luni, 24 august 2009

recorduri ciresesti inregistrate la capatul lumii

poveste

Am semanat o calatorie la capatul lumii. Pai si atunci nu normal ca am cules diferente culturale?

V-as mai putea povesti despre asta inca un an. Dar trebuie sa ma opresc odata si-odata. Nu mai pot sa o tin langa cu treburi de acum o luna. Viata in livada merge inainte.

Uite, tocmai se prefigureaza un weekend la Paris. Si eu am tot ramas inchistata in absolutul asiatic. Asa ca am stat si m-am gandit profund la un rezumat. Pe care sa-l pot imparti cu cine-ntreaba si mai ales cu cine-asculta.

Si am ajuns catinel la urmatoarea concluzie, legata strans de aventura mea asiatica.
Exista cateva recorduri personale. Pentru care ma puteti invidia cateodata si compatimi, poate, alta data.

Am facut cea mai lunga calatorie cu avionul. 13 ore in care nu am avut nimic de citit. Si am fost tintuita locului, doar cu un contabil malaez la dispozitie. Simpatic de altfel. Si jenat ca eu scriu si el e contabil.

Am calatorit in rastimpul celor 23 de zile peste 30,000 de kilometri. Un fel de ocol al pamantului, mi se sufla din public. Recunosc ca n-am stiut asta. Eu am alte treburi. Cum ar fi sa fiu draguta. Mi s-a mai zis.

Am dormit in fiecare noapte de vacanta intr-un loc diferit. Am calcat in picioare conceptul potrivit caruia concediul este ca sa ne odihnim. Am lansat proiectul revolut concediul este ca sa ne rupem in doua, departe de casa.

Am facut cea mai lunga calatorie cu trenul. Am stat culcata pe spate 22 de ore, pe ruta Shanghai-Honk Kong. In timpul calatoriei, din motive de neinteles acum, mi s-a parut ca o filipineza si mai mica decat pitica cireasa este lucrul cel mai incantator pe care l-am vazut vreodata.

Am stat la cea mai rea cazare din viata mea. La etajul 13 al unui bloc din Hong Kong. O gaura de cartite, fara ferestre si deci fara aer. Patul nu avea asternuturi complete. De cele pe care le avea nu-mi venea mie sa ma lipesc.

Dusul nu avea apa calda. In tavan spanzura un ventilator care mi-a accentuat durerea deja apriga din gat cu 68%. Dar fara de care nu se putea continua viata. Nu-mi bat capul sa explic cum am ajuns acolo. Bine ca am reusit sa plec.

Am vazut cea mai frumoasa priveliste nocturna din viata mea. Golful din Hong Kong m-a imbatat cu sumedenia de gadgeturi chinezo-englezesti puse la bataie. Arata ca un imens tort cu lumanari aprinse in cinstea mea.

N-am atins furculita, cutit sau lingura timp de 23 de zile. Nici macar cand situatia o impunea. Am sorbit, am plescait, am apucat ca un animalut cu mana mancarea. M-am descurcat taraneste.

Am facut pentru inceput pipi in wc-ul fara de usa din constructia lui initiala. Uitandu-ma in ochii unei chinezoaice. Care facea si ea, slava Domnului, tot pipi.
S-a intamplat la Orasul Interzis. Cum stai cu fata la intrare, imediat in stanga.

Am facut apoi pipi hard-core, nepasatoare, in wc-ul mixt si fara usa al unui sat de pe raul Li. Chiar nu mai conta.

Am urcat cele mai multe trepte din viata mea, in cel mai scurt timp. Este vorba despre Marele Zid. Am facut asta sub un soare nemilos si pus pe rele. In timp ce serpi de foc mi se tarau incet pe sub pielea capului, provocandu-mi umflaturi caraghioase. Ca in X files.

Am intrat aproape zilnic in McDonald's, impotriva convingerilor mele. Dar am pus si gura pe 7 fructe noi. Maiestoasa guava, molicul de papaya, atatatorul fruct al dragonului, bizarul fruct stea, ademenitorul mirt indian si inca doua, complet necunoscute. Sa le zicem imbietorul si acrisorul.

Am avut cel mai mare numar de bube pe cm patrat, din cauze ramase necunoscute. Nu m-am mai scarpinat niciodata atat de mult si de vartos. Am stat inerta langa zeci de mii de produse numai bune de cumparat. Aveam bani in buzunar si nu am luat un ac.

Am mancat zeci de coltunasi. Am mancat exact atati coltunasi cati am putut inghiti fara sa chem salvarea chineza. Am bagat la raft sute de coltunasi. Am mancat mii si sute de mii de coltunasi, cred. O sa ma intorc sa desavarsesc ce-am inceput.

Tot acum am mancat si cei mai buni cartofi din viata mea. Mai buni chiar decat cartofii cu ou gatiti de grasa mea matusa. Ce-or face thailandezii si malaezii cu acesti cartofi nu stiu. Dar rezultatul e tulburator si m-a afectat pe viata, cred.

Am completat 14 declaratii in care m-am jurat pe ce am mai sfant ca nu-mi curge nasul. Si ca nu m-am vazut cu nimeni caruia sa-i curga, in ultimele 7 zile. Si am cumparat cearceafuri de matase zmeurie.

Destul, cred eu, pentru o vreme. Cam asa arata lucrurile cele mai trasnite pe care le-am facut acolo. Stiti voi unde. Si gata cu povestirile de pe taramul indepartat. Buna seara, Bucuresti.

9 comentarii:

Carlitos spunea...

Eu mai vreau povestiri! Ca nu ma saturasem! :(

Anonim spunea...

Cred ca te simti mai bogata decat orice muritor, la ora asta; te cam invidiez; mai spune-ne, te rog...Sys

another cherry spunea...

@Carlitos: aaa, bine atunci, o sa mai scap cateva. mi-era ca prea exagerez.

@Anonim: si tu? ok.

vera spunea...

Si eu.
SI EU!
Ador povestile tale din China. Nu, nu ai exagerat. Si apoi, de ce sa nu exagerezi? Pe blogul TAU. Despre calatoria TA.

Un weekend la Paris? esh' drogata? Sa dai creitzaru pe avion pentru 2-3 zile? Plus riscul de febra si gripa cu pricina, doar pt. 2-3 zile? Sint stupefiata.

John Constantine spunea...

am revenit pe blogul tau si te gasesc in forma maxima. interesanta calatorie, placut povestita

another cherry spunea...

@vera: bine, atunci o sa mai zic. daca tu, care tin eu minte bine ca te-ai plans la un moment dat ca scriu prea mult despre un subiect anume, acum nu simti ca am exagerat, atunci suntem ok:). am cumparat biletul in ianuarie, cu un pret bun. abia astept sa imi duc mama de cireasa la paris. iuhuu.

@John: Constantine: da, mi-a priit pauza. m-am intors cu mare chef.

vera spunea...

Dragutzi, depanda de sujet. Cu chestiile intime, private, am eu o problema si cred ca acolo m-am plins ca ezajerezi.
Cu China mi se pare ca mai poti pune citeva posturi zdravene, daca ne spui chestii la fel de enteresante ca pin'acum. Si vezi ca mai sint si alte opiniuni similare.
Bravo, foarte dulce ca o duci pe Cireasha Mare la Paris. Enjoy! Cind pleci, sa-mi zici sa-ti dau unu-doua ponturi unde s-o duci (nu vorbim de Louvre aici, sau Jardin des Tuileries).

another cherry spunea...

@vera: pai spune-mi-le deja, ca nu mai e mult si imi trebuie un plan de bataie:)

vera spunea...

Pai, vezi ca linga biserica - celebrissima - Madeleine, exista pe o stradutza Muzeul parfumului.

Si neaparat sa o duci sa vada si sa manince macarons, la chestia care este o INSTITUTZIE, un Salon de The, care se numeste La Duree:
http://www.virtualtourist.com/travel/Europe/France/Ile_de_France/Paris-99080/Restaurants-Paris-La_Duree-BR-1.html

V-as recomanda sa vedetzi si casa Nissim de Camondo, o casa TOTALA, de secolul 18, linga parcul, pe care tre sa-l vedetzi OBLIGAT, Parc Monceau. Mai degraba decit cacacioasele Jardin des Tuileries sau Luxembourg, unde merge tot turistul fara educatzie. Toate astea sint mult mai putzin turistice decit La Tour Eiffel sau Tuileriile, minus la Duree.

Cafea la gradina cafenelei Sarah Bernard, cu un view minunat, inghetzata la Berthillon.

Inghetzatele Berthillon:
http://www.berthillon.fr/
Recomand inghetzata de ciocolata amara, cea de ceai englezesc, cea de fruit de la passion, de pepene galben, in fine, imi vine sa mor cid scriu astea.

Enjoy, ENJOY!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Si, desigur, daca avetzi timp, la Bagatelle si parcul, dar iti ia 3-4-5 ore.