Cireasa e un fruct zamislit din dragoste, in Salajan. O buna halca de copilarie si-a petrecut-o insa in livada din Bulevardul Muncii, in sau pe langa blocul M8.
M8, acest bloc inecat in verdeata si triluri de pasari, unde nu s-a schimbat chiar nimic, de cand era cireasa pui. Cum ieri am fost la matusa grasa sa vad daca traieste in buna pace, m-am lasat cuprinsa de vraja.
Fiecare fereastra din M8 e o poveste ce incanta nasul, si nu urechea trecatorului. Cireasa cu narile desfacute si ochii mici de pofta pluteste lin pe langa geamurile deschise, din care ies miasme potrivite.
Gospodinele din M8 n-au auzit de prosciutto cotto con melone. Si nici mozzarella sau carpaccio nu se afla pe lista lor de prioritati, atunci cand compun cosnita zilnica.
Asa ca atunci cand se lasa cucerita de miroasele emanate de M8, cireasa se intoarce la radacini. Aici isi baga nasul in platoul cu scovergi proaspat prajite in tigaie. Presara zahar si, mancand pe drum, zboara mai departe, pana la etajul doi.
Ia sa vedem ce avem aici. Mmmm, buna ziua cumatra. Vad ca matale tocmai ai prajit niste pestisori crocanti. Ia sa guste si cireasa, sa vada daca ai gatit corespunzator pentru familie.
Crontanind un pestisor in botic, cireasa isi ia putin vant si trece la urmatoarea fereastra. O ciorbita cu leustean proaspat o cheama putin inauntru. Se umple polonicul, se da ciresei sa soarba cu zgomot. Ce-i mai place.
Se linge cireasa pe bot de asa bucate alese. Dar parca nu-i e destul. Ciresei, de fapt, aici ii e chichita care ii guverneaza viata, nu ii e niciodata prea destul.
Aterizeaza fortat iarasi la parter, unde o femeie strasnica coace pui si cartofi la cuptor, in sos de vin. Stimata doamna, numai putin sa intru, sa vad daca v-a iesit bine mancarea. O sa fiu sincera, incredeti-va in mine. Sunt aici sa va ajut. Miam-miam.
Inca mai pastrand gust de copanel cu ceva crusta pe el, cireasa pofteste chec din cel negru, cu glazura lucitoare de ciocolata de culoarea pacurei. Zis si facut, vecina de palier a doamnei care a prajit pestisori a avut grija de asta numaidecat.
Atrasa ca un fluture la lampa de mirosul de vanilie, mai pune cireasa in gura lapte de pasare. Apoi isi mai baga nasul unde ii fierbe oala cu zahar ars. Si fura doua-trei-patru prajituri cu visine si coca pufoasa, galbioara.
Asta-i pohta ce-a pohtit-o. Duduie aragazele blocului M8. Aici productia nu s-a oprit niciodata, de 33 de ani incoace, cel putin. Nu stie cireasa sa se mai afle pe fata pamantului alt bloc mai harnic decat acesta. Si faptura mai harnica decat ea la mancat.
A luat cireasa multe guri de mancare. Si o gura de normalitate si copilarie.
duminică, 24 mai 2009
miroasele blocului M8
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Mă temeam că o să povesteşti despre rântaşuri, mirosuri grele de murături băltite, cărnuri prăjite până la descompunere, fierturi dubios mirositoare....Dar aşa, parcă nici nu sună din oraşul asta cu oameni care cresc găini în balcoane, pun de un grătar lângă tomberon şi de-o manea la casetofonul maşinii 4x4...
La mine pe scara nu mai miroase a mancare, nici macar Radio Timisoara nu se mai aude si nici mama mea nu mai face rebus in bucatarie, sorbind o cafea si asteptand sa ma trezesc. Nu mai avem nici rosii in gradina, nici ceapa, nici ardei si nici vecinii nu mai sunt aceeasi. Nici copiii, prietenii mei nu mai sunt mici si nici eu nu ma mai duc la scoala...
:(
DA, SI MIE MI-E DOR DE TIMPURILE ALEA. Eu as mai putea sa-ti fac chestii mirostitoare, ca la M8, M14 si A11. Totul e sa mi-o ceri!
Cire, mie mi-ai cerut fatzish si io ti-am veshtejit pretentzia. Cind s-a mutat de linga tine (?) doamana aceea (dantista? cu sinii?), care-ti gatea bunatatzi fel si fel. Intzeleg ca iesti frustrata. Asa ca, sper ca vizita la matushica cu embonpoint s-a soldat si cu ceva tratatzie de la una-doo dintre aceste vecine NORMALE. Nu ca noi, cu prostiile noastre de andive cu ulei de masline si crevetzi cu alge.
Uite, ai aici un/o anonima care doreste sa-tz faca sarmalutze-n foi de vitza si pui la tava in sos de vin. Poate punetzi de o prietenie fara frontiere.
@Anna: mi-s asa de neplacute mancarurile grele si prajelile si grasimile. dar blocul M8 are un fel al lui anume de a ingemana toate astea. de cand sunt mica, gospodinele astea n-au gresit niciodata.
@Tomata: of, ce napasta! detest cand se schimba lucruri pe care ma sprijin in viata, macar asta simple sa ramana fixe. deci nu mai e nimic tomato, chiar nimic? ca uite, eu mai am mirosuri de prajeli imbietoare.
@Anonim: da? pai atunci vreau pipote prajite si cartofi prajiti si lapte de pasare si scovergi. na.
@vera: nu-ti port pica, n-ai de grija, aia era mai mult o metafora, doar nu era sa te pun sa-mi gatesti. cat despre anonim, am banuiala ca e chiar mama, deci o voi verifica:)
Scovergi... o minunatie; la mine acasa nu se faceau, insa matusa mea "de la campie" cum isi spune, facea aluat intr-o covata maareee si prajea o juma de zi la scovergi. Ce vremuri.... :)
@thea: mda, delicioase, nu? mi-ai facut o pofta....trebuie sa o rog pe mama sa le reinventeze cumva.
Trimiteți un comentariu