Pentru cei care nu stiu inceputul povestii chinezesti click aici. Pentru cei ce stiti, trebuie sa precizez de la inceput. Ca povestea chinezeasca de azi e nitel mai trista.
Iar am fost mai intai cu lamaie la Kaufland. Iar ne-am intrebat ce-or manca chinezii. Ce-or bea chinezii. Ce-or simti chinezii.
Am targuit cu cap. Asa atent cum poate nu facem niciodata pentru noi. Am avut oaresce probleme in a tine socoteala sa nu depasim suma. Pentru ca amandoua suntem tare umaniste din fire. Si prin urmare zero aritmetice. Ne dadea mereu cu radical.
Apoi vajjjj, ne-am infiintat pe un soare frumos. Printre salcii inmugurite si pasarici cantatoare fara discernamant. In locul stiut din parcul Herastrau. Unde isi duc zilele chinezii. Armata de teracota miscatoare cantonata la noi.
Mult mai putini chinezi. Mult mai jigariti. Mult mai infometati. Mult mai tristi. Gata cu valul mediatic pe care surfau optimisti acum 3 saptamani. Gata cu doamnele cu blana care aduceau ceai. Chiar si noua ne-a trebuit ceva timp sa revenim. Gata cu aplauzele.
Mai putini chinezi la fata locului. Si deci mult mai putina speranta pe mutrele lor. Si cantitativ si calitativ. De-aia nici nu prea mi-a mai venit sa fac poze.
M-am simtit ca si cum eu voioasa. Proaspat vopsita la stilistul de fitze maxime. Cu bluza albastra cu volane si dupa ce tocmai luasem pranzul. Voiam sa pozez un om bolnav. Sa ma laud apoi mie si voua ca l-am vizitat. 
Le-au trebuit chinezilor 0.002 secunde. Ca la timpul record in care se lauda google ca gaseste zeci de mii de linkuri. Ca sa dibuie croissantii, cel mai usor de mancat din pungile noastre. Pe care ii devorau in liniste.
Le-am adus si tigari si ciocolata pentru energie. Si conserve de carne de porc. Si iaurt si paine si pateu de ficat. Si mere si banane. Si ce-am mai putut. Adica voi le-ati adus, stiti voi cine.
Desi eu nu va cunosc pe voi, donatori pentru chinezi. Aici sunt banii dumneavoastra. Dar ce am vazut acolo nu mi-a picat bine. Si de unde ma gandeam ca asta e ultimul drum la chinezi. Trebuie sa mergem din nou. Sa facem tot ce putem. 
luni, 16 martie 2009
aici sunt banii dumneavoastra
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Saracii! Ce imbecili aia de la ambasada lor. Dar nici cu-ai nostri nu mi-e rusine. Sa faca dracu' niste demersuri Ministerul de Externe.
Ai dreptate.
Saptamana trecuta am avut drum pe acolo. N-am putut sa le duc decat doua cartuse de LM. Exact 0.002 sec a durat pana si le-au impartit.
Resemnati si impietriti. Politicosi dar oarecum distanti.
M-am zbarlit tot- eram multumit ca ma grabeam si ca aveam motiv sa o tulesc repede de acolo.
Se pare ca o parte din cei de acum cateva saptamani si-au gasit cate ceva de lucru pe la en-gross-uri.
Brr ....
@Anonim: da, situatia e cam albastra, chiar nu stiu de cum nu se induioseaza lumea oficioasa.
@lupul negru: aham, deci stii despre ce vorbesc aici, daca ai vazut cu ochii tai. ti-e mila rau:-(
Cireaşo, mă doare sufletul să citesc ce ai scris de data asta :( Nu ca să mă scuz, dar ca să ştii tu, că nu am vorbit vorbe şi după aia am uitat. Din nefericire, am dat şi eu de mai multe cazuri şi de oameni cu probleme şi ştiind că sunteţi voi alături de chinezi, m-am concentrat pe alţii. Spor şi putere şi răbdare îţi doresc! Pup
Am auzit de povestea lor. Imi pare rau de ei sarmanii. Daca mai mergeti sa ma anuntati si pe mine - twitter(ceimbracazi).
buna. abia acum am apucat sa mai intru si eu pe la voi si sa aflu povestea. as vrea sa contribui cu niste bani - fie ne intalnim cumva (stau cam prost cu programul, as putea doar seara), fie transfer bancar. dati-mi un mail la anda_jane20@yahoo.com ca sa stabilim ce si cum.
nu pot pune f mult, dar sper sa se adune la alte contributii si sa conteze.
LiaLia, tu fa ce trebuie la tine acolo, in departamentul tau, ca stiu ca faci bine:). Las' pe noi cu chinezii.
@sonia: asa vom face, saru'mana.
@jane: orisicat de putin conteaza. te anuntam daca mai mergem o data. de data asta vreau sa vb cu ei inainte, sa vad ce le trebuie.
Trimiteți un comentariu