Se stie ca mai toti copiii mici au prieteni imaginari.
Se sfatuiesc cu ei asupra problemelor aparute mai mereu in viata de copil. Le dau sa manance bunatati si daca astia nu mananca cum trebuie. Copiii mici se ingrijoreaza si ii duc degraba la doftori. Apoi au grija sa ia tratamentul.
Prietenii imaginari merg cu copiii in vacante si au si ei mofturile lor legate de destinatii. Mama, lui Toto nu-i place in Turcia, la all inclusive. Si eu fara el nu plec. Bine puiule, mergem in Italia. Stie si mama ca e serioasa problema.
Prietenii astia nevazuti se joaca cu ei la malul marii, zglobii, printre valuri. Le impart perna si visele noaptea in pat. Invata sau sunt rebeli in aceeasi banca, la scoala. Si mai tot timpul nu suporta mancarurile ce includ broccoli.
E, si cireasa a inceput de curand sa povesteasca apropiatilor. Dupa cum urmeaza.
Ca a vazut cu I. un film care i-a placut tare. Ca a mai vazut cu el un film care a infricosat-o. Desi ea l-a ales. Ca cica I. ar fi intrebat-o daca e sigura ca il vrea pe-ala.
Si a insistat ca surda pe mormant. Ca ce de filme are de vazut in continuare cu I. Si cum I. are vin nu stiu de care. Si stie atatea despre filme. I-a zis chiar si mamei de cireasa.
Apoi ca nu poate sa se vada cu ei, prietenii. Pentru ca, vezi doamne, se vede cu I. Care e asa si pe dincolo, cu dantela de amanunte. Ca a fost weekend-ul trecut in Bucovina, cu I. Ca ce peripetii au avut, cate si mai cate intamplari.
Ca a fost cu trenul. Ca era soare. Ca I. stie un loc unde poate cireasa sa se intalneasca cu stramosul ei Stefan Cel Mare. Ma rog, ati prins ideea.
La inceput prietenii s-au bucurat ceva de speriat pentru cireasa. Au felicitat-o din inima. Zau ca I. pare un om de isprava, cireso. Bravo. Cand il cunoatem si noi?
A, pai sa vezi ca acum e plecat. Si alta data are treaba. Si de fapt acum tocmai a plecat. Nu simtiti mirosul de parfum? M-au crezut o vreme. Apoi au devenit ceva mai suspiciosi. Si au cerut dovezi.
Neputand sa le produc. A inceput sa-mi mearga vestea, cum ca cireasa. Ea, care a reusit sa treca cu bine. Si fara un prieten imaginar peste perioada copilariei. Si apoi fara prea multe cosuri peste pubertate.
Acum insa a fost razbita de singuratate, saraca. Cat sa reziste si ea?! Si n-a mai putut. Asa ca si-a inventat un prieten cum i-ar placea ei. Toti avem modelele noastre.
I-a dat un nume, i-a croit o identitate care sa stea in picioare fara de proptele. I-a pus o varsta prielnica pentru imaginea ei. Si a inceput sa il ia dupa ea peste tot. Si sa pretinda ca stai, ca sa il consulte si pe I. Cand e vorba de mers undeva.
Apel catre I. Daca tii la imaginea mea. Si vrei sa mai pot scoate capul in lume. Arata-te macar un pic. Cand sunt undeva in public. Cu cat mai public, cu atat mai bine. Hai la ceas la universitate, si ii chem eu pe toti.
Dupa aia poti sa-ti vezi de treaba, ne luam de-un stres. Si ne uitam la niste filme.
miercuri, 20 mai 2009
prietenul meu imaginar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
:))) La mine pe blog a venit o dată cineva căutând pe google "cele mai tari nume pentru prieteni imaginari". Dacă ştiam de tine, îi sugeram "I." :))) Hai, Cherry, stai liniştită, draga mea, eu te cred că I punct e de-adevăratelea. Şi şi dacă nu e, cine sunt eu să îţi contest dreptul la fericire?
Foarte dragut! As vrea si eu, daca se poate, sa-l vad un pic pe I. Nu trebuie sa ne faci prezentarile, o sa ma uit mai de departe sa nu va inoportunez! Multumesc anticipat.
ce frumos :) nici nu mai conteaza daca I. este imaginar sau nu...
ce-mi place mie sa ma uit la filme cu un prieten apropiat :) acuma ca-i real sau imaginar, ce mai conteaza? tare frumos post. sa ai grija de I.
@LiaLia: e reconfortant sa stiu ca exista cineva ca tine, care crede in mine chiar si cand toti ceilalti se indoiesc:)
@Anonim: o sa-ti dau programul pe urmatoarele zile, programul meu imaginar, normal. si in felul asta simplu ne poti surprinde in diverse locatii. unde o sa para ca eu sunt singura, dar totusi. cine si-ar lasa capul intr-o parte pe spatarul unui scaun gol, la film?!
@Ileana: asa mi se pare si mie. important e ca exista:)))
@jane: am grija de I. asa cum copiii mici au grija ca prietenii lor sa ia medicatia, cand nu vor sa manance. deci suntem ok:)
imaginarul e doar imaginar doar pentru cei lipsiti de imaginatie :)
bucura-te de realitate, cireaso, cu imaginatia dezlantuita :)
Am citit pana la capat cu zambetul pe buze... am trecut printr-o chestie similara:). Numai ca dupa vreo luna in care n-am putut sa-l arat nimanui - din diverse motive -el a plecat de tot in Noua Zeelanda. Oricum, sunt amici de-ai mei care nu ma cred nici in ziua de azi (dupa mai bine de 10 ani) ca C a existat... :)
@ajnanina: deci pentru noi, ceilalti, pentru tine si mine sigur, el e realitate in forma pura:)
@thea: ma bucur sa spun, la ora asta tarziu, ca am reusit astazi sa dovedesc, macar unei parti din populatie, ca exista:P
mai Sana mai.. cred ca ii e prea rusine ca nu cumva prietenii lui reali sa il tachineze ca are o prietena imaginara. chiar de e ea o blonda sirena urbana ce se misca bine..
;) cunosc si eu, in bucuresti, cativa baieti dornici de "afirmare"... in caz disperat, as putea aranja cu ei sa te insoteasca in public de cateva ori, ca sa ai alibi...
garantez discretie totala. ieftin si bun. :)
Trimiteți un comentariu