preludiu: acest post este scris pentru gia de la cherrytales. pentru ca ea strange amintiri frumoase din coplarie. si pentru ca am avut de cateva ori discutii interesante. ca de la cireasa la cireasa, asa.
amintirea mea e legata de mirosuri, cateva. si niste sunete. si nu e cursiva, ci facuta din cioburi dragi mie.
primul e mirosul de petrosin, cand matusa mea grasa freca parchetul cu ravna. si fara sa se simta napastuita. de vopsea cand tata bibilea vreo mobila cojita. pe care o ciobisem eu, infigandu-ma tare in ea, cu capatana mica de cireasa.
de carne prajita si cartofi prajiti cu ou. pe care ne napusteam toti ca niste varcolaci, o casa de copii. dupa ce matusa grasa termina cu petrosinul si tata cu vopsitul.
mirosul de pachete din america pe care le primea mama de cireasa pentru mine. si prin care rascoleam cu emotie si evlavie. stiind ca o sa fiu cea mai bine imbracata cireasa necoapta de pe strada avrig.
mirosul mancarurilor orientalo-balcanice de la restaurantul chinezesc nan-jing. unde ma ducea mereu mama de cireasa. ca ma obisnuiasca ca in viata trebuie sa traiesti bine. si asa a fost. mi-a intrat in cap.
cel de turta coapta in cuptor de catre mamaia n. pe care lipeam repede unt, fara sa ma gandesc ca ingrasa. cireasa scandurica ce eram. mirosul de brad impodobit cu mama in seara de Craciun. si de sarmale dormind pe foc mititel, la bloc.
sunetul facut de roata masinii de cusut. la care aceeasi matusa grasa si acelasi tata coseau ca la concurs fuste pentru mine. si pentru alte cirese din livada noastra vesela.
sunetele de fierastrau, ciocan, bormasina, freza, si cate mai sunt de manuit de catre un gospodar intr-o casa. stiam ca in urma lor rezulta obiecte finite, mai frumoase. pentru mine si ceilalti din casa.
sunetele muzicii cu care am crescut, jazz bun si blues si alte mai cate. si acum le mai ascult, ca am casetele. tot alea, de atunci.
cam asta imi vine mie sa spun despre copilarie. de cand eram cireasa mica. si mai mancam bucuroasa si cirese necoapte si nemestecate.
postludiu: gia, hai si tu la intalnirea cu cirese unde o sa mancam prajituri, pe 16 decembrie. sper sa poti.
marți, 18 noiembrie 2008
gust de cirese necoapte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Ai amintiri foarte frumoase si foarte frumos descrise, ce sa zic!
Ce-mi mai place sa ma joc !!! :D
@anonim: daaaaa, si mai am si altele, chiar a fost bine. inca mai e.
@fyt: cu ce?:P
Super subiect ai avut pentru azi; in consonanta cu gandurile mele tot mai nostalgice in ultima vreme :). Probabil pentru ca stiu ca se apropie vremea sa vin acasa, imi tot vin in minte tot felul de franturi de care mi-e tare dor.
mirosul snitelelor de duminica
mirosul pachetelului pus de mama pentru mine in prima mea excursie singura - eram la gradinita :)
un anume miros de fum si praf, undeva, intr-un sat drag din baragan
stradaniile mele pe o scandura - voiam sa fiu nadia comaneci :)
si nu demult, mirosul unei creme care m-a facut sa-mi mai doresc un pic viata mea de Bucuresti, cand munceam 11 ore pe zi :)
Daca acum am atatea nostalgii, ce ma fac la 90 de ani? :))
DA! DA!
@thea: wow, asta cu fumul si praful dintr-un sat dobrogean e asa de vizuala. si mie imi place mult de tot cum miros satele, mai ales seara, cand lumea se strange pe la case si face activitati homey.
@marie jeanne: la petrosin te-am atins, stiu:P
@ cireasa ->
Cu viata. ;)
Da da da :) Foarte frumoos :) Acum am vazut, am notat si multumesc de invitatie , mi-ar placea sa vin :)
gia1gia2gia3 poate vb si pe ym :)
Trimiteți un comentariu