marți, 13 octombrie 2009

cireasa si gratitudinea bine tintita

recunostinta

Am avut o discutie despre obiceiurile mele religioase.

Am fost intrebata daca mai merg la biserica. Da, mai merg. Si cu ce ma ocup acolo, cand ma duc? Ce intrebare. Pai am discutii serioase cu Dumnezeu. Ii spun tot ce cred eu. Si incerc sa ma prind cam ce are el sa-mi comunice.

Eu nu stiu cum fac altii si sincera sa fiu nici nu prea ma intereseaza. Cand merg la casa Domnului, am doua preocupari.

Prima este sa multumesc Domnului pentru ce am primit pana acum. Punctual si verde-n fata. Ca sa vada ca apreciez. Si poate in felul asta o sa-mi dea in continuare cu inima la fel de larga.

Ma apuc si ii multumesc pentru urmatoarele lucruri. Familia in care m-am nascut. Cea mai tare din parcare. Nu puteam sa am ceva mai bun. Si zic asta fiind constienta de toate lipsurile ei dramatice.

Multumesc si pentru oamenii de care sunt inconjurata. Am primit cadou un set de prieteni cum daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Singurul regret este ca nu am eu timp sa le aloc cat as simti ca e normal.

Dar mai am si niste matusi la care vreau sa ma concentrez un pic. Si alte acareturi. Plus revizii interne, derulate in cvasisinguratate. Ca sa ma asigur ca funtionez bine in continuare.

Apoi multumesc pentru sanatatea de fier. Ce daca la mine in vezica locuieste cineva? Uite ca o sa fac injectii 10 zile si poate-mi trece. In rest sunt beton. Pot si chiar mut, cand nu e nimeni atent, muntii din loc.

Ii zic ceva cu voce joasa si privirea lipita de vreun sfant de pe tavan. Si despre faptul ca apreciez enorm ca m-a ajutat sa termin liceul si facultatea. Au trecut ceva ani. Dar eu tot multumesc, cu recunostinta. Pentru ca pentru cireasa au fost extraordinar de grei acesti pasi.

Apoi tin mainile impreunate pentru veselia-mi caracteristica si curajul de a schimba lucruri fara sa clipesc. Nu e putin lucru sa o poti lua mereu de la capat. Cand inainte nu se vede nicio luminita, ci numai ceata.

Mai ai ceva timp? Da? Pai atunci multumesc mult pentru jobul pe care il am. Ador ce fac si nu prea ma vad facand altceva. Bine ca mi-ai indrumat cumva pasii sa ajung scrib. Esti tare. Multumesc ca nu m-ai lasat sa cred in marketing.

Multumesc pentru norocul pe care-l am. Sigur, stiu si eu ca si-l mai face si omul, norocul. Dar am atata incat nu pot sa cred ca Tu nu ai nimic de-a face cu asta.

Si acum sa trecem la asa zise maruntisuri lumesti. Care se pare ca nu duc nicaieri si nu asigura o nirvana stabila. Dar care totusi aduc niste confort fizicesc si psihicesc. Sa stii ca si la ele ma gandesc cu respect.

Multumesc pentru casa mea in care salasluiesc. Si pentru sageata mea albastra. A, si pentru ca ai trimis pe cineva sa ma oblige sa fac scoala de soferi. Mi se potriveste si ma ajuta tare.

Multumesc pentru toate calatoriile pe care le fac, fara preget. Si pentru viermusul asta instalat in fundul de cireasa. Nu s-ar cadea sa zic ca l-ai pus tu. Viermus care nu ma lasa sa stau locului. Si ma mana mereu mai departe. Merci. Esti de treaba.

Si acum, ca am terminat cu multumirea si cred ca l-am imbunat, o bag pe-aia cu cerutul. Vezi te rog frumos sa am toate astea si in continuare. Si sa fii atent la tot ce fac. Si sa nu pleci nu stiu unde, sa nu mai stiu de tine.

Si mai cer, tot Domnului asta, nu lucruri concrete. Adica nu ce sa-mi puna el mie in cosul zilnic. Ca sa fiu eu indestulata. Ci il rog sa ma pazeasca de ce mi-as putea face neplacut eu mie. Din lacomie sau moment de slabiciune.

Pentru ca cele mai mari porcarii si le-a facut cireasa cu mana ei. Si pentru ca nu e in denial, a tinut minte. Si vrea sa fie ajutata sa nu cumva sa recidiveze.

Apoi cireasa Il roaga sa aiba grija mare si de toti cei apropiati si iubiti ei. Dar si de cei departati, care se separa de cireasa prin oceane.

A, si mai da-mi te rog si niste curaj. Ca stii ca am planuri mari. Si daca imi mai dai o doza suficienta, stii ca de acolo ma descurc singura.

Cam asa suna discutiile mele in doi, la biserica. Doar El si cu mine. Voi ce ritualuri religioase aveti? Si aveti?

14 comentarii:

codo spunea...

eu cer sa imi dea prajituri, si imi da intotdeauna :D

vera spunea...

Eu nu am. Mai zic o vorba mica, in unele momente de restrishte, dar nu sint credincioasa.

Dovada: in aceasta atmosfera de reculegere cucernica, indusa de postul dumitale, doresc sa iti amintesc ca pe 9 oct. ai zis ca postezi poza cu rochia de sharpe a doua zi. Si cite zile au trecut de atunci?
Aud?

another cherry spunea...

@codo: ce Dumnezeu bun ai. al meu mai e naravas cateodata. cand bat din picior si cer chocolate cake.

@vera: bine. o pun acum. I repeat. acum.

No One spunea...

mi-ai ajuns la inima cu acest articol. imi place relatia ta cu Dumnezeu si cum o percepi :)
Dumnezeu ptr mine este un tip prietenos (deloc dusmanos), cu simtul umorului si cu ceva ironie, dar care stie El ce stie, si cand uit unele lucruri mai imi da bobarnace ca sa imi aduc aminte si sa fac lucrurile asa cum trebuie. Imi e tare simpatic si nu ma pot supara pe El orice s-ar intampla.
nu prea trec pe la biserica dar incerc in aproape in fiecare noapte sa spun o rugaciune si sa ii multumesc, asa ca si cum as vb cu un prieten mai intelept decat mine.
stiu ca-s siropos dar treceti cu vederea :P

codo spunea...

apropos de cerut, imi aduc aminte o gluma (no offence intended)

cu 2 studenti la teologie, unul catolic si unul ortodox care fumau. unul din ei zice:
-Auzi, tu crezi ca ne lasa sa fumam in seminar?
Celalat zice:
-Nu stiu hai sa intrebam.
Se duc ei si intreaba si dupa o zi se intalnesc din nou.
-Ei, te lasa? il intreaba catolicul pe ortodox.
-Nu, zice ortodoxul. Dar pe tine?
-Pe mine, da.
- Si cum ai intrebat?
- Pai am zis: Parinte cand spun o rugaciune am voie sa aprind o tigare? spuse ortodoxul. Si parintele mi-a zis: nu, fiule, e pacat. dar tu?
- Aaa, eu am intrebat asa, zice catolicul, Parinte cand fumez o tigare, pot sa spun o rugaciune?
Desigur fiule, mi-a raspuns parintele.

Sper sa nu ma acuze nimeni ca fac glume religioase dar eu stiu ca Jesus e foarte spiritual si ii plac glumele bune. :)

another cherry spunea...

@John C: e de treaba, in principiu, ai dreptate. si cum sa trecem cu vederea partile siropoase din barbatii de obicei duri. taman astea ne plac:P.

vai, codo, gluma ta mi-a dat aripi. se poate aplica la o gramada de chestii de prin viata, asa.

pietricel spunea...

Ii cer intotdeauna sa imi dea curaj sa ma iau la tranta cu toti bolovanii ce-mi apar in cale. Si imi da :)
Vizitele la Biserica nu sunt dese, pentru ca babele habotnice care se dau cu capul de pardoseala in fata icoanelor ma fac cu nervii de-mi vine sa le aprind niste lumanari in locul rezervat celor care nu mai cuvanta :)

vera spunea...

ma, cireasho!
esh' neserioasa si unreliable!

cemicaelumea spunea...

Buna, citesc de mai mult timp blogul tau si imi place cum scrii. Felicitari!

Denisa spunea...

Cu multumiri, asa ma adresez si eu Lui, rugaminti mai putin. Adica le formulez cumva asa .. daca tu Doamne crezi ca e bine sa .. atunci ajuta-ma sa .. Si sunt foarte apropiata de mama Dansului. Ii spun tot, e confidenta mea.

Si in biserica odata ajunsa (cam rar, m-as duce mai des duminica mai ales daca n-ar fi atata lume la slujbe si daca nu as avea probleme cu statul in picioare) socializez un pic si cu sfanta vineri (paraschiva) si cu sfintii mihail si gavril - ca ne intelegem bine unii cu altii :)

cireaso, sa bag ceva ce ne place noua: lumina de candela, sclipind in rosu stins undeva langa altar nu e divina?

another cherry spunea...

@pietricel: a, pai pana la urma cerem cam acelasi lucru, chit ca tu le zici bolovani. si si cu mine este cumsecade de obicei si baiat bun. cat despre babe, fuck them all:P.

@vera: am pus poza, de ce ma bruftuluiesti inainte sa te uiti la postul cu sarpele din salajean? uite comedie.

@cemicaelumea: multumesc frumos. niciodata nu ma satur de laude.

@Ikemaua: lacra, ba imi place nespus lumina cu pricina. ma uita Dumnezeu cu ochii in ea:). ce chestie, eu n-am vorbit niciodata cu mama Dumisale. o sa ma gandesc la asta.

Denisa spunea...

lacra.. ce frumos, nu mi-a mai spus nimeni asa de prin liceu (deh, lacramioara era prea lung, eram lacra) si in general toti imi spun pe celalat nume al meu, denisa.

vera spunea...

Scuze, mea culpa, sint in genunchi, pe cioburi pisate, earta-ma, te rog.
Credeam ca aici urmeaza sa pui poza, nici nu mi-a trecut prin cap ca in alta parte, asa ca nici macar nu am cautat. Desi nu e genul tau sa nu te tzii de cuvint, asa ca eram cam ofticata. Inca o data, scuze, sharpe de salagean ce ieshti.

another cherry spunea...

@lacra: am banuit eu ca esti lacra:).

@vera: dar sunt ofticata, ca nu se vad pantofii si n-am facut nicio treabna. parca nici straluciul rochiei nu se vede. of