pana la capat. trebuie sa ma intorc cu spatele.
sunt tot goala, dar cu spatele. parca e mai bine.
si cum simtz enorm. si vaz monstruos. gura mea sta goala pusca mai tot timpul. in public. pe timp de iarna.
ps: eu si gura mea suntem plecate la plantat de copacei azi. fara net.
marți, 18 noiembrie 2008
gust de cirese necoapte
preludiu: acest post este scris pentru gia de la cherrytales. pentru ca ea strange amintiri frumoase din coplarie. si pentru ca am avut de cateva ori discutii interesante. ca de la cireasa la cireasa, asa.
amintirea mea e legata de mirosuri, cateva. si niste sunete. si nu e cursiva, ci facuta din cioburi dragi mie.
primul e mirosul de petrosin, cand matusa mea grasa freca parchetul cu ravna. si fara sa se simta napastuita. de vopsea cand tata bibilea vreo mobila cojita. pe care o ciobisem eu, infigandu-ma tare in ea, cu capatana mica de cireasa.
de carne prajita si cartofi prajiti cu ou. pe care ne napusteam toti ca niste varcolaci, o casa de copii. dupa ce matusa grasa termina cu petrosinul si tata cu vopsitul.
mirosul de pachete din america pe care le primea mama de cireasa pentru mine. si prin care rascoleam cu emotie si evlavie. stiind ca o sa fiu cea mai bine imbracata cireasa necoapta de pe strada avrig.
mirosul mancarurilor orientalo-balcanice de la restaurantul chinezesc nan-jing. unde ma ducea mereu mama de cireasa. ca ma obisnuiasca ca in viata trebuie sa traiesti bine. si asa a fost. mi-a intrat in cap.
cel de turta coapta in cuptor de catre mamaia n. pe care lipeam repede unt, fara sa ma gandesc ca ingrasa. cireasa scandurica ce eram. mirosul de brad impodobit cu mama in seara de Craciun. si de sarmale dormind pe foc mititel, la bloc.
sunetul facut de roata masinii de cusut. la care aceeasi matusa grasa si acelasi tata coseau ca la concurs fuste pentru mine. si pentru alte cirese din livada noastra vesela.
sunetele de fierastrau, ciocan, bormasina, freza, si cate mai sunt de manuit de catre un gospodar intr-o casa. stiam ca in urma lor rezulta obiecte finite, mai frumoase. pentru mine si ceilalti din casa.
sunetele muzicii cu care am crescut, jazz bun si blues si alte mai cate. si acum le mai ascult, ca am casetele. tot alea, de atunci.
cam asta imi vine mie sa spun despre copilarie. de cand eram cireasa mica. si mai mancam bucuroasa si cirese necoapte si nemestecate.
postludiu: gia, hai si tu la intalnirea cu cirese unde o sa mancam prajituri, pe 16 decembrie. sper sa poti.
Publicat de another cherry 8 comentarii
Etichete: america, cartofi prajiti, cirese, copt, jazz, mancare chinezeasca, masina de cusut, mirosuri, sunete
luni, 17 noiembrie 2008
1974
spun specialistii ca 1974 a fost an bun pentru vin.
ca vezi Doamne temperatura nici calare nici pe jos. + zilele multe cand dealurile au fost iubite de soare. + mangaierea fiecarui bob in parte de catre vantul prea prielnic. au generat atunci licori de exceptie.
dar cui ii pasa de vin?
mie mi se pare ca 1974 a fost un an foarte bun pentru barbati. poate ca e vorba de aceeasi clima care a favorizat si vinul. sau poate ca mamele baietilor tinuti in burta undeva la sfarsit de 1973-inceput de 1974 au fost mai fericite si bine-dispuse.
poate era muzica pe care o ascultau. dar ceva s-a intamplat. pentru ca barbatii nascuti in 1974 sunt tare buni. buni mie, normal. dar am vorbit si cu prietena mea. si si ea crede la fel. domnule, strasnici barbati s-au mai nascut in 1974.
nu sunt nici prea tineri, nici prea batrani. sunt taman cum trebuie. au auzit de bomboane cubaneze. dar au si ipod. au sangele moderat de navalnic. sange la viteza de croaziera.
stiu sa faca floricele in ceaun. si sa desfaca un vin bun la momentul potrivit. adora sa am grija de ei. dar stiu si sa aiba grija inapoi cum se cuvine.
au umorul mai bun decat cel din productia reiesita din multi alti ani. multi sunt ingineri si stiu sa manuiasca bormasina dragostei.
de fapt primul lucru care imi vine in cap cand ma gandesc la anul 1974 e o bormasina uriasa, in plina actiune. cu un barbat viteaz care se tine bine de ea. cu parul in vant. barbatii din 1974 inca au par. si staturi placute.
ei stiu sa ma tina bine in brate. si imi dau senzatia ca m-am inselat. lumea nu merge intr-o directie gresita. totul o sa fie ok. sa nu cred ce zice la televizor.
barbatii din 1974 citesc niste carti. si imi dau si mie sa citesc. si desi suntem specii diferite, imi plac si mie. si ma bucura asta. se incalta in pantofi frumosi si moi, de piele intoarsa, rotunzi la bot, cu siret.
1974 a fost un an bun pentru vin. si inca mai e pentru barbati. care sunt din ce in ce mai buni pe masura ce trece vremea. tot cum se intampla la unele vinuri mai speciale.
Publicat de another cherry 34 comentarii
Etichete: 1974, barbati, bormasina, ceaun, floricele, pantofi, piele intoarsa, vin
duminică, 16 noiembrie 2008
donez bilet spre napoli
ziceam eu acum ceva timp. ca am un singur bilet catre o destinatie romantica.
ma lamentam eu acolo cand ruginea frunza prin vii. cu inima facuta recent varza cu carne. cum ca am luat cadou 2 bilete fostului meu prieten, de ziua lui.
si vedeti cum devine cazul. pentru ca el e un fost, poveste despre care am cheltuit aici destula cerneala. si nu va mai bat capul. chiar daca ma mananca ingrozitor. rezulta ca eu. o cireasa cat se poate de prezenta. am ramas, carevasazica, cu un singur bilet. absurd de tentant si nefolositor.
e si acum, pentru ca a venit vremea. si cum eu nu o sa iau avionul ala. pentru ca e muuuult mai important sa merg la concertele nouvelle vague si koop si nigel keneddy quintet. ya, right. stiu ca ma credeti.
doresc sa informez ca donez bilet bucuresti-napoli-bucuresti. plecare 21 noiembrie cu intoarcere 24 noiembrie. e drept ca, pentru a putea beneficia de el. trebuie sa schimbati numele din cireasa in numele vostru. si asta costa cica 50-100 euro.
deci de fapt nu va fac niciun serviciu. si doar cautam un prilej sa ma mai plang inca o data. sa mai caut putina mila. pentru situatia psihica terifianta in care sunt pusa. in plina criza mondiala.
adica aceea de a fi proprietara unui bilet spre o destinatie romantica. luat intr-un moment de efuziune estivala. cand totul parea posibil. nu ca acum.
vrea cineva? vreun biet nebun. sa mearga la napoli? cica fac napoletanii niste spaghetti minunate. si cica beau vin bun si canta. si cica nici nu e asa frig acum acolo. si n-are de ce sa fie rau.
astept doritori. sunt convinsa ca o sa va calcati pe picioare.
cireasa planteaza copacei
am aflat de la petreanu de pe blog duminica pe la 4. cand parea ca nu mai e nimic de facut in oras. ca se face o campanie de plantat copacei.
locul e undeva la marginea bucurestiului, langa padurea bartoneasa. mai mult verde si dragos bucurenci se ocupa de proiect. stiu doar ca se pun la bataie 50,000 de puieti si 12 hectare. si ca totul se intampla de pe 17 pe 22 noiembrie.
am incercat sa ma inscriu pentru sambata, dar erau deja prea multi voluntari. asa ca sper ca sefa mea dana ma va intelege. si din dragoste pentru mine si planeta ma lasa sa ma duc in timpul saptamanii sa plantez, ca la serviciu, copacei.
mi-am planificat sa merg miercuri, dis de dimineata. cu cizmele de cauciuc adanc trase peste ciorapii grosi si cu fular. plus manusi groase pe care o sa le scot din timp in timp. cat o sa mangai pe cap copaceii proaspat plantati de mine.
abia astept si o sa revin cu info de la locul faptei. o sa mai iau cu mine un sandvis, niste turta dulce cu nuci, in forma de inimioare si o sticla cu apa.
copaceilor, vin.
Publicat de another cherry 3 comentarii
Etichete: copacei, dragoste, maimultverde, petreanu, planeta, plantare
vineri, 14 noiembrie 2008
cireasa fata cu egoismul ei feroce
cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?
cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.
si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.
nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.
iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.
si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.
in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.
oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.
sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.
ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?
nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.
joi, 13 noiembrie 2008
cireasa: la bal sau la spital?
se prevede o seara incendiara. e 5.48 si eu trebuie sa fiu la coafor la 6 juma. unde o sa petrec doua ore jumate. caci obrazul de cireasa cu mare cheltuiala de parale si timp se tine.
iar la 8 jumate vreau sa ajung la bal. cum care bal? singurul bal anual cu nume de bal din bucuresti. organizat de catre un concern media mare de tot. un eveniment simpatic.
asa ca tasnesc din birou. iesind prin geam ca cireasa 007. ii sperii pe chelnerii de la french bakery de le merg fulgii. scapa toti tavile cu strudel si cafe latte in capul clientilor simandicosi. si cu o mana in sus asa, ca superman. ma arunc in masina.
unde las manierele de-o parte. oricum, cand conduc, va zic. imi cresc colti si coada si coarne si par pe burta si pe spate. si fac ochi ca ai lui michael jackson in thriller.
in cursa catre coafor tai fata participantilor la trafic. ma bag, depasesc ca nebuna. trag de volan. imi iau injuraturi. si cand ajung la 30 de m de mana stilistului, ca mai trebuia doar sa parchez, mi se pare ca fac o smecherie.
ma reped sa intru prima in rondul dorobanti. si atenta la lupii din trafic, ma urc pe o masina. o masina pasnica, scumpa, mare, si fara o scama pe ea. parcata in fata unei cafenele de fitze maxime.
cu graba clocotind in sangele de cireasa apriga. deci nu doar de dragul aventurii. incerc sa fug miseleste de la locul accidentului. doar aveam programare obtinuta cu greu la coafor. si aveam bani multi de dat. si freza de reparat. la bal de aratat.
dar sunt prinsa asupra faptului de proprietarul care-si bea tihnit cafeaua in vitrina de la strada. fuge dupa mine. asa ca nu-i chip. si opresc. cu coada intre picioare. dar si cu atitudinea jignita de: ce, credeati ca nu vreau sa opresc? nu ma cunoasteti. hm!
vad un imbogatit de curand. un gras cu ghiul cu diamante si lant gros la gat. cu varfurile pantofilor care i se intorc impotriva. m-am ghemuit cat am putut. de urgia a ceea ce urma. banuiam eu ca o sa zica. la cratita, fa. cine ti-a pus covrigul in mana. etc.
cu glas de mica sirena si privire de bety boop zic. eu v-am lovit masina. imi pare rau. si el. nu-i nimic, se intampla oricui. mie de mirare imi iese un ochi din cap, cu zgomot. ma fac ca am tusit si de la asta s-a auzit asa. si mi-l indes inapoi pe furis cu degetul mare.
ma tin dupa el ca un catel. sa verifice ce i-am facut. ca pana acum doar fugise dupa mine. se uita, nu i se misca nici un muschi. in fond e doar un stop ciobit, aripa zgariata si bara aia de plastic nitel rascaita.
zice hai sa mergem la politie. ma sparg bucati mici pe trotuar. speram ca o sa zica aia cu parcarea. pentru ca asa pierd si programarea la coafor. dar si balul. si uite cum raman doar cu spitalul. el isi fereste ochii si ma aduna bucata cu bucata.
zic as vrea, dar nu stiu cum sa ajung. zice va tineti dupa mine. merg incet si cand nu va mai vad, ma opresc. asa ca ma sui in masina fara sa ma uit ce-am patit eu. pentru ca nu asta era important. ci sa ajung naibii la coafor cumva. si apoi la bal.
si ma tin dupa el cale lunga. sun la coafor si anulez. simtind raceala binemeritata a stilistului meu. un om ocupat. ajung la politie si victima mea zice ca n-are rabdare sa astepte. mie imi sare din ochi, de bucurie, un rau de stele roz. il murdaresc pe costum. se sterge fara nervi. si pleaca.
eu execut triplu tulup si inca niste figuri vazute la discovery la razboinicii bantu. si cu parul aratand destul de urat. si imbracata complet nepotrivit. adica in mov de sus pana jos. ca nu mai era timp. ajung la timp pentru bal. direct de la spital.
miercuri, 12 noiembrie 2008
intalnirea mancaciosilor anonimi
orele de aerobic strang laolalta niste femei. nu ne stim dupa nume. dar avem impreuna lucruri serioase de impartit.
avem o religie comuna. ne inchinam bucatelor. avem valori comune. tortul de ciocolata se mananca numai daca are o anumita consistenta. si potrivita culoare. adica negru inchis.
avem si principii ferme. cum ar fi. pentru noi nu exista snitel fara cartofi prajiti. papanasi doar cu smantana sau doar cu dulceata. si uram ciocolata neagra, cu nu stiu cat la suta cacao.
de cele mai multe ori suntem in sala peste o duzina de femei mancacioase. care traim ca sa mancam. nu cumva invers. dar stim ca pacatuim. si vrem sa se mantuim. sau doar sa fim impacate cu a noastra constiinta. asa ca macar incercam sa fim decente.
rareori dai peste una-doua slabe. la care noi, formatia de mancacioase profesioniste. ne uitam cu repros. si cu superioritate.
murmurand in cap. draga, tu nu stii ce e bun in viata. pune niste carnita pe oasele alea. sau oricum, pune ceva pe tine. macar sa nu te mai vedem. ca ni se face iar foame.
antrenorul cu buci tari si psihic pe masura e inalt cat mine. el ne scoate ochii din cap rand pe rand. si la sfarsit ne zice mereu. probabil ca asa il invata pe el la cursurile corporatiei de sport multinationale unde ma duc eu la sala. si aveti grija ce mancati.
in momentul asta se ridica din piepturi un mare balamuc de confesiuni.
buna seara.
sunt sorana si ador painea calda cu unt. inghit merdenelele cand am o zi mai grea. si vreau sa ma fortific. si va zic. am mereu zile grele. am munca de raspundere.
a, si painica muiata in sos. si smantana prin ciorbitze. si tochitura dobrogeana. musai cu ou, ca e sanatos. si baclavaua cu inghetata deasupra. sa spele grasimile.
aceasta dependenta m-a facut sa nu pot purta bluze fara maneci. sa prefer un anumit tip de scaune. sa trebuiasca sa lovesc barbatii la tampla cu o bata ca sa-i pot tarai apoi in alcov.
dar numai ce simt miros de gogosi calde. si ma ia cu ameteala. imi pierd controlul. si indes tot ce prind. sunt un caz disperat.
chorus: buna sorana. si noi suntem cu tine. avem si noi frigiderul doldora.
si zicem asa pe nerasuflate. fiecare ce-a mancat. cu jena dar si mandrie. eu sunt de categorie grea. imi plac foetajele. alta pofticioasa zice. eu nu ma pot lecui de carnati si alte prajeli. si sar cele cu dulciurile. cum e viata fara amandine?
asa ca eu ma tratez. cu terapia asta verificata in toata lumea. de vreo 3-4 ori pe saptamana. dupa care. cu acordul chorus-ului de mancacioase anonime. fug la piata. cumpar un kil de struguri hambung. si il dau gata pe tot odata. ca cica e sanatos.
Publicat de another cherry 33 comentarii
Etichete: aerobic, amandine, anonim, cartofi prajiti, mancaciosi, snitel, sos, tort
marți, 11 noiembrie 2008
frica de pestisorul de aur
pestisorul de aur. uuuuuh. cica e mic. si cica e galben-auriu. si cica e bun.
dar ce fiinta cu coarne si coada. mi se pare mie ca e de fapt. pe langa ca e greu de gasit. ma mai apuca si panica. daca dau nas in nas cu el.
ce sa-i cer mai intai? cum sa ma port cu el? cum sa-l lingusesc? si trebuie sa fiu si foarte foarte atenta. pentru ca am fost avertizata. ca tot ce scot pe gura. daca sunt neglijenta in discutia cu el. orice murmur sau gand cu voce tare. poate fi interpretat impotriva mea. el o ia ca dorinta. si mi-o indeplineste.
pestisorul are un job description clar. indeplineste 3 dorinte. par putine. dar de fapt, daca sta cineva sa te intrebe pe loc care sunt. sa vezi ce complicat e. uite, gandeste-te si tu acum.
esti pe malul apei. si apare pestisorul. dupa o scurta verificare. in care incerci sa te asiguri ca pe bune e el. doar umbla atatia impostori. care se dau pestisori sau mai stiu eu ce. te obliga sa zici repede. ca el n-are timp.
aaaa. aaaaa. aaaaa. stresul e maxim. dorintele importante nu-ti vin nici sa le bip. pestisorul sta in fata ta. si bate nervos cu aripioara in malul lacului. ei, esti gata? ca n-am toata ziua.
lumea e plina de nehotarati ca tine. carora li se pare ca isi doresc pe bune ceva. si cand e sa fie. ii apuca panica. am vazut mutra asta de mii, de sute de mii de ori. gata. m-am plictisit. spune sau plec.
stai mai domnule pestisor. stai asa. sa mai vorbim. si el. bine, ok. una din dorinte s-a inregistrat. vrei sa mai vorbim. sunt flatat. o sa mai vin la cafea. spune-le pe celelalte doua.
eu ma oftic maxim. dar n-am curaj sa-i spun ca e nedrept. ca eu doar faceam conversatie. ca aia nu era o dorinta. pentru ca mi-e frica. ca nu mi le mai indeplineste pe celelalte 2.
si atunci zic pe nerasuflate. sa vad lumea. si sa ajung sa scriu din ce in ce mai bine si pe unde vreau eu. el zice vezi ca a doua contine de fapt doua dorinte. dar hai. treaca de la mine. m-ai induiosat cu faptul ca vrei sa ma vezi mai des.
si face baldabac. si dispare ca un isteric. lasand in urma. o cireasa stresata. si 3 ineluse concentrice. pe apa.
la voi a venit? ce dorinte i-ati zis?
Publicat de another cherry 30 comentarii
Etichete: dorinte, job description, nedreptate, panica, pestisor de aur
luni, 10 noiembrie 2008
alimente cu vointa proprie
ma duc la billa. si ma intorc emotionata. cand am in plasa cafea, ulei, lapte sau compot.
pentru ca sunt alimente independente. care duc mereu lupta de gherila. ca sa-mi faca mie viata mai grea.
perversa de cafea
imi incep diminetile cu o batalie. de cele mai multe ori pierduta. desi zau ca ma preocup si ma implic. pentru ca imi plac succesele. chiar si cele casnice.
de fiecare data cand tai motzul pungii de cafea sub vid. pe langa un fasssss. zboara intotdeauna. fara putinta de greseala. cativa bobi mici de cafea. vreo 48. si se imprastie pe blatul alb ca neaua. si intra sub plita de aragaz. si cativa, doar cativa. cei mai buni, zic eu. ajung pe covor.
oricate precautiuni as lua. e absolut la fel. fasssss. si cativa bobi in jurul locului unde a avut loc taierea.
mai e ceva. eu de fiecare data cred ca acum in sfarsit m-am desteptat. si sunt optimista. si cred ca gata, acum stiu cum sa tin foarfeca. si cum sa manuiesc pachetul. ca sa nu mai zboare. ti-ai gasit.
perversiunile legate de cafea nu sunt gata. o data la 2-3 dimineti. o dau in foc. pentru ca pun cafeaua si mai pun pe foc. dar ea refuza sa se umfle imediat. si atunci eu ma intorc putin cu spatele, la tastatura. si ma fura caterinca.
si iar aud. fasssssss. si stiu. ca zatul e de acum intins pe toata plita. incercand sa-l sterg. el se intinde ca o plaga. pe blatul alb ca neaua. apoi intra sub plita. sub plita! deci era pe plita si acum intra suuuub plita!
cuceritorul de ulei
aici istoria e scurta. dar dureroasa. daca ma pune pacatul sa vars un pic de ulei undeva. cat ai zice peste. el impanzeste tot ce are in jur. se ajuta de orice material. husa de la scaun. fata de masa. hartie. plastic. ca sa ajunga peste tot. si sa fie greu sau imposibil de indepartat.
viteza cu care acapareaza tot ce prinde. este rezultatul a mii de exercitii. venite de la mii de gospodine sleampete. care cu mintile duse cine stie unde. au lasat sa le curga pe undeva. candva. niste ulei.
durul de lapte
laptele arata diafan. dar in el se ascunde un razboinic de temut. cu tactici de lupta blande dar ferme. si cu vointa de otel.
se intampla asa. beau lapte dintr-un pahar. si uit ca am baut. adica daca beau apa dintr-un pahar. il las pe unde am baut. si pentru ca laptele arata asa de pur, imaculat si inocent. nu pot sa ma concentrez.
si ramane mereu. oricat as bea de temeinic. un pic pe fund. care nepus imediat sub apa. se pietrifica. si poate ramane asa pe veci. nu mai e chip sa desfaci dara de lapte de pe un pahar. ma obisnuiesc cu ideea ca am pahar cum model dadaist.
lipiciosul de compot
un strop de compot cat un nasture. ajuns pe parchet. e inceputul sfarsitului. daca nu ma prind unde s-a intamplat. o sa-l iau pe papuci si sa-l duc in cele mai indepartate unghere ale casei. facand plici-plici.
nu mai ajunge sa curat papucii. micul strop de compot cu vigoarea unui lac. s-a intins acum. si totul e pierdut. voi face plici-plici. pana spal pe jos.
cand scapr dar ma prind. si incerc sa eradichez flagelul cu o carpa umeda. nu e totusi niciodata de ajuns. voi face plici plici oricum. doar ca un timp mai redus. doar cateva ore dintr-o zi. un caz norocos.
si voi simtiti la fel? mai exista si alte alimente perverse. care mi-au scapat?
Publicat de another cherry 9 comentarii
Etichete: cafea, compot, guerilla, lapte, mizerii casnice, ulei
Da, vreau!
propun o poveste inspirata dintr-un fapt real. suntem in vestul salbatic.
cunoasteti contextul. praf, cactusi, postalioane, indieni. dar totusi suntem in timpurile noastre. adica acum se intampla actiunea. motiv pentru care avem net si blog. hai, va rog eu mult faceti un efort.
eu cireasa, sunt barmanita-hangita pe o strada de-aia cu baruri ca din filme. cu usite care se dau in laturi. in regiunea unde lucrez. umbla un pistolar celebru. are blog si el. si se zice ca cele mai fulgerator-vatamatoare si pricepute pistoale.
e chipes nevoie mare. carismatic de mi se face pielea gaina. dada, pielita mea subtire de cireasa. poarta ochi tulburatori negri adanci si sclipiciosi. emana putere cand merge cu ciocatele lui prin lume. si stie asta.
pistolarul vine intr-o zi la barul meu. cu ciocatele lui mereu bine lustruite. si nu deschide usile cum se face. el nu e genul ala. el da un picior la usa. si urmatorul lucru pe care-l stii. e ca e bine instalat la tine in cuget si-n simtire. adica la mine.
incerc sa ma impotrivesc pentru ca stiu ca e trouble. ma zbat putin. lasa-ma. lasa-ma. dar pradatorul de elita isi face lasou potrivit. si ma urmareste precum un cowboy vita scapata alaturea de turma.
ma mai dau eu putin rotunda. mug trufasa. auzi, mie nu-mi trebuie asa belea. dar deja cred ca stie ca e de ochii lumii. un pradator adevarat simte cand victima emana endorfine. de drag ce-i e calaul.
pentru ca asa de bine ma struneste din franghie. asa lovituri dureros de dulci in coaste imi trage cu ciocatele. pana cand ma pune cu botul pe labe. si uite-ma lingandu-i cu gingasie o cizma.
pe strada cu mine. dar la un alt bar. mai lucreza o prietena. barmanita-hangita si ea. in pauza de pranz vorbim intre noi.
pistolarul a dat si la ea cu ciocatele in usite. same story. wild wild west bucharest story. ba chiar i-a cerut lectii de sarut. ce de cantat el stia prea bine. ca amandoua cantam ca niste privighetori. ne auzise trilurile, pasamite.
deci acum amandoua ne uitam in zare. doar doar om vedea palaria de cowboy. tinuta dreapta si tare placuta ochiului. si nasul coroiat. care cand apare. soarele rasare.
ne-am spus tot. dar nu ne putem supara. 1 la mana pentru ca hangita la hangita nu-si scoate ochii. si 2, nu ne putem supara nici pe pistolarul. mare pradator. pentru ca de-asta s-a nascut. sa faca lumea mai palpitanta. in plus, in vestul salbatic e asa de mare plictiseala.
asa ca. avand amandoua praf de minune in ochi. si inimi batande in ritm de tango. am zis sa nu ne incurcam in false pudori. si am hotarat ca.
Da, vrem! jos palaria pentru pistolar. desi nu intelegem exact. logistic vorbind. cum isi propune sa ne impuste pe amandoua eficient. dar ma rog. fiecare cu expertiza lui. nici el nu ne zice noua cum sa stergem bine pahare. asa ca sa-i dam credit.
Publicat de another cherry 13 comentarii
Etichete: blog, hangita, pistol, praf de minune, vacanta, vestul salbatic
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
liza e de acord cu mine
se pare ca liza, eroina romanului tabu. plasmuit de catre cititoarele revistei, e de acord cu mine.
de unde m-am prins? pentru ca a zis ca simteste ca mine in postul asta.
acum eu trebuie sa recunosc ca nu prea stiu cine e liza. care mi-a facut loc caldut mie, o cireasa. in discutiile care inconjoara romanul tabu. dar daca ma place, poate ca putem fi prietene. eu sunt foarte sensibila la lauda. cum ma lauzi, cum poti sa ma ai.
anuntul asta iar face parte din categoria cireasa laudaroasa. pentru un post normal. va rog cititi mai jos. m-am casatorit frugal.
vineri, 7 noiembrie 2008
m-am casatorit frugal
saptamana trecuta. am fost invitata eu cireasa. biata maslina obosita la ore tarzii. la ziua unui prieten.
dupa ce am ingerat prin intermediul unui pai. si prin bunavointa bugetului prietenului meu. circa 72 de campari orange. m-am relaxat in sfarsit. si atunci un om strain de langa mine. (il auzisem vorbind engl). se intoarce spre mine. si zice. da va rog.
mie mi s-a parut fantastic. jumate de la aburii campari. jumate ca eu chiar cred ca e fabuloasa abordarea. m-a atins drept la sambure. uite un om pozitiv. care se ofera din prima sa ma ajute cu ceva.
nu sa stie cum ma cheama. si de ce sunt singura la 32 de ani. ci vrea sa-mi faca ceva palpabil. sa stie ce se poate cu mine. ce vreau eu. sa sa sa.
rad la el cu toti dintii de cireasa. el: la ce te gandesti. eu: la apa si soare si nisip si cocktailuri. e vara mereu in capul meu. el: ce chestie si in al meu e la fel. ma bucur sa te cunosc. eu: d-apai eu.
pe scurt. am vorbit intruna vreo 2 ore. ne-am sabiat in cuvinte inteligente. si m-a facut sa rad de mai multe ori. am dat capul pe spate. si m-am plesnit cu mainile peste burta de atata amuzant.
la un moment dat m-a cerut de nevasta acolo pe loc. in toiul bataliei.
cum eram destul de incantata. si cum prin apropiere era si maimuta, prietena avocata. care a fost dispusa sa oficieze oficial asa uniune. am zis da.
fara sa ma gandesc prea mult. si fara sa pot inca pronunta numele sotului meu. nici pe cel mic. d-apai pe cel de familie. al meu, carevasazica. va zic. e tare greu. si acum mai repet diminetile.
ne-am impreunat mainile. maimuta si-a fluturat si ea oficioasa manuta a justitiei deasupra noastra. si uite cum m-am captusit cu un sot. un sot imens. la cat sunt eu de pitica.
daca ne luam casnicia in serios. si incepem sa mergem impreuna pe strada. o sa aratam fix ca un hipopotam cu o pasarica pe umar. care il giugule necontenit de bacterii. stiti de la animal planet.
si a, am uitat sa mentionez. sotul meu este cretan. asta ring a bell. pentru cine a citit aventurile din creta din august.
gluma, gluma, dar lucrurile nu s-au oprit aici. sotul meu e un om serios. si nici eu nu sunt de ici de colo.
asa ca sunt maritata din nou. intr-un mod repezit si impulsiv. dar sunt. mama inca ma mai cearta ca n-am chemat-o degraba cu pernele, gastele si hectarele de livada.
mama, era 1 noaptea intr-o zi de marti. m-ai fi injurat. nu-nu, ca eu voiam sa fiu de fata. na belea. in loc sa se bucure ca sunt in sfarsit la casa mea. ea nu si nu.
am omis sa povestesc pana acum o saptamana. pentru ca nu eram sigura ca eu si sotul meu. o sa ne mai aducem aminte de intamplare. si o sa cerem divort pe shest. si nu voiam sa va incalzesc degeaba.
dar cum lucrurile sunt serioase. am zis sa va spun si voua. m-am casatorit frugal. si acum cred din asta decurg niste indatoriri. si niste drepturi. voi ce parere aveti? cum sa procedez?
pana una alta ma duc sa sparg niste farfurii. malaca.
cireasa laudaroasa
dragi cititori fideli,
mi-a aparut in cotidianul materialul asta. si pentru ca de mandrie simt cum imi cresc pene. am zis ca sa impart si cu voi.
va pup. sunt happy.
ps: pentru un post normal. si nu doar un exihibitionism de cireasa laudaroasa. cititi va rog mai jos oda calutului de mare.
Publicat de another cherry 12 comentarii
oda calutului de mare
stiu de mult asta. ca tu, calutule de mare. barbat intre barbati. esti cel care poarta sarcina. rezultata din dragostea cu prietena ta.
dar de cate ori imi aduc aminte. ma induiosez la fel ca prima data. ca si cum acum-acum aflu. of, calutule de mare. cum a picat pe tine magareata. dintre toate speciile posibile. sa duci tu stindardul fertilitatii. tu, un baiat pe fundul marii.
mi se pare asa de dulce din partea ta. un animal miiiic si simpatic. cum te straduiesti tu din greu sa duci pe umerii tai firavi greul suprem. ca un fel de compensare pentru toate celelalte specii de masculi care nu o fac.
m-am interesat. cand simti ca iti vine sorocul. si iti ticaie ceasul biologic femeiesc. in trup suplu de mascul. pui mana la ochi streasina. si incepi sa te uiti cu ochi pofticiosi prin mare. scotocesti cu trompa ta delicata. prin iarba de pe fund.
incerci sa dibui cine s-a pitit pe dupa vreun pestisor mai gras. sau dupa o scoica planturoasa. iti cauti caluta de mare prin jungla din ocean.
cand gasesti partenera interesanta. iti incarligi codita de a ei. noi oamenii spunem la asta ca te iei de mana. si incepi sa te plimbi prin cartier. traiesti zile intense. nu-ti trebuie nici sa mananci.
in timpul asta coditele voastre stau mereu impletite. va schimbati culoarea de atata placere. intr-una mai stralucitoare. sunteti de fapt mici veioze aprinse. bucuroase ca s-au intalnit.
dar acum ma gandesc. ca e momentul in are femela calut, prietena ta. incepe sa se uite suspicioasa la tine. si te banuie ca vrei sa ii pui haturile. si sa-i faci niste copii caluti. pe care sa-i plimbi apoi in carut prin ocean. oblojiti in hainute de ploaie.
asa ca o simti veioza grijulie si tensionata. ca nu cumva coditele sa se impreune de tot. de prea multa pasiune. si sa se trezeasca cu tine, mascul gravid la usa.
imi inchipui ca femela ta calut incearca acum dureroase dileme. si ca trece prin aceleasi spaime. ca si masculii oameni.
ca poate nu esti tocmai calutul potrivit pentru ea. ca poate sunt alti caluti mai misto. mai putin pisalogi. si mai harnici. mai putin cheltuitori. si mai putin disperati ca tine. sa inchida odata povestea asta cu imperecherea si sarcina.
tu trebuie sa accepti tacut. si rabdator. faptul ca prietena ta ezita. isi desprinde acum des codita de a ta. si inoata putin mai incolo. de frica sa nu vrei sa o subjugi. si intr-o clipa de pierdere de control. sa ii iei oaule. si sa incepi sa le transformi la tine in burtica in copii. daca te enervezi, strici tot. asa ca te abtii. si astepti.
pana la urma o convingi. o rogi. si se lasa. cu frica. purtandu-se nabadaios. dand din copitele ei de calut de mare. aruncand clabuci din trompa-i mica. dar se lasa. pune oua la tine in marsupiu. si tu incepi sa ai greturi. sa fii somnolent. sa nu mai poti da randament la munca.
iar acum ea te viziteaza mai rar. si numai dimineata. ea e subtire si frumoasa. miroase a parfum. si e curtata de alti caluti de mare. care nu sunt gestanti inca. tu esti mereu parca balonat. verde la fata. si faci pipi des. si asta in continuu pentru 3 saptamani.
o, calutule de mare. ce viteaz esti tu. barbat intre barbati. care aduci in ocean generatii intregi de copii. de la 1 la 2000 de caluti mici la o sarcina odata.
nu fii trist. asa a fost sa fie.
sa stii ca cineva aici, departe. te iubeste. si are mare stima pentru ce faci. si pentru felul demn in care nu te plangi. si iti asumi asa responsabilitate. ca nimeni altul.
o, calutule de mare. o sa ajungi in rai.
Publicat de another cherry 12 comentarii
Etichete: barbat, calut de mare, curaj, dragoste, greturi, sarcina, varsaturi
joi, 6 noiembrie 2008
cireasa si urgenta medicala
ma urc pe aparat. incep sa dau din picioare ca de obicei. cam in sila. dar nimic nu pare sa anunte atacul.
ma uit in piscina, jos. lumea inoata. o femeie are casca. urasc castile astea de par. chiar daca la rastimpuri mi se mai incurca printre degetele subitiri de cireasa. cate un fir de par al altcuiva. in timp ce inot. tot nu vreau sa poarte lumea casca.
aoleu, iar a venit ala cu tubul de snorkling. si ochelari creati sa vada corali si anemone si arici. nu fundul unei piscine. un gras cu lant gros la gat.
ma rog. ma uit la minute. la calorii. la animal planet. la un canis care face giumbuslucuri. la un leu de mare in dificultate. salvat de animal detectives. ce sa mai, ma plictisesc.
iar trebuie sa-mi inchipui, ca sa pot termina antrenamentul. ca salvarea planetei atarna de vointa mea. ca daca reusesc sa stau pe cross trainer 40 de minute, suntem salvati. iar de nu, pamantul va fi distrus. eu incerc sa stau, ce sa zic. om vedea. eu mereu incerc.
langa mine, se aseaza pe alt cross trainer. un domn brunet. cu nas coroiat si pielea maslinie. ma mai uit si la el. sa mai treaca vremea. e misto. dar eu am venit aici sa lucrez. nu ma pierd cu firea de la atat. in plus, el nu pare interesat.
coroiatul incepe sa dea din picioare energic. are tricou lacost roz, cu crocodil. de fapt asta e ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte. crocodilul mic cu gura mare deschisa. ranjind la mine aburi de parfum vrajit.
colegul emana asa niste miasme potrivite pentru narile de cireasa. boarea ma ia repede pe la spate. incat cad cu pleosnet. si cu incetinitorul. de pe aparat gramada pe parchet.
curios, dar uite ca nu ma doare nimic. sunt doar paralizata asa. si de fapt destul de fericita. miroase asa de frumos. imi misc ochii in cap catre coroiat. el da din picioare nepasator. nici n-a vazut ce-am patit.
vine salvarea. nino-nino. dar cad si ei retezati. de la mirosul otravitor de bun de tot. vin alte salvari cu lucratori cu masti. isi ridica de la pamant colegii cazuti. si se retrag in graba. nino-nino.
eu raman iar singura. ma rog, nu chiar. cu coroiatul nepasator. mi-e bine. el da acolo mai departe din picioarele alea viguroase. il doare-n basca.
imi trec prin fata ochilor. cele mai bune momente. in fragmente scurte si dese. uite aici mancam tort de ciocolata de la capsa. aici calaream in galop pe scrum. calul alocat mie. aici stateam pe iarba cu flori langa manastirea humorului.
sunt ca frodo. cand l-a prins paianjenul ala urias de pe munte. in drum spre mordor. sunt verde la fata. dar vie. sunt cazuta pe spate. cu codita data in laturi. din samburele de cireasa se aude. simt chiar si eu. o bataie slaba. ca niste aripi de fluture de vata.
aburii care ies din coroiat sunt mov. cu cat se misca mai mult. cu atat scoate mai multe miroase. crocodilul a deschis gura cat o sura. ma simt asa de bine.
stau asa vreo 40-45 de minute. nu stiu exact. pana cand coroiatul se desprinde de aparat. isi ia nasul mortal la spinare. si bluza roz. si iese din sala. delicios de nepasator.
atunci ma scol. casc. ma intind. ma scutur. imi aranjez putin parul ravasit. ma sui pe aparat. si continui trainingul. mai tineti minte cum se sfarseau compunerile noastre de cand eram mici?
ce bine e la sala!
marți, 4 noiembrie 2008
despre sarut
am vorbit cu shmookie, prietena draga, lucruri interesante. despre sarut mai ales.
i s-a intamplat ceva. dupa 30 de ani de viata. si probabil vreo 15-16 ani de saruturi. (trebuie sa verific informatia asta). ea a descoperit un om. care nu stie. ca intr-un sarut fac casa buna. si limba, batrana actrita. si buzele. dragele de ele.
domnul asta vrea sa se sarute. nu e vorba. dar ofera la impreunarea gurilor. doar limba, batrana actrita.
oricum. mi-a explicat ea. ca limba e ca un animalutz. care iese din gura acestui partener. nepasatoare complet de buze. obiecte de decor in aceasta mare incercare. a sarutului.
buzele raman cica de lemn esenta moale. intredeschise, asa. cat sa permita limbii, batrana actrita. sa iese din cotlonul ei. si sa intre in gura lui shmookie. unde sa cotrobaie parca. in cautare de ceva. a ce, nu stim inca.
dar voi reveni cu info. legat de asta. dar si de cati ani de saruturi are shmookie la activ. (vezi mai sus).
si mi-am amintit. ca pe vremuri. la inceputul erei saruturilor de cireasa. am intalnit si eu. niste curiozitati in materie.
un domn. care arata foarte pasnic, asa. dar cand deschidea gura. si o lipea de mine. parca devenea varcolac. se punea sa rontaie. si sa striveasca. si sa traga. de limba mea, batrana actrita. pana imi ieseau ochii din cap. de durere si frustrare.
dar si neintelegere. nu pricepeam nici moarta. de ce un act. despre care lumea zicea ca e ok. trebuia sa provoace atata zbatere si suferinta inutila. ma rog. am fugit repede din calea lui. cu cateva pene smulse din penaju-mi de cireasa.
am mai intalnit pe cineva. care prin sarut. imi distribuia. o baltoaca intreaga. de saliva. cu care nu stiam niciodata ce sa fac. sa o tin. sa-l chem sa i-o dau inapoi...sau ce.
atat de multa. incat parca imi si imaginam. cum vin odata cu ea. si pesti. si moluste. si alte vietuitoare. care prefera sa traiasca in apa. am fugit repede si de-acolo. dar cu penele moi. si pleostite. de umezeala.
si am mai intalnit un caz. pe care l-am luat si pe asta personal. el, protagonistul de sarut. sugea mereu de limba, batrana actrita. mai s-o rupa, saraca. am fugit, ati banuit. ca limba beteaga. parca desprinsa din tzatzani.
si asta dupa ce trecuse deja prin experienta cu omul luptator cu gura mea. cu care avea cine stie ce ranchiuni vechi de impartit. si cu omul cu fauna marina. pe care insista sa mi-o doneze mie. in chip de legamant.
o vreme m-am gandit cu frica la sarut. apoi natura mama si-a facut mendrele. si cireasa a prins curaj sa sarute din nou. ne simtem bine?
asa. shmookie a luat o decizie de necrezut. pentru mine. ce noroc are domnul ei cu buze nepuse la bataie. eu l-as fi considerat un caz ratat. fara speranta.
shmookie a decis sa incerce sa-l anunte cumva. prin semnale si vorbe bune. ca si buzele sunt binevenite. cand 2 guri se impreuna.
recunosc ca mi-e frica de deznodamant. pentru ca mi-e frica. de ce va urma dupa sarut. daca saraca trebuie sa-l invete. cum ca stiti voi cine, batrana actrita, nu limba. trebuie sa faca niste lucruri proprii speciei ei?
dar admir curajul. si deschiderea ei. si o sa va tin cu toate la curent.
saruturile voastre au fost mereu reusite?
despre autorii sms-urilor de noapte
nu cred ca exista multi printre noi. care sa nu fi primit sms-uri amagitoare in miez de noapte. de la alti oameni. care sunt practic inabordabili oricand ziua.
oameni lei paralei cat e soarele pe cer. care nu au nevoie de tine. dar transformati in lei fara curaj din vrajitorul din oz. cand se lasa seara peste sat. si ar mesteca de la distanta. orice corp prin care curge sange proaspat.
perioada de sms-uri de noapte se deschide putin inainte de 12. cand nu mai e mare lucru de facut.
cand orice idee inflacarata ti-ar putea veni. si orice actiune romantica ai vrea sa intreprinzi. ca un papagal ce esti. in urma sms-ului. pica in derizoriu. si in misiune imposibila. din pricina orei.
si ei stiu asta. si se bazeaza pe asta. autorii sms-urilor de noapte mananca din carnea noastra. a celorlalti, care stam in banca noastra. si avem trairi comparabile ca intensitate. si ziua si noaptea. fara fluctuatii elucubrante.
ei nu sunt nemernici. sunt doar neimpliniti. si un pic speriati. cand se gasesc singuri noaptea in pat. acompaniati doar de o pijama cu smotocei. la care nu se joaca nicio matza. si un pui de perna pufos. de tinut in brate.
dar nu sunt suficient de speriati. sau poate doar prea complicati. ciudati. sofisticati. tenebrosi si neadaptati. incat sa aiba langa ei ceva mai mult de un avatar. ce poate fi oricand scos din priza.
ii si vad. ii vad pentru ca mai fac si eu cateodata. si dupa ce trimit. mai prind putina inima. pot sa dorm. asa ca le vad. gura de aer artificial. pe care au tras-o pe nari. dupa ce au dat sms-ul. nu sunt pe marte. as putea apartine cuiva. daca as vrea.
sms-urile sunt fluturi de noapte. meniti doar sa mentina. un foc caldut. nu o valvataie. doar o carne putin sfarainda. si 3-4 alti fluturi in stomac. dar cam bolnavi psihic. cam palizi la fatza. si nescosi sa alerge la joaca. prin soare.
autorii sms-urilor de noapte. isi concep special mesajele. incat sa nu urmeze nimic. sa nu genereze actiune.
rareori primesti. vin la tine / hai sa ne vedem / pune ceva pe tine ca avem treaba / stiu ca e tarziu dar maine trebuie sa te vad / hai sa mancam junk food impreuna / sau lasa tot si hai sa fugim acum la munte. sau te iubesc.
si de cele mai multe ori sunt. dormi? / dor / dor dor / dor dor dor / ma gandesc la tine / as vrea...daca as putea...si daca s-ar inventa...si daca ar fi... nu s-ar mai povesti...sau doar un emoticon. pozitiv. convenabil. dar neangajant.
sau pur si simplu un mesaj gol. la care poti sa-ti inchipui orice. si care te rascoleste. si te sfredeleste ca un fier incins. inima face saraca poc. asta e cazul cel mai pervers. te lasa sa-ti inchipui orice. dar exact ce ai vrea tu, nu.
ele nu urmaresc nimic concret. vor doar sa mentina o stare de spirit destinatarului. si sa aline putin alienarea de moment a expeditorului.
ora este tarzie dintr-un motiv simplu. atunci exista cele mai multe sanse dormi. si atunci nu prea ai cum sa reactionezi impulsiv. si gata. te trezesti dimineata. soarele e sus. ai ratat.
sau nu dormi. dar ai treaba maine. si nu mai poti. sau n-ai cum. sa sari ca un arc din pat. la 2. si sa...sa ce? ca tocmai spuneam. expeditorul nu te-a invitat sa nimic. a vrut doar sa stii ca s-a gandit la tine. ca te are inca in baza de date. poate chiar in lista scurta.
dar nu suficient de scurta. incat sa te ia de mana la 5 dupa-masa sa mergeti la film. sau sa te scoata la masa la pranz in oras.
dar ce ne mai plac autorii sms-urilor de noapte. cum am vrea tocmai cu ei. sa petrecem sub lumina diminetii. sa ii aratam prietenilor. sa ne facem cumparaturile.
de fapt sa obtinem orice semn. ca ne-ar putea iubi. si cand nu sunt disperati. sau au un moment de panica. trecatoare ca o ploaie de vara.
cam atat despre autorii sms-urilor de noapte. si despre mesajele lor schioape. cocosate. si cu bube-n cap.
sms-uri asa primim toti. dar e de sperat ca macar noi. trimitem destul de rar. sau spre deloc.
Publicat de another cherry 27 comentarii
Etichete: cumparaturi, fluturi, frica, noapte, pui de perna, singuratate. pijama, sms, soare, tarziu
luni, 3 noiembrie 2008
cireasa la blog'n'roll
aseara am fost pana in miez de noapte la blog'n'roll. uitati cum a fost.
Publicat de another cherry 0 comentarii
duminică, 2 noiembrie 2008
dusul pervers, cu plaja prea scurta
nu, e clar. mie nu mi-e dat sa fac in viata mea. un dus cumsecade. intr-un mod constant si regulat.
am mai scris despre asta. invinuind ursitoarele care s-au strans. in jurul patutului meu de cireasa pui. va rog frumos sa cititi. daca aveti vreme si placere. este un material bun. si vreau si sa intelegeti ce ma roade. oricum, inca sunt ferm convinsa ca e asa.
din dusurile din viata mea. ori curge un fir inexistent de apa. ori e stricat capul ala. si curge pe langa el. o parte buna din firul ala de apa.
de-aia a trebuit sa-mi fac abonament la o sala scumpa. si de megafitze din oras. ca sa pot presta si eu. macar o data la 2 zile. cate un dus cumsecade.
dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici. ci despre dusurile perverse. cel mai rau soi. dusurile care au plaja prea mica intre rece si cald.
ma dezbrac. ma bag in dus. zambesc. imi place apa. de ce sa zic. si sunt si o fire optimista. cand intalnesc un dus nou. e ca in relatiile cu barbatii. sper mereu ca va fi de bun augur.
ca de data asta o sa pot avea o relatie serioasa. fara inselaciuni. jocuri murdare si neincredere. deci ma uit spre dus cu ochi noi. si privire limpede.
hai arata-mi ca se poate. si ca eu doar sufar de mania persecutiei. dar ca tu o sa ma vindeci. pentru ca de fapt exista dusuri bune. hai arata-mi acum.
dau drumul la apa. iese cu clinchet si suvoi maricel. uraaaaa. uraaaaa. dar e prea rece. mi se intaresc sfarcurile. pielea se face de gaina. ochii de caprioara obligata sa bea dintr-un izvor inghetat.
dau repede in partea cealalta. spre cald. o vreme nu se intampla nimic. apoi suvoiul curge brusc ca un rau cu fiertura. mi se relaxeaza sfarcurile. fac auci. se inroseste pielea subtire de cireasa. mai tare decat e ea natural. din livada.
mut repede spre ceea ce banui ca e mijlocul. acum e calaie. nici calda nici rece. nici moarta, nici vie. mi se intaresc sfarcurile la loc. mi-e frig si respir promoroaca.
cu degete tremurande caut locul ala magic. unde ar trebui sa fie limita dintre gheata si caldura. imbinarea intre yin si yang. moale si tare. barbat si femeie. alb si negru.
am gasit zona. dar ca la un radio vechi. cand cauti din ochi scala dand de o rotita. cauti ca-n branza telemea.
dar ce sa vezi. dusul asta. in care am crezut. cu care am pornit la drum cu inima deschisa. nu are o plaja de cald-rece. are doar un punct fix. si foarte scurt.
e imposibil de dibuit. incerc de 328 de ori. se schimba anotimpuri. imi creste barba. sfarcuri tari. sfarcuri moi. sfarcuri tari. sfarcuri moi. doare de rece. arde de foc. ma plictisesc.
ma sapunesc cu neplacere. cui ii trebuie clabuc cand nu are confort termic. pentru limpezire, aleg frigul. sfarcuri tari. ma enervez rau. si plec jignita din dus.
uitandu-am urat la el. la capul lui mai ales. pentru ca eu sunt cireasa umanista. nu pot gandi inginereste. asa ca mi se pare. ca de acolo vine comportamentul aberant. de la cap.
ma uit urat ca la barbatii cu care nu m-am inteles. desi mi s-a parut ca totul poate sa mearga armonios. pana cand moartea ne va desparti.
ursitoarele voastre ce-au zis? apropo de dusuri. dar si de parteneri.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
bariere cu jeleu
gata. am terminat-o cu prietenul meu. am anuntat eu cu aplomb. acum ceva vreme.
nu il mai suport. i-am spus si lui asta. am inchis relatia. mai public decat ati putea crede ca se poate. am spus tuturor oamenilor pe care ii cunosc. si care au stat sa ma asculte. lumeeeee. lumeeeeee.
si ca totul sa fie clar. am pus niste bariere cat casa. langa locuinta mea din nordul discret al orasului. in partea de unde stiam eu ca vine el.
in caz ca, Doamne fereste, ar vrea sa ma urmareasca. chiar dupa ce i-am spus ca nu mai e nimic intre noi. si ca nici nu va mai fi vreodata. ce mandra am fost ca am avut atata tarie de caracter. incat sa-i spun ferm. s-a ter-mi-nat!
barierele mele au incurcat putin circulatia in cartier. vecinii, in special cei in varsta. care au masini. mi-au facut scandal maxim. m-au porcait. s-au organizat intr-un comitet.
s-au intalnit clandestin in holul uneia dintre scari. unde se pare ca. asteptand sa le vina inspiratia legata de cum sa rezolve problema. au si fumat ceva. intaratati de un vecin mai tanar. si mai creativ. cu urechi clapauge.
apoi au incercat sa le darame cu un drug dintr-un material dur. n-a mers. barierele mele sunt bine instalate. sunt o profesionista. am vorbit cu niste ingineri nemti sa le puna.
si dupa ce le-am ferecat in cadrul unei scurte ceremonii. la care am chemat persoanele cele mai apropiate. mama de cireasa. o matusa grasa. si cireasa-cerb. am aruncat cheia in lacul de langa casa.
le-am ras in nas vecinilor imbufnati. si toti trebuie acum sa ocoleasca mult ca sa ajunga la ei acasa. hihihi. hahahah.
prima zi a fost ok. la mine ma refer acum. a doua la fel. dar am simtit un pic de duiosie. ziua numarul 3 s-a dovedit fatala. m-am uitat la ditamai barierele. si m-am intrebat. ce o fi fost la mine in cap. gunoi si pietre a fost raspunsul. fara sa mai intreb publicul.
am coborat si am dat putin tarcoale barierelor. hmmm. unde nu a reusit drugul. nu merge doar un efort de vointa.
apoi mi-am pus costumul de scafandru. si am ramat cu degetele facute cange. tot fundul lacului. in speranta ca o sa licareasca dorita cheie. precum un diamant slefuit la Amsterdam.
dar ioc. lacul nu a tinut cu mine. cheia sora cu disparitia. tot ce am reusit a fost sa ma aleg cu o raceala zdravana. Si 2 lipitori. care si acum, cand vorbim. mai sug din sangele de cireasa.
asa ca am luat 528 de borcane cu jeleu de zmeura. si pensule de diferite dimensiuni. si m-am apucat sa-l lipesc uniform pe bariere. am lucrat toata noaptea. pana tu, om trecator si necunoscator. nu mai ai cum sa te prinzi ce a fost acolo.
vezi doar un gardulet foarte apetisant. care imi inconjoara blocul. de culoare roz inchis. vecinii s-au mai imbunat. au venit toti cu rubedenii. au chemat si veri de la tara. si au lins pe furis barierele. i-am vazut noaptea. erau fericiti.
si acum astept. astept sa vina el. atras de aroma puternica de jeleu. si de toata emotia mea. ca postasul din reclama la cafea buna. si ca Mos Craciun. care o paraseste pe Merry Christmas, sotia lui. si lasa tot. reni, cadouri, copii. doar ca sa savureze o ceasca fierbinte.
sfinte sisoe, cum am putut sa pun bariere. si sa am aroganta sa cred. ca o sa vreau sa le tin?
asa ca de acum inainte. o sa gandesc de 100 de ori inainte sa montez bariere. sau sa iau decizii ferme. care sa fie asa de greu de demontat.