Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.
Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.
Post
Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.
De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. ...
Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.
Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.
Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.
Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.
Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.
Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.
Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. ...
Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.
Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.
Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.
Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.
Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.
Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.
A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.
joi, 18 decembrie 2008
moartea lui lolek, asistat de bolek
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Stau cu lacrimi in ochi si ma gandesc ce sa-ti spun. De la 9 ani, cand am vazut ochii lu mielu Bazil holbati la mine din oala de ciorba, n-am mai mancat decat oaie si si aia pastrama. Dupa ce am hranit cu porumb si iarba 10 ratze lesheshti (din alea mute), le-am gasit cu gatul frant intr-o zi si s-a terminat. Nici ratza pe varza nu mai mananc! Vrei sa inchei acum si relatiile cu slaninutza si cu sarmalele??? Si ce-mi mai ramane, salata cu nitrati si brocoli? Pe alea sa le mananci tu. Na!
eu cred ca ar trebui sa existe un psiholog pt Lolek si Bolek. Sa le spuna cum sa se calmeze in 4 pasi sau cum sa aiba o relatie satisfacatoare cu viitori consumatori.
@Lia: gandeste-te ca fiecare porcusor, e un gangster fioros in devenire si atunci e mai usor. sau un politician.:)
@LiaLia: tu ai vazut cum fac puii galbeni cu puf piu-piu-piu? brrrrrr:P.
lolek si bolek au loc in burta de cireasa, no problem. doar ca imi pare rau:)
@codo: sau au nevoie sa se intalneasca cu ciobanul mioritic, care le-ar zice sa se resemneze, ca nu e nimic nasol cu moartea. e ca o mireasa.
As fi vrut sa nu citesc postul asta al tau. :(
Dar credeam ca o sa ma amuz.
Eu incerc sa mananc numai pui. Pentru mine nu porcul e cea mai buna leguma.
Codo, daca la povestea Cireshei spun cu sughituri "mananc si plang. Mananc", la povestea ta cu purcei=politicieni m-ai facut clar sa renunt la porcarii :)))
Cherry, puii mici galbeni si draguti se transforma f repede in niste creaturi nesuferite care abia atunci pot fi consumate. Si deja nu mai am nicio problema cu ele :)
Tomata, of, nu toate lucrurile sunt vesele. Asta e unul care nu e deloc, dar totusi e. ASa ca mi-a venit sa scriu despre el.
Eu prefer legume si orez si paste. Dar de Craciun mai gresesti.
am o aversiune teribila fatza de absolut toate kestiile de sarbatori romanesti, in afara de cozonac si pasca.Plus ca'mi plac porcii ca animale, mereu am vrut unu' :)
à propos : http://www.chestionabil.ro/comments~spam_the_last_hug_farewell_ignatius~12~2008~2342.html
@tuvia: eu trebuie sa recunosc ca imi plac chestiile de sarbatori, adica mananc sarmale si piftie. miel nu mananc, pentru ca imi plac prea mult oile:P
ma uit acum.
Cînd m-a înţepat viespea, am ştiut că vine din gaura aia din iarbă, aflată în mijlocul curţii. Şi am hotărît să răzbun buboiul cît o nucă, răsărit sub bărbie. Am tras cuşca de plasă deasupra viesparului, sigur că iepuraşii mei albi, Gogu şi Bianca, o să-i mănînce pe toţi, pe măsură ce vor ieşi de sub pămînt. O vreme nu s-a întîmplat nimic. Urecheaţii păşteau liniştiţi. Iar eu trăgeam cu arcul din lemn de corn săgeată după săgeată în cele patru mîţe ale vecinului cocoţate pe gard, dar nu le nimeream.
Deodată, am auzit ţipete ca de bebeluş cuprins de crampe. Cuşca iepuraşilor era neagră de viespi şi ei se tăvăleau, ţipînd, îngrozitor. Mai ţin minte că am ridicat plasa şi că un nor bîzîitor a năvălit pe mine.
Am stat o săptămînă în spital, umflat ca un balon, înţepat de 48 de viespi.
De atunci nu pun gura pe carne de iepure, căprioară, îngeraş şi pe nici un fel de carne de pasăre.
Inclusiv lebădă.
Dar cu porcul, e cu totul altceva.:)
Ce ceata de animalofagi imi sinteti...cred ca ar cam fi cazu' sa-mi iau picioarele (toate patru) la spinare, altfel o sa ma trezesc cu pielea pusa-n bat in doi timpi si trei miscari (de jiu jitsu, of course). :D
P.S. Da' sint intru totul de acord cind vine vorba de porc. E cu totul altceva, dom'le... :)
@varanus: vaaaaai, povestea mea devine palida si suava si de miere pe langa a ta! si cum, nu mai mananci carne de ingeras? si tu cu ce te hranesti diminetile? adica ce imbuci, langa cana de ceai?:P
@baloo: nu, pe tine o sa te protejez eu din toate puterile:). si melcul, melcul este asa de pasnic, chiar daca stie jiu jitsu.
anyway, porc rulz:)
Trimiteți un comentariu