miercuri, 4 noiembrie 2009

coprocireasa si coprolamaia

shit

Cireasa s-a obisnuit pana la urma sa duca pipi la analiza. Desi nu poate sa zica ca se omoara dupa actiunea in sine. Si nici nu o face cu inima usoara.

Zic eu ca urinatul pe parcursul aceleiasi sesiuni, in doua sticlute distincte, ambele cu gura mica, nu e chiar pentru amatori. Si apoi drumul aproape initiatic cu cele doua sticlute la doftor, iarasi nu e pentru cei prinsi cu imunitatea sau chilotii jos.

Dar examenul copro este alta mancare din altfel de peste. Unul mai nasol. Cel mai nasol peste.

Cireasa a mai facut asta cand era mica. Si burtica era presupus plina cu viermisori. Nu stiu de ce dar adultii banuiesc mereu copii pe care ii au in gestiune, chiar cirese sa fie, ca au viermisori. Si ii verifica in continuu. Doar-doar li s-o confirma teoria.

Dar cireasa, in calitate de adult, nu a mai fost siluita la asa demers pana azi. Cred ca prima problema vine din faptul ca inteleg in sfarsit ca sunt nu doar ceea ce mananc. Ci si ceea ce ... ma rog.

Faptul ca cineva are nevoie de treaba asta ca sa ma inteleaga mai bine, ma uimeste. Sunt redusa la statutul de mamifer primar. Si degeaba insist eu ca mai degraba as da sange sau saliva sau suvite de par. Sau chiar ganduri proaspet scoase din cap, insirate pe o ata.

Nu. Ei vor the shit. Si asta e greu de acceptat.

A doua problema, si nu e ultima, vine din logistica. Pentru ca, Sfite Sisoe, treaba asta mare si importanta nu e de facut intr-un apartament. O, nu. Hai ca daca ai wc cu anticamera, cum ziceam mai demult aici, mai treaca-mearga.

Dar de nu, tocmai ai de rezolvat una dintre cele mai absurde si rusinoase treburi din cate se exista.

Iar daca viata iti ofera un bonus. Si se intampla ca in locuinta urbana in care ti-ai propus sa faci abracadabra. Si sa transferi prin magie o bucatica de nenumit in sticlisoara si mai mica decat cea pentru pipi. Atunci se dubleaza disconfortul.

Ma rog, sa zicem ca am trecut si de faza asta. Desi cand am iesit din scara, mi se parea ca toti vecinii stiu. Si ca se uita pufnind in batjocura de dupa perdele imaculate catre cireasa maculata. Dar na, m-am aruncat in masina. Si dusa am fost, cu praf pe coada.

Ajunsa la centrul medical, cireasa a trebuit sa se explice intr-o sala cu multi oameni care aveau analize sau boli mai demne. Apoi, fara pic de menajament, a fost pusa sa scoata la iveala cele 3 sticlute.

Oamenii straini s-au uitat la ele. Apoi la mamiferul cireasa, care produsese toate astea. Apoi si-au vazut aparent de treburile lor. Dar pentru cireasa nimic n-a mai fost la fel.

Prin urmare, ma repet. Orice om mare care are de facut o coprocultura, sa nu o ia in tragic. Dar nici sa nu bagatelizeze. Recomand asa, cu multa caldura. Sa-si ia concediu 2 zile de birou. Una inainte, pentru preparare. Si alta dupa, pentru revenire psihica.

Apoi sa se izoleze de societate, inclusiv si mai ales de cei foarte apropiati. Care incearca sa fie draguti in legatura cu subiectul. Si asta este cel mai greu de suportat.

Poti pretexta o delegatie urgenta impusa de seful absurd. Ariciule, cum ai putut. Apoi sa fuga in padure singuri, cu un ciorap pe fata, pentru orice eventualitate. Inarmati cu un ziar format vechi, nu tabloid.

Sa se afunde pana in inima frunzetului. Si doar dupa ce urla timp indelungat si nu le raspunde nimeni in afara de ecou si 2-3 veverite voaioriste, sa se apuce de treaba.

Apoi, cand proba trebuie prezentata la doctor, femeile isi vor lipi o mustata si vor purta parpalac inalt. Ca sa nu fie recunoscute. Iar barbatii vor fi fardati si barbieriti proaspat si cu pantofi cu toc si o peruca buclata. Tot ca sa-si ascunda identitatea adevarata. Si sa nu fie astfel asociati cu sticluta aia.

Apoi 2-3 sedinte de terapie, in saptamana imediat urmatoare, ar putea inchide cu demnitate experienta. Va spune asta coprocireasa. Un fruct care a inteles cat e de mic. Si de nepregatit pentru asa o treaba mare.

Si de aici incolo, asa grait-a lamaie, sora mea invitata sa zica de shity business. Sa continuam:

Alo, alo, aici Lamaia. Mi s-a permis acest "guest paragaraph", sa ma fac si eu de ras, ca intr-o buna intelegere a fructelor.
Coprolamaia nu vrea sa mai vorbeasca despre ce inseamna sa indesi o treaba mare intr-o sticla mica. Ca-n bancul acela cu esentele tari.

Eu vreau sa va spun despre transportul coproculturii. Cand n-ai masina. Si ti-e rusine in taxi. Insa in mod absurd, nu ti-e rusine de sute de oameni in autobuz. Iesi din casa, taras grapis, pe langa ziduri, ca ultimul infractor. Desi bomba chimica e ascunsa in cutii, cutiute, pungute, folie de aluminu si iar niste pungute, tu crezi ca toti din jurul tau vad cu raze x. Direct la sursa biologica.

Desi in pungute, pungi si cutiute ai bagat si un odorizant de masina, just in case, ti se pare ca plimbi un wc public. Si ca lumea crede, ce sa mai, ca te-ai cacat pe tine. Ieri.
Si-atunci cand ajungi la doctor si vezi ca ia sticluta linistit, cu mainile goale, dintre miile tale de pungi si pungute si ridica din sprancene la vederea bradutului odorizant, uiti asa de toate necazurile cu productia si transportul si te gandesti la consumatorul final.

Care scarma in cacat zi de zi. Si se si uita inauntru. Si ia notite. Si pe langa levuri, streptococi si samburi de rosie, se gandeste poate la ce va manca la pranz.

Dumnezeule. Acum realizez ca eu am avut partea usoara.

17 comentarii:

Carla spunea...

:)
Profit de ocazie ca sa lansez o intrebare ce ma macina pe mine de multa vreme incoace... ce salar au oamenii angajati astia sa miroasa probele de kk, pentru a scrie pe buletinul de analiza ce fel de miros avea nenumitul? (Imi amintesc ca pe analizele mele, cand a fost nevoie sa trec prin asta din cauza unor probleme intestinale, scria "miros fetid"... ceea ce mi se pare cel mai oribil lucru spus despre mine vreodata!...)

Voi pe cati bani ati accepta una semenea job? :)

Marie Jeanne spunea...

just did it too. :|

Doamne, daca nu ar ploua in padure!

another cherry spunea...

@Carla: hahaha, stai linistita, ce crezi tu? ca celelalte probe miros ok?:P. eu as face asta 2 ore pe zi dimineata, ca atunci sunt optimista, pentur 2500 euro. fara sambete si duminici. si cu bonuri de masa.

@Marie Jeanne: si daca nu ar fi animale salbatice de care sa-ti fie frica.

ikemaua spunea...

cireasa, ai uitat sa mentionezi (sau poate numai eu am fost astfel instruita??) operatiunea "delicata" de a culege din gramajoara respectiva "mostre" din cel putin trei locuri diferite .. (acum cand scriu mi-a picat fata si am o expresie care i-ar pune pe ganduri pe colegi in caz ca s-ar uita la mine).

la pipilica, eh acolo am si eu amintiri cu un vas neetanseizat din care mostra a dat pe-afara fix pe blatul receptiei clincii, cand a fost scos din geanta & punga& pungulita de ikemaua..:)

gigix spunea...

:)))))))

Anne spunea...

Recoltatul pentru coprocultura celui mic nu e mai parfum.

Am efectuat asta saptamana trecuta si am zburat din baie in aplauzele celui mic si ale lui tati.

Pentru celelalte doua probe am rezervat onorurile lui tati caci mami se reface inca.

A naibi gradi care nu ne primeste fara. O sa-mi moara bila, ficatul si o sa-mi iasa ochii din orbite pana se insoara voinicul. :)

another cherry spunea...

@lacra: aoleuuu, ce nasooool. biata lacramioara, ce balamuc a facut la clinica. imi inchipui fetele lor:). nu mi-au zis din trei locuri diferite. aoleu, oare o sa ma puna sa fac din nou?

@gigix: :)

@Anne: da, tocmai imi zicea lamaie ca atunci cand era ea mica, ai se ocupau de treaba asta murdara, si ca nu participa niciodata. nu stia ce se intampla dupa ce ea umplea olita:P

ikemaua spunea...

hope not! dar nu cred ca au de unde sa-si dea seama..

dap, panica a fost mai mult de partea mea, victimele au fost profi, n-au injurat decat dupa ce am plecat..cred :)

LiaLia spunea...

Cireaşoooo, uite cum mă ţii tu la dietă, că tocmai mă pregăteam să bag sub nas un baton de ciocolată cu rom când am zis, ia să văd ce a mai scris drăguţ şi colorat Cireaşa, să mă binedispun. Huo! Ai băgat spaime în mine! Că dacă va fi nevoie cât de curând să fac şi eu treaba asta murdară??? Că n-am mai făcut-o din copilărie :((( Apropo, mi-a povestit o prietena de-a mamei, asistentă la o policlinică, dar nu la ACEL laborator, cum că pe vremea de dinainte veneau unii isteţi cu un borcat de 800 plin. Sau varianta cealaltă, cu proba într-o cutie de chibrituri. Deci, se poate şi mai rău :)))

another cherry spunea...

@ikemaua: ce oameni draguti:)

@LiaLia: ce tare:)). Asta cu borcanul plin cate filmul. acum poti sa mananci ciocolata, hihi.

codo spunea...

dar tu stii ce se face din cutiutele pe care le aduc oamenii la analiza ?
....sapun :)

aaa, nu, asta era cu liposuctia.

Ciupercutza spunea...

Madam Cireasa, raportez cu mandrie patriotiCa Ca m-am plimbat prin metrou cu proba respectiva :)) Pusa discret intr-o sacosiCa Cu sensiblu. Dar asta a fost partea usoara.
Partea cea mai nasoala era ca, pe vremea aia, eu produceam "dovezile" seara, ca asa era obisnuit organismul meu. Drept urmare a trebuit sa depozitez eprubeta in frigiderul propriu si personal pana a doua zi dimineata! Invelita in doua pungi si pusa mai departe de iaurturi. Na, ce era sa fac? :))
Ma bufnea risul in metrou si ma gandeam daca o banui cineva ce bomba biologica ascund eu ;))

Bogdana spunea...

uite cum dintr-un kk a iesit un post chiar fain :)))

PS se vede ca n-ai nascut :))) ce ai povestit tu acolo e bagatela :))))

good luck cu rezultatul

another cherry spunea...

@codo: hahaha, ai incurcat borcanele:P. din filmul fight club stii, nu?

@Ciupercutza: pai si lamaia face parte din aceeasi categorie de persoane. ea livreaza la termen, ca si tine, si trebuie sa inventeze o intreaga logistica. langa iaurt-uri? hahaha:)))

@Bogdana: multam:). astept cu nerabdare, ca azi iar sunt la pat.

Lulu spunea...

Scuze ca te intreb mai detaliat, da nu cumva tot din cauza acelei infectii de care te plangeai ai fost pusa sa furnizezi si astfel de probe? pentru ca si eu ma razboiesc cu infectiile urinare si doctorii ce m-au vazut au cam ridicat toti din umeri, ca nu stiu ce sa-mi mai faca! de aia te intreb, oare o fi vreo legatura, vreo bacterie care migreaza asa pe unde vrea ea?

pietricel spunea...

frustrarea devine si mai mare dupa ce ai trecut prin toate operatiunile de prelucrare si impachetare si ajungi triumfatoare la doctor unde nu iti mai primesc probele pentru ca, din nu stiu ce cauza, nu se fac recoltari.
Asa ca ai doua optiuni. Fie faci drum intors spre casa rugandu-te sa nu ti se sparga recipientele in multime. Fie cauti un mod de a scapa de ele. Dar cum nu poti sa arunci cu rahat in strada, optiunile sunt limitate :))

another cherry spunea...

@Lulu: asa s-a gandit si prietenul meu imaginar, motiv pentru care m-a trimis sa duc diverse probe din diverse locuri:). am raspunsul curand, om vedea.

@pietricel: hihii, been there, done that:). nu am aruncat cu ele in oameni ci in sistem:P