joi, 18 decembrie 2008

cireasa slaba de refuz

veve

E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.

Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don't you do that. Promit sa pun osul.

Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.

La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.

Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.

Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.

Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.

Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.

Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.

Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.

Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.

Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.

Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.

Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.

Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.

11 comentarii:

Anonim spunea...

Ce zuza nebuna! Eu am renuntat la praji la amiaza, ca oricum cantarea greu, if u know what I mean, nu mai pun euro 5, pun euro 4 ca oricum merge, nu mai iau sucuri 100 % naturale si eco, mi le fac acasa, nu mai chem femeia o data pe saptamana, ci o data la 2 saptamani si sunt sigura ca vor mai urma. Cu toate acesta insa, tot e criza,in buzunar si, si in cap. trebuie sa gandesc si niste masuri pe termen lung.

Anonim spunea...

Cireshiko, io sincer sper ca acesta este un exercitiu, o compunere pe perioada vacantei de iarna, caci NU POT sa crez ca est asa timpitzica: cum adica te jenezi sa nu maninci cuburile de mezeluri de kkt de la gagicile alea? Cum adica te jenezi sa zici unui tip ca nu doresti ce are el de vinzare. Ca sa nu mai zic ca, de fapt, nici nu ai de ce sa zici ceva; insasi ideea ca tre' sa te justifici fatza de aceste persoane pentru ca faci/nu faci un anumit lucru este completamente greshit. Pentru o fata desteapta ca dta, e chiar penibel.
Cura de slabire? Daca vrei, iti mai zic o data cura de likide, cea care s-a perdut.

Anonim spunea...

Te foarte inteleg :) dar iti pot spune, din experienta, ca treaba asta e educabila; dar probabil ca da roade mai multe atunci cand e ceva la mijloc, mai puternic decat vointa noastra de a face economii:). La mine au fost ratele la casa... In alte conditii (adica fara rate) as fi reactionat fix ca si tine :).

Si in alta ordine de idei, pentru ca nu stiu cu siguranta daca mai intru azi, va urez tie si celor din jurul tau - pe net sau nu - sarbatori linistite, Mos Craciun vesel si darnic, distractie excelenta! Cu mult drag, T! xxx

Anonim spunea...

mie abia mi'au deschis mall cu Billa aci aproape asa ca nu posa renuntz la chifle si croissante.Oricum fac economie ca nu mananc dulciuri si nici multa carne si nici fructe...ii stiu si p'aia cu felicitarile, niciodata nam priceput ce zic ei acolo, mi se pare dubios, nu le dau nimic.

another cherry spunea...

@mihaela: eu am renuntat la o excursie la istanbul si am cumparat cadouri de criza si nu am plecat in australia:). si da, mai urmeaza si altele. brrrrr. dar parca aia din cap e mai nasoala decat aia din buzunar.

@vera, din pacate nu e un exercitiu, e adevarul adevarat, am aceasta meteahna care loveste cand nu ma astept, in tot felul de domenii. salamul ar fi cel mai inofensiv lucru, ca sa fiu sincera:). cat despre cura, am dat un kilogram pana acum, din cele 3 propuse. dar sper ca poate mai intra ceva la apa pana de craciun sau macar rev. nu-mi spune cu lichidele ca nu stiu de ce, cred ca nu sunt in stare sa tin:)

@thea: merci frumos thea pentru bunele urari dar sper sa ne auzim totusi zilele urmatoare:). si bine ca ma intelege cineva, cu uite vera ma trage de perciuni. oricum, ce sa fac, ca asta e materialul clientului:-(

@tuvia: deci stii magia billa, nu trebuie sa explic cum e cand te obisnuiesti sa faci shopping acolo:). mi-a fost greu sa ma desprind, si uite pentru ce!

Anonim spunea...

haaaaaaaaaahahaha, ala e bancul meu preferat ever!!! :))))
dar blondy care esti... say with me: NU. everybody now: NU. domnisoara cireshoasa din spate, mai tare va rog: NU. spune in oglinda: NU. spune-i mamei de cireasa si ciresei prietena: NU. dar NU deveni o "NU person", ci doar invata sa pronunti cuvantul destul de bine cat sa-l folosesti la o adica... :))

another cherry spunea...

@cristina: vai, daca ai stii cat de mult ma muncesc eu la partea asta. si am reusit la niste capitole, dar in unele directii ma uimesc singura:)

LiaLia spunea...

Ca sa incep cu sfarsitul, de-aia am avut intotdeauna abonament, sa nu fiu pusa in situatii critice :))) Eu sunt inconstienta, cred. Pana acum nicio situatie critica nu m-a facut sa renunt la ciupercutele mele in ulei aromat si alte scorfeturi de la Mega Image. Chit ca la Cora or fi mai ieftine, nu calc acolo nici daca ma bati. Pe baiatul cu binefacerea pe 150 de mii l-am intalnit si eu, dar i-am rezistat cu nesimtire ochilor de caprioara in lumina farurilor. N-am suflet, stiu :p

another cherry spunea...

Lia, cum o fi asta ciuperci in ulei aromant? Auzi, da tu de branza de kapra cu chimen n-ai auzit?:P
Ai suflet, si inca mare:). Sunt eu cea care nu prea are minte:)

LiaLia spunea...

Sunt nişte ciupercuţe mici mici în ulei de măsline cu busuioc şi alte ierburi mmmmmmmm. Merg şi aşa, si în sos, şi cu orez şi cu ce vrei tu. Buuuună brânza de capră cu chimen. Şi prosciuto şi ... hai că m-a luat leşinul :))) Mi s-a spus că n-am copii, n-am griji prea mari (în afară de rata la credit şi casco scump), aşa că pot să-mi permit să îmi fac de cap la magazin :)) Şi la Viena peste 5 zile yupiiii! Pupez şi weekend fain!

another cherry spunea...

Lia, miam-miam. Mamaaaa, mai ai doar 5 zile, ce tare! Auzi, nici eu n-am copii si vreo alta obligatie, dar ma simt asa, nu stiu cum, obligata de bunul simt sa fiu mai cumpatata:)