vineri, 6 noiembrie 2009

unghia degetului meu mic

unghie

Se petrece un miracol. Unghia de la degetul meu mic de la mana creste intr-o zi cat altii intr-un an. Precum Fat-Frumos.

Sufera de expansiunea asta necontrolata si cea stanga si cea dreapta. Pot sa dovedesc ce zic cu probe de netagaduit. Daca imi da cineva un centimetru de croitorie. Sau un penar ce contine si rigla.

Poate ca miracol nu e cuvantul bun. Pentru ca el desemneaza ceva pozitiv. Ori eu sunt destul de nemultumita de turnura pe care o iau lucrurile.

Am destule chestii la care sa ma gandesc, ca sa mai pun pe lista si asta. Sa tin minte adica sa-mi verific mereu unghiile mici. Sa nu ies cu ele in populatie semanand izbitor cu un dansator thailandez de dansuri traditionale.

Eu sunt cireasa romanca. Si cand conationalii mei poarta unghii lungi la degetul mic, inseamna ceva special. Nu stiu ce, dar nu vreau si eu sa fac parte dintre ei. Pare ca unghia mica lunga are o conotatie culturala care imi scapa.

Deci ma chinuie ideea ca trebuie sa le verific permanent. Sa vad cat de tare au luat-o razna. Si sa iau masuri.

Celelalte stau cuminti pe loc. Cu ele n-am nicio problema. Sunt chiar ofticata ca se rup des anapoda si imi agat in ele ciorapii. Mi-am dorit mereu unghii lungi. Dar m-am obisnuit cu ideea ca n-am material bun pentru asa ceva. Ele nu cresc.

Ba chiar unghia de la aratator, de exemplu, ramane mereu putintel in urma. Trebuie sa o impung mereu de la spate. Sau s-o momesc cu o bucata de carne proaspata. Hai domnule. Ce facem aici. Ca ne rad si curcile. Si pe cea stanga si pe cea dreapta trebuie sa o momesc ca sa avanseze cat de cat.

Dar unghia degetului mic, va spun. Cum ma intorc putin cu spatele, cum castiga teren. De cate ori observ, e prea tarziu. Degeaba imi aliniez cele zece degete pe marginea mesei.

Degeaba le cert aspru si zbier la ele, pentru motive diferite. Pe opt dintre unghii le cert ca nu tin pasul. Pe celelalte doua, cele mici de care va zic, le cert ca sunt secesioniste. Si ca vor mereu sa-si depaseasca planul. Si ca nu au spirit de echipa.

Degeaba imi ies din pepeni. Situatia e mereu aceeasi. Unghiile mici se itesc falnice. Ca si cum le-am dresat special si cu infinita rabdare. Sa le fac sa fie ele mai cu mot. Niste invingatoare.

Mi-e si frica sa ma mai culc. Daca in timp ce dorm ele se vorbesc intre ele. Si cresc nemasurat. Astfel incat nu mai pot sa ma dau jos din pat.

Ma rog, nu stiu. Om vedea. Cert e ca am problema asta. Care mi-a scapat de sub control.

5 comentarii:

John Constantine spunea...

tine-le pe cele mici mereu in urma. fa ca la tine sa fie invers, unghiile de la degetele sa fie mai mici ca restul. or sa obosesca si ele tot alergand sa le ajunga pe celelalte :)

vera spunea...

cire, vezi ca te-a nominalizat adrianciubotaru (parca asa il keama) la cei mai buni bloggeri. brava!

Georgiana S. spunea...

Hahaaa!! Si eu am aceeasi problema cu unghia de la degetele aratatoare, o fi din cauza utilizarii zilnice si prelungite a tastaturii :D? Zic si eu... However, la unghiile mici nu am observat anomalii, asadar tind sa cred ca ai tu mai mult calciu acolo (sau ce element e necesar ca sa creasca unghiile).

another cherry spunea...

@John C: deci sa le termin prin epuizare. las pe mine, revin cu updates:P.

@vera: wow. really? habar n-am avut. unde?:)

@Georgiana S: pai si cum Doamne iarta-ma am doar in unghiile mici? la inelare se pierde?:P

Georgiana S. spunea...

Da, e locala treaba ;)