cireasa si urgenta medicala

ma urc pe aparat. incep sa dau din picioare ca de obicei. cam in sila. dar nimic nu pare sa anunte atacul.

ma uit in piscina, jos. lumea inoata. o femeie are casca. urasc castile astea de par. chiar daca la rastimpuri mi se mai incurca printre degetele subitiri de cireasa. cate un fir de par al altcuiva. in timp ce inot. tot nu vreau sa poarte lumea casca.

aoleu, iar a venit ala cu tubul de snorkling. si ochelari creati sa vada corali si anemone si arici. nu fundul unei piscine. un gras cu lant gros la gat.

ma rog. ma uit la minute. la calorii. la animal planet. la un canis care face giumbuslucuri. la un leu de mare in dificultate. salvat de animal detectives. ce sa mai, ma plictisesc.

iar trebuie sa-mi inchipui, ca sa pot termina antrenamentul. ca salvarea planetei atarna de vointa mea. ca daca reusesc sa stau pe cross trainer 40 de minute, suntem salvati. iar de nu, pamantul va fi distrus. eu incerc sa stau, ce sa zic. om vedea. eu mereu incerc.

langa mine, se aseaza pe alt cross trainer. un domn brunet. cu nas coroiat si pielea maslinie. ma mai uit si la el. sa mai treaca vremea. e misto. dar eu am venit aici sa lucrez. nu ma pierd cu firea de la atat. in plus, el nu pare interesat.

coroiatul incepe sa dea din picioare energic. are tricou lacost roz, cu crocodil. de fapt asta e ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte. crocodilul mic cu gura mare deschisa. ranjind la mine aburi de parfum vrajit.

colegul emana asa niste miasme potrivite pentru narile de cireasa. boarea ma ia repede pe la spate. incat cad cu pleosnet. si cu incetinitorul. de pe aparat gramada pe parchet.

curios, dar uite ca nu ma doare nimic. sunt doar paralizata asa. si de fapt destul de fericita. miroase asa de frumos. imi misc ochii in cap catre coroiat. el da din picioare nepasator. nici n-a vazut ce-am patit.

vine salvarea. nino-nino. dar cad si ei retezati. de la mirosul otravitor de bun de tot. vin alte salvari cu lucratori cu masti. isi ridica de la pamant colegii cazuti. si se retrag in graba. nino-nino.

eu raman iar singura. ma rog, nu chiar. cu coroiatul nepasator. mi-e bine. el da acolo mai departe din picioarele alea viguroase. il doare-n basca.

imi trec prin fata ochilor. cele mai bune momente. in fragmente scurte si dese. uite aici mancam tort de ciocolata de la capsa. aici calaream in galop pe scrum. calul alocat mie. aici stateam pe iarba cu flori langa manastirea humorului.

sunt ca frodo. cand l-a prins paianjenul ala urias de pe munte. in drum spre mordor. sunt verde la fata. dar vie. sunt cazuta pe spate. cu codita data in laturi. din samburele de cireasa se aude. simt chiar si eu. o bataie slaba. ca niste aripi de fluture de vata.

aburii care ies din coroiat sunt mov. cu cat se misca mai mult. cu atat scoate mai multe miroase. crocodilul a deschis gura cat o sura. ma simt asa de bine.

stau asa vreo 40-45 de minute. nu stiu exact. pana cand coroiatul se desprinde de aparat. isi ia nasul mortal la spinare. si bluza roz. si iese din sala. delicios de nepasator.

atunci ma scol. casc. ma intind. ma scutur. imi aranjez putin parul ravasit. ma sui pe aparat. si continui trainingul. mai tineti minte cum se sfarseau compunerile noastre de cand eram mici?

ce bine e la sala!