cireasa sustine sala palatului

suntem in plina criza financiara. si apoi psihica, morala si prin urmare si fizica.

in jur sunt tot felul de initiative. ca un fel de masura de protest sau straniu/naiv colac de salvare. mancaciosii vor sa cumpere toata ciocolata de la o anumita fabrica. ca sa o salveze de la inchidere.

ecolofilii plateaza copacei. ca niste disperati in prag de iarna. ca macar sa respiram aer curat. daca tot avem crize de tot felul. sa ne plimbam prin padure. daca avem arici prin buzunare.

si eu, eu. nu puteam sta cu mainile varate in sanul de cireasa. eu am ales sa sustin sala palatului. unde se strang incasarile facute de acest stabiliment de cultura pe banda. imbracat in hainute vechi si rigide, nu stiu. lucrez acum la informatia asta.

ceausescu cica a construit sala palatului. ca sa aiba unde-si tine congresele. de unde sa stie el. ca aici o sa se joace cireasa tzontzoroiul. pe ritmuri de tango, nu jazz, muzica electronica si rock.

cum o sustin? cumparand inversunata bilete. si convingand si alte fructe si legume sa-si cumpere si ele. la mai toate manifestarile culturale emanate aici. am n-am treaba. eu sunt vesnic veninda catre/plecanda de la sala palatului.

de fapt de-aia muncesc. muncesc zi de zi. ca sa ma lase antipaticii aia de la intrare. sa sed si eu, cireasa in prag de iarna. in sala luminata plapand. cu scaune incomode, tapitate cu o catifea cacanie veche. si sa ma uit cu ochi bulbucati-bucurosi la orice ruleaza live acolo.

sambata seara am fost la nouvelle vague. m-am batzait, ridicata in picioare. si am admirat rochiile si ritmurile frantuzoaicelor. am plecat taaaare multumita.

duminica am ascultat cu placere koop. si m-am uitat cu pofta la 2 barbati din orchestra. care purtau maiou si cantau la niste instrumente. ma pierd cu firea cand vad barbati artistici care poarta maiou alb.

cireasa e bucuroasa. chiar daca formatia e rece, aroganta si antipatica. de fapt nu degeaba veneau suedezele sa faca dragoste ca la balamuc in romania, la mare. veneau pentru ca suedezii sunt asa de reci.

trebuie sa fie de vina si mancarea arida. niste chiftelutze cu gust bizar. si cica peste uscat. si carne de ren fara gust. si ma rog, poate fi si temperatura.

asaaa. luni am ras de glumitele facute de nigel kennedy. si m-am minunat ce povesti a stiut sa spuna cu vioara aia vrajita. m-am foit pe scaun, am dat din cap in ritm de jazz. am plecat multumita.

in cele 2 zile de pauza am fost ca bolnava. trasa la fata. cu temperatura mare si frisoane. am chemat salvarea. si verdictul a fost clar. stimata doamna, va rog (catre mama)duceti cireasa urgent la sala palatului.

mi-au masurat cu un aparat special dorul marunt tropaind prin vene. din cauza departarii de obiectul pasiunii. asa ca mama m-a luat pe sus, in paturi. si joi am luat-o de la capat. m-am dus sa ascult tango electronic cu gotan project.

am intrat ca la mine acasa. m-am suparat rau ca nu m-au recunoscut la intrare. dupa ce sunt atat de a casei. am varsat flacari pe nari peste agentii de paza si plasatoare. si am pasit demna in sectorul J. adica penultimul rand, din pod.

m-am asezat din nou pe scaunul tare. tare incomod. sfinte sisoe, ce bine e. cum am putut sta deoparte 2 zile? unde mi-o fi fost capul? ce sa mai, am plecat multumita nevoie mare.

si acum caut cu disperare. noi prilejuri de a cumpara bilet. si a ma duce sa prestez cu prezenta-mi mica de stat. dar vai! atat de mare la sfat. in acest asezamant de cultura aproape urbana. si look de camin cultural expandat.

daca nu v-am publicat un comment. nu va suparati si nu o luati personal. sunt pana la sala palatului. m-au chemat ca nu era destula lume in sala. si dadea prost la artist. care artist? nu stiu. important e sa fii "in". parca te mai uiti.

pentru ca e criza. si din sala palatului, ca din viata, scapa cine poate.