Ce le spun unii oameni mari, tati de familie responsabili. Care practica meserii murdare si foarte murdare. Ce le spun, zic, copiilor lor cand se intorc seara acasa. Dupa o zi de inselaciuni, matrapazlacuri si mantzocarii?
Fiule, fa-te om de isprava. Invata, munceste, sa nu ajungi ca mine? Sau lasa ca stie tata cum se traieste bine. Sfidand intreg universul ca un intreg. Dar si pe fiecare reprezentant al lui in parte? Cu ajutorul unui ibric.
Si nici macar nu ma gandesc la traficanti de copii sau la dentisti. Ci la producatorii de obiecte care au in job description pe lumea asta un singur lucru. Si si pe ala il fac prost sau chiar deloc.
Cum de nu se degradeaza si nu le cade pe rand, de rusine, fiecare particica din corp, bunaoara. Producatorilor, si sunt mii, va asigur. De prosoape care amagesc dar nu sterg nimic.
Sunt prosoapele alea care doar intind picaturile de apa dintr-o parte in alta. Si manjesc pielea cu o pelicula fina de apa, fara sa o ia insa de acolo.
Sau ma rog, prosopul ia cu sine atata cantitate de apa. Cam cat ar lua si o bucata de tabla zincata pe care as freca-o de mine, imediat dupa dus. Ceva-ceva ar ramane si pe ea. Ca si pe prosopul care nu sterge.
Eu inteleg ca un prosop facut si cu alte fibre decat cele de bumbac. Iese mai ieftin la raft. Dar ce inima sa ai sa le faci asa ceva consumatorilor de prosoape, oameni cu frica lui Dumnezeu. Care atunci cand cer un prosop, se asteapta sa-i si stearga.
Dar pana la prosop, avem sapunul care nu face clabuc. Un fel de bucata de cauciuc. Care prin udare devina cel mult mucilaginoasa, cu puternic miros cosmetic si consistenta unui os fals de distrat cateii.
Poti sa te racai cu sapunul asta cat poftesti. El nu o sa-ti ofere niciodata satisfactia unui spalat cumsecade. Nu o sa alunece pe tine, nu o sa lase in urma o racoare placuta.
Daca esti genul insistent. Poti la fel de bine sa iei telecomanda si insisti sa obtii de la ea o reactie asemanatoare cu clabucul.
Ibricul este, sper ca sunteti de acord cu mine. Un obiect in care fierbi ceva si apoi vrei, orice-ar fi, sa torni chestia fiarta in altceva. Pentru facilitarea turnarii, inginerii au inventat mututoiul. Adica limbuta de metal pe unde alegi sa faci transferul.
Ei bine, unii producatori de ibrice fabrica mii de ibrice, zeci de mii de ibrice, pe care la imprastie prin lume. Fara un mututoi adecvat. Adica lichidul curge pe oriunde. Pe mine, pe tine, pe aragaz, dar nu in cana.
Mai e farasul care nu strange gunoiul. Despre el sunt scurta, ca am mai zis. Marginea lui sta saltata de la podea. Fix cat sa nu poti sa urci gunoiul pe el, cum ar fi normal. La ce foloseste un faras care nu accepta sa stranga gunoiul?
Si vreau sa stiu daca o instanta superioara tine cont de faradelegile astea. Si le contorizeaza undeva. Si le face oamenilor astora. Care elibereaza asa niste produse aberante in lume. Daca le face ceva, orice.
Ca sa fiu sigura ca exista justitie pe lume. Si ca totul nu e pierdut. Cireasa dixit.
luni, 18 mai 2009
cum or dormi unii fabricanti noaptea
Etichete: bumbac, clabuc, faras, ibric, producatori, prosop, sapun, telecomanda
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
De-aia nu agreez eu inginerii ! Inginerele, in schimb, le trec cu vederea asemenea nelegiuri ! ;)
Si eu ii urasc, crde-ma! Ai mare dreptate! Fuck tehm!
Dupa asa un inceput amenintator, credeam ca urmeaza ceva infiorator. :P
Da' nu-i chiar asa rau. Prosapele alea care nu absorb apa is chiar enervante, da' daca le speli dupa ce le-ai cumparat, cred ca se mai dau pe brazda. Dup-aia ar mai fi si alea de bucatarie. iecs, alea chiar is insuportabile, ca nu sterg apa, numai o intind... cah... mi se si face pielea de gaina cand ma gandesc. :D
tomata@cherry... cautati o bunica numai pentrru mostenire. una de aia care-ti poate lasa stergare de bucatarie tesute la razboi, nu stiu din ce material... e o placere sa le folosesti; inca o bunica mare facatoare de sapun de casa, de ala care face clabuci cat pentru o discoteca; o alta bunica oposesoare de ibric mestesugit, care nu trebuie sa ridice capacul cand se... stiti voi, desarta in alte recipiente. si o bunica, mama mare, care sa le arda nuiele peste fund inginerilor cu matrapazlacuri
Eu am o problema cu halvaua care nu mai e halva... orice brand as cumpara. De la desfiintarea fabricii din Iasi, Unirea, care facea havaua aceea a copilariei mele, am sentimentul amar ca nicio alta firma n-o va mai face la fel. :(
carlitos, nu vorbi de halva in casa turcitei :))
mdap, buna aia de unirea, avea asa... ceva, neterminat in ea, care ii dadea savoare ;)
Nu, nu se contorizeaza.
Nu, nu exista justitie.
Peste cate luni (sa ai o vara frumoasa!) iti spun ceva si despre Mos Craciun.
Iertare tuturor ca raspund asa tarziu. Am avut treaba de mi-a crapat samburele. Si a mai fost ceva: ieri raspunsesem tuturor si exact cand sa dau send, s-a intamplat ceva si am pierdut tot carnatul. mi s-a inrosit capul, mi s-a incalzit mintea de nervi.
@FYT: va plac inginerii? da, dar sa fie curati:)))
@Anonim: in the ass, ca sa fie pedeaspa dreapta!
@Tomata: eu l-am spalat pe al meu, unicul care face asa, de l-a luat puia gaia. si tot nimic. si arata de zici ca e zeul prosoapelor. are un om de zapada pe el:).
@Miju: deci ne trebuie 4 bunici! bineee: cine mai doreste, cine mai pofteste?
@carlitos: sunt amatoare de halva si pot sa zic ca exista un brand care se apropie bine de halvaua ta. o sa ma gandesc cum naiba il cheama.
@Bogdan: merci frumos. dar nu mai pot astepta pana atunci? ce zici ca stii despre mos craciun?
Trimiteți un comentariu