duminică, 1 martie 2009

se facea ca

apples_2 copy

Eu eram Zana Zorilor. Si ca aveam palatul meu de clestar.

Unde ce sa va mai zic. Ma distram ingrozitor de dimineata si pana seara devreme. Cand ma culcam fara griji sau idei de criza. Intr-o camera in care trosnea focul in soba si vedeam cu coada ochiului flacarile cum joaca pe pereti.

Asternuturile erau apretate ca niste foi de tabla. Asta era pasamite rigoarea Zanei Zorilor. Care nu admitea in ruptul capului sa doarma altminteri. In loc de prosoape erau stergare mari de bumbac gros. Fitze, ce vreti.

Veneau mereu prieteni la palat. Si luam mic-dejunuri bogate care se prelungeau pana spre pranz. Cu omleta pufoasa si compot de piersici despielitate si chifle austriece cu unt si branza telemea si sunca de praga.

Beam si ceai de menta cu miere fabricata de albine la fel de fericite precum vacutele din alpi. Albine pe care le masau niste fluturi profesionisti. Trainuiti special sa le face pe albine sa emane miere in conditii de armonie.

Chiar eu, Zana Zorilor, pregateam micul dejun. Valabil si pentru cand nu visez. Ador sa fac asta pentru prieteni. Este probabil unul dintre motivele pentru care sunt des invitata in vacante cu grupuri mari.

Si tot de-asta se pare ca am avut cel putin una din relatii. Hai sa vina si cireasa, ca sa mananca si gura noastra ceva.

Se facea ca mereu canta in palat muzica indie. Si beam cafele pe terasa palatului tolaniti pe perne mari aruncate alandala pe jos. In fata palatului, o gradina cu iasomie si liliac. In jardinierele de la palat, lavanda si plante aromatice.

Terasa dadea, ca sa vezi, sper un rau iute in care scormoneau vidre dupa pesti. Si dupa ce incepeam fiecare dimineata asa de incantator, ieseam calare. Aveam calul meu maron deschis, cu stea in frunte.

Se facea ca domeniul meu includea niste paduri dese in care huzureau fragi grasi. Se facea ca erau poieni in care zburdau animalute. Chiar si parsi, desi nu prea stiam eu cum arata.

La pranz mancam pastrav cu mamaliguta si mujdei sau sarmale sau supa de gaina crescuta in libertate, ornata cu galuste uriase, cu pori mari. Si placinta cu branza si stafide la desert. Dormeam dupa masa, eu, Zana Zorilor.

Se facea ca palatul functiona ca un fel de hostel. Din asta traia, vezi bine, Zana Zorilor. Si ca el era asezat in bucovina, undeva. Cred ca pe drumul spre Putna. Unde e soseaua aia de parca te dai in carusel. Sus-jos-sus-jos.

Se facea ca leneveam zilnic la soare. Si ma uitam cum trec norii. Si asta mi se parea o activitate de maxima prioritate pe agenda zilei. Aveam chef sa culeg fructe cu mana mea din copaci. Si auzeam clopote si talangi.

Se facea ca m-a zgandarit cineva acum rau de tot cu ideea asta. Care e un vis mai vechi. Cum ca Zana Zorilor ar putea sa aiba propria ei pensiune si un helesteu cu pastravi si niste cai.

Ca trebuie doar sa se foloseasca de carisma ei si de faptul ca ii plac oamenii. Si ca moare dupa viata la tara. Si ca ii plac oile si sunetele de talanga si iarba cosita si apa curgatoare. Si sa se foloseasca si de niste fonduri vadit europene.

Se facea ca trebuie sa ma plimb. Sa ascult vantul. Si sa ma bucur daca e arsita si ma prinde ploaia. Se facea ca trebuie sa ies din palatul meu de clestar de pe net.

Se facea ca eram Zana Zorilor si ca voiam sa zbor. Si ca nici ca cireasa nu sunt foarte departe sa vreau asta. Pazea.

15 comentarii:

Anonim spunea...

Uite ce departe ajunsera ciresele :
http://www.onlinecolleges.net/wp-content/uploads/2009/02/cyberporn.jpg

val mănescu spunea...

Asta da mărţişor! Brava, cireşico, mulţam fain. Aşa o primăvară frumoasă n-am mai avut de mult. Şi de la cine? De la un sufleţel pe care nici nu-l cunosc...

another cherry spunea...

Mircea, imi zice ca nu pot sa vad pagina aia. Spune-mi drept: era departe?:)

varanuse, pai dupa ce am primit din partea publicului atentionari ca scriu prea mult despre muste si kkt si altele asemenea, m-am sesizat:P

lupul alb spunea...

Vreai sa termini cu visele astea de zi, da???
Adica cu Putna.Unde ajung dupa 4.40 ore din Bucuresti. Cand ma apuca. Sa ma genunchez la poalele lui Stefan. Unde imi caut de ani de zile o ie pe masura mea.S-o port prin oras. Unde ma duc odata pe am sa shoppuiesc pantofi de export la fabricile din Vicov. Unde am gasit o gospodarie de 5000 mp si casa de 7 camere cu vreo 30.000 euro. Unde ma duc sa maninc cei mai asezati papanasi cu smantana si dulceata- la Varatec.De unde iau si trei borcane de serbet de lamaie.
Si unde vreau sa imbatranesc cioplind in lemn de tei pasarile fantastice pe care le-am trait.
Vreai sa termini?? Ca am de lucru.

another cherry spunea...

Lupule, daca eu sunt bantuita de ciulamaua de hribi de la Sucevita si de dealurile cu iarba pufoasa de langa humor, trebuie sa impart asta cu cineva. Fie ca-i stric ziua, fie ca nu. A, si by the way, wu am ie pe masura mea:)

LiaLia spunea...

Vaaai, ce vis frumos!!! Care poate deveni realitate! Eu as face 4,5-5 ore pana la tine la pensiune! Cu conditia sa pap si eu pastrav afumat in brad, ciulama de hribi si sherbet! Si ca stam dupa aia sa gasim forme in nori si sa ne uitam cum creste iarba, da?

lupul alb spunea...

Avand in vedere si pentru ca.
1. 1 Martie
2. Dor De Duca
3. Primavara

Conclavul Haitei Hotaraste:

http://www.flickr.com/photos/lupalb/sets/72157614599220451/

Anonim spunea...

Iti doresc sa ti se indeplineasca visul :). Cunosc pe cineva, bucuresteanca de generatii intregi, care a facut ceva asemanator visului tau - adica a lasat Bucurestiul departe si s-a mutat cu arme si bagaje la munte, unde si-a facut o pensiune; si ii este excelent :)

Anonim spunea...

off topic: uitati-va ce face aceasta duduie. Fun!http://dacianadax.wordpress.com/

Anonim spunea...

another, daca ai nevoie de ajutor, we can help :)

Anonim spunea...

Vaaaai, cat imi doresc eu sa am o pensiune la care sa poposeasca tot felul de turisti, de-aia straini, cu care sa vorbesc cate in luna si-n stele. Sa o dichisesc eu asa cum imi place mie, sa le pun oamenilor tot ce-mi lipseste mie cand merg prin vacante si n-am cu mine ce-mi trebuie.... Ooooof, mie mi se pare asa de greu de realizat asta, dar na... ce sa faci? De visat e pe gratis. :)

another cherry spunea...

Pai Lia, poate facem o asociatiune in participatiune sau contumacie sau cum naiba s-o chema si facem pensiunea aia impreuna, ca uite, eu singura nu stiu daca pot. Zau asa. Aflu mai multe detalii saptamana asta, de la omul care m-a zgandarit si care vad ca nu se lasa in continuare.

lupule, tu nici nu stii in cate feluri am pozat eu turnul ala, si cat de drag imi e:). bun cadou, sa traiesti.

thea, am avut si eu mai demult acelasi plan, cand aveam un sot pe care mi se parea mie (e multa vreme de atunci) ca pot sa-l inham cu mine la asta. singura asa, parca nu m-as baga. dar daca gasesc un partener, ei bine, atunci ma cam bate gandul. cred ca o sa fac o licitatie deschisa pe net, cum au facut asia la televizor cand au cautat o noua colega de trupa. o sa zic doar caut om pentru realizat pensiune in bucovina impreuna. rog seriozitate.

vera, sunt ff diafane si dragute si delicate.

codo, cam am, sincera sa fiu. nu cred ca pot singura sa fac pensiunea:P

tomato, oi fi eu mai naiva, asa? ca nu mi se pare asa de groaznic de greu:)

Anonim spunea...

Da, cred ca e mai indicat sa ai un partener de afaceri; ca e infiorator de greu sa pornesti singura la un proiect de asa anvergura; tipa pe care o cunosc eu tot cu fonduri europene stiu ca a pornit treaba si stiu ca au fost multe chestii de facut, nu le-ar fi dus singura, si ea a avut partener cu care a impartit responsabilitatile.

Anonim spunea...

Poate nu-i asa groaznic de greu pentru tine, care ai indrazni sa te lansezi in asa ceva. Eu nu prea. :( Ca exista posibilitatea sa falimentez poate si na... asta nu e bine.

another cherry spunea...

thea, deci da. m-am hotarat. o sa fac licitatie aici, pe blog:). pentru ca vreau mult si singura nu pot:)

tomato, cine nu risca nu frishca:). dar da, si mie mi-e frica. am inteles ca mi se explica saptamana asta cat de complicat sau simplu e:)