luati iarna asta de pe mine

Toata Asia clocoteste de frica gripei porcine. Sanatos si stresant procent dintre asiatici poarta la gura botnite.

Cand nazuiesc sa intru la ei in tara, ma intampina purtand costume de cosmonauti. De felul celor vazute prin filmele in care se manipuleaza arme biologice. Ma trec prin termometre uriase. Ma roaga sa raman calma in avion si vin sa ma caute de galci.

De cate ori ma sui intr-un mijloc de transport, sunt obligata sa completez formulare absurde. Pe langa laptele pe care l-am supt de la muma-mea, sunt intrebata daca respir bine. Daca nu cumva am nasul infundat.

Dupa asa un preludiu asa subtirel, sunt intrebata daca am diaree. Daca totusi n-am, poate macar stiu pe cineva care are. Si poate m-am intalnit in ultimele 7 zile cu el. Sau poate macar ii curgea nasul cunostintei mele. M-am uitat atent? Respira bine? Hai sa il dau in gat.

Mi-e sila de futilitatea actului. Cine e nebun sa zica vreun da la oricare din intrebarile astea. Si sa ramana in carantina in Asia, pana la loc comanda? Si uite-asa se duc copaci intregi pe apa sambetei.

Afisele din gari si aeropoarte ma invita politicos dar ferm sa ma predau de buna voie celulei de carantina. Nu se specifica, ce-i drept, ce-mi fac daca ma prind. Dar cunoscand acum firea asiatica, pot sa-mi inchipui si singura. De tainuiesc informatii, bine n-o sa-mi fie.

Cred ca daca as scapa acum un stranut la control pasapoarte, m-ar aresta. Si m-ar executa public, ca sa faca din cireasa un exemplu clar. Sa-i determine si pe alti doritori de stranut sa se abtie pe viitor.

Dar in Asia e clima tropicala si subtropicala. Adica o caldura sora cu nebunia si o umiditate pana la cer. Si ca sa compenseze cumva dracia asta de clima in care le-a fost dat sa traiasca, asiaticii au decis sa faca miezul iernei in orice incinta.

In avion zbor cu pielea de gainusa si nasul rece ca la catelusele sanatoase. In vapor imi clantane dintisorii marunti de cireasa. Si pot deja sa sun de pe acum pentru programarea la ginecolog.

In camerele de hotel bate crivatul. Si orice taxi e un frigider pe patru roti. Risc sa nu pot deschide usa, ca prea am mana chircita de la ger.

Pai si atunci cum sa-mi mentin starea aia de sanatate perfecta pe care mi-o pretind ei? La naiba. Cum sa nu-mi curga nasul cu stropi care sar peste tot. Ca lacrimile personajelor din desenele manga.

Si cum sa nu am un biloi imbracat cu glasspapier in gat. Si cum sa nu fac si nitica febra. Cand sunt supusa la asemenea tratamente care imi asigura o criogenare fara griji in 2 pasi simpli?

Am incercat sa ma adaptez cat am putut eu de bine. Ca ma calific in iarna asta dezlanuita asupra mea ca un cetatean perfect sanatos. Cum ma vor asiaticii. Dar iesind mereu din frigider direct in sala de cazane. Si apoi inapoi in frigier, fireste ca am suferit de sanatate precara toata vacanta.

Ingrozita sa nu fiu oprita in carantina la vreuna dintre granite, am incropit un fel de caciulita dintr-un sal. Si am dormit toate noptile cu ea in cap, ca o mamaie caucaziana.

3 dintre noptile asiatice le-am dormit prin trenuri, in patul de sus. Cum sa va descriu eu mai bine ursii polari si focile si vulpile care tasneau prin gaurice? Si aurora boreala care se strecura la mine in patut prin gura aceea mica de aer conditionat?

Pai si atunci cum vreti netrebnicilor sa nu fiu bolnava? Huo! Luati intai iarna asta de pe mine. Si abia apoi verificati culoarea pe care o detin in gat.

Sunt terifiata de ideea ca ma opresc in carantina si atunci beau toata ziulica ceai de ghimbir. Poate scap.

Later edit: am ajuns cu bine acasa.

tineti minte ascutitorile chinezesti?

Daca da si daca va aduceti aminte cat va placeau. Si daca va placeau si penarele si ciocolatelele mici in staniol auriu si daca va place mancarea chinezeasca. Atunci poate aveti chef sa ma ajutati pe mine si pe lamaie.

E vorba sa ajutam pe chinezii aia care sunt tare infrigurati si nemancati si tristi si disperati. In momentul asta, lipiti de cladirea ambasadei tarii lor. Acum, cand vorbim si e nasol afara si noi stam inauntru.

Ma astept la bascalie, nu-i vorba. Ce treaba avem noi cu niste chinezi, sa-i ajute ai lor, de ce ne pasa, lasa ca sunt multi oricum, lasa ca sa manance cainii vagabonzi din jur, ca asa o sa fie toata lumea multumita.

Dar daca puteti face un pic mai mult de atat, intrati la dasiprimeste, sa vedeti despre ce e vorba. Strangem chestii si le ducem lor.

Tnx.

am cititori pe spranceana

mi-a fost frica, recunosc. una sunt tastele, alta e realitatea. mi s-a demonstrat de n ori.

asa ca m-am dus la intalnirea restransa tare (tot din frica) cu cetitorii de cirese. cu inima mica si neagra si stransa pe sambure.

daca codo in loc de melc e vreun brontozaur. daca lialia nu e un miel in crestere, cum se lauda, ci o cotoroanta. daca GP, bun prieten cu prietenul dono. nu e doar un ardelean domol si cu bun simt. ci si un ciclop.

si daca, ia ganditi-va, daca diana se joaca nu numai cu jucarii pe blog. ci si cu flacari pe nari scoase catre participanti.

sau daca melcul e melc. si lialia e miel. si diana doar se joaca frumos. si GP e un ardelean get beget. dar n-avem deloc ce sa ne spunem?

oameni buni. am cei mai draguti si mai amuzanti si mai omogeni cetitori. poate data viitoare veniti si voi sa beti ceai cu ciresele. pentru ca a fost incredibil de misto si de relaxat.

am ras tare, prea tare poate. si destul de des. am povestit despre bursa, vulpi, emil boc, oi, berlusconi, iubiri raposate si prezente. melcului nu-i flutura ochii cand alearga. am facut o proba. suntem on the safe side.

imi vine sa fac triplu tulup de bucurie. ca am noroc de asa cetitori minunati. si povestile lor interesante.

si de atata incantare cred ca o sa-mi sa fac o obisnuinta. din a va cunoaste pe cati dintre voi va veti lasa cunoscuti. la intervale regulate de timp. pana cand ajungem o comunitate de fructe, legume, animale si vise.

am cei mai alesi pe spranceana cetitori. si plesnesc de mandrie.

barbatii mei si ceaiurilor lor

barbatii importanti din viata mea au baut ceai. sau s-au facut ca beau ceai. ca pe unii imi dau seama ca nu i-am prins in timpul actului. mari amagitori...

pentru ca barbatii importanti din viata mea au fost destul de diferiti, ei au baut, sau s-au prefacut ca beau, ceaiuri diferite.

si acum mi-am dat seama ca sunt fericita castigatoare a unui stoc urias de ceaiuri. n-am nici macar un singur ceai in casa ales de mine. am agonosit in schimb tot felul de fitze de ceaiuri aduse de sufletele mele pereche temporare.

un loc fruntas in dulap il au ceaiurile mai romantice, cu nume frumoase, aduse de una din fapturile plapande. si ceaiurile mai din topor, de la barbatul cu fata taiata in colturi si vorba asemenea.

ceaiurile mai naturiste introduse de sufletul pereche care voia sa fie nemuritor sunt pitite mai la umbra. in spate. la fel si ceaiurile mai tari, care te fac sa iti sune apa in cap. ca si barbatul care le-a baut.

nu cred ca la ceaiuri se aplica aceeasi regula ca la vin. si anume nu cred ca ceaiurile, cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai bune.

oricum nu ma ating de ele. nu-mi place sa beau ceai. iar musafirii mei nu indraznesc sa ceara niciodata asa ceva. altfel nu i-as mai primi a doua oara.

de fapt acum, ca m-am prins ca sunt inconjurata, ceaiurile astea ma enerveaza ingrozitor. imi sare basca de cireasa de nervi. asa ca o sa fac un foc mare in curtea blocului. o sa-mi pun un vestment de salbatica, cu fasii in jurul soldurilor.

o sa ma pictez pe fata. o sa bat dintr-o tamburina. cum m-oi pricepe. am facut scoala de muzica. si o sa dansez frenetic pana cand o sa arda. pana la ultimul fir. si bineinteles pana o sa inceapa ploaia. de la incantatiile mele.

sa vad eu ca mai aduce vreunul ceai. ii zic de la obraz. drept cine ma iei domnule? chiar n-ai pic de respect? uita numarul asta de telefon. sunteti toti la fel. dar atat de diferiti la gusturile pentru ceai.