marți, 31 martie 2009

cireasa piromana de pomana

foc

Sunt o cireasa simpla, cu frica lui Dumnezeu.

Nu fumez. Poate sa zic ca mai pun gura pe cate o margine de pahar. Si asta numai daca e cu lichid portocaliu inauntru. Poate. Dar clar imi plac lucrurile si uneori si oamenii din topor.

Uite, una din pasiunile mele profunde. Ceva care ma lasa fara grai, cand eu am atatea lucruri de spus. Ce mi se bulbuca in dezordine la gura-mi mica de cireasa. Este facerea focului si sederea in jurul lui.

Cum incepe valvataia, hop si cireasa. Ma balbai de placere cand vad portocaliu in fata ochilor. Imi fac ochii ca lui Kaa. Trust in meee/ Just in meeee. Da, cred in foc si in puterile lui tamaduitoare. Focul purifica cireasa pana la sambure.

Si pentru ca, precum animalutele din cartea junglei, nu stiu sa mi-l procur singura, focul. Trebuie sa ma aciuez, cand ma roade pofta piromana ce-o incerc. Pe langa niste purtatori de sex tare. Care stiu si vor si pot a se indeletnici cu asa trebusoara.

De obicei ma pun la 5 centimentri de limbi. Cat sa nu ma transform intr-o torta vie si sa stric astfel cheful invitatilor. Dar sa simtesc totusi arsura care ma lesina de buna ce-i.

Daca mi se pune si un pahar in mana. Si in general nu stiu cum se face ca mi se pune. Si sunt lasata sa stau fara discernamant langa flacari. Sunt fericita in mod plenar.

Am observat ca aici sunt diferita de surate. Asa ca mereu ca femeile se raspandesc in 4 zari, oriunde departe de vapaie. Iar eu raman cu sexurile tari, care se inmoaie la vederea focului, cu entuziasm egal cu al meu.

Insa doar pana-ntr-un punct suntem noi boabe intr-o pastaie. Pentru ca o conditie esentiala pentru fericirea mea este sa fie musai foc. Si nu doar fum. Iar barbatii iubesc focul doar pentru ca vad in el preludiul carbunilor buni pentru fript viitoarele animale.

Cum incepe sa sfaraie ciosvarta, pe mine ma apuca o tristete grozava. Si fug degraba dupa femei. Care, slava Domnului, ma accepta intre ele din nou. Pe mine, cireasa ratacita din oastea suratelor.

Si uite-asa nu sunt nici cireasa-cal, nici cireasa-magar. Femeile cred ca sunt cam nebuna sa stau in frig, cu barbatii. Uitandu-ma la foc ca cireasa la poarta noua, pana ma afum. Barbatii nu inteleg de ce plec exact cand incepe punctul culminant.

Traiesc o drama, doamnelor si domnilor. Drama focului neimpartasit de vreunul din sexele pe care le am la dispozitie. Drama ca sunt o piromana care iubeste focul de pomana, focul fara de scop.

Dar am stat la foc sambata seara cu 1-2-3 pahare in mana. Si m-am simtit razbunata.

7 comentarii:

ana spunea...

si eu la fel :) am stat la foc sambata seara cu o doza de becks. fara ciosverte. cu talpi insosetite afara din papuci. la cat mai mult foc. mi se pare ca semanam cireaso.

Anonim spunea...

Poate ca pendularea asta intre barbati (nu pana la capat) si femei (de acolo mai departe)ti se trage de la faptul ca esti o cireasa nehotarata. Priveste in flacari si poate vei afla raspunsul.
Cireasa nesatula

codo spunea...

ah, mi-ai facut pofta de foc.
de-abia astept sa fac unul in padure :)

another, tu esti din categoria cirese fara frontiere, de-asta nu poti sa te incadrezi in vre-un capitol anume :)

another cherry spunea...

anna, pai daca tu vii aici de atata amar de vreme, sigur ca semanam, si inca bine:). unde ai stat tu la foc? ca am observat ca trebuie sa calatoresti in ziua de azi tare mult ca sa poti gasi un loc bun unde sa te lase sa faci foc:).

@anonim: ai semnat tu "cireasa nesatula"? sau ti-a iesit asta ca ultim oftat, asa:)

codo, o fi bine, o fi rau, om vedea:)

LiaLia spunea...

Cherry, la grădină acolo unde te scot pe weekend, e o idee de foc, dar organizat în căsuţa special făcută pentru foc. Care foarte repede se transformă în jar. Numai bun să te pună pe tine pe fugă, pentru că urmează a fi puse diverse ciozvârte. Dar şi pălării generoase de ciuperci cu brânzică de burduf şi alte legume. Aşa că poate ne înţelegem cumva :)

Anonim spunea...

Cred ca amandoua! A fost ceva instinctiv, nu ma intreba ce am gandit.

lupul alb spunea...

Probabil te-ai nascut in anul Ciresei De Foc- si nu sti.
Aici te inteleg extrem de bine.
Cand mergeam in Patra Craiului cu gasca, intotdeauna faceam eu focul. Si intarziam cat puteam de mult momentul numai sa imi infig privirile in flacari. Cat de mult se poate. Si cat mai fara clipeli.
Simteam caldura cum intra prin ochi si se scurge de-a lungul coloanei verticale. Oau, ce senzatie!
Ultima oara,doar ca sa-mi fac de-un pretext, am prajit paine,cascaval si parizer.Plus un mar in jar.Si m-am stins cu apa din Izvorul lui Orlovski.
Uite asa ma bagi tu in nostalgii.