despre posibile ritualuri de imperechere la muste

Dupa ce am marturisit cum cred eu ca se iubesc melcii si aricii. Acum e randul mustelor. Brrrr.

Craiul-musca stie ce vrea. O craiasa-musca gingasa, cu abdomen plat si incheieturi fine. Totusi neinfricata, care sa falfaie neobosita din aripile-i verzui.

Asa e si mama lui. Asa e si bunica lui. Sa se multumeasca alti muscoi cu muste negre, penibil de simple, fara gratie si strop de personalitate. El gandeste big.

Vrea sa imparta cu craiasa asta musca ospaturile lumii. Sa se balaceasca in bai de putregai in zilele toride de vara. Sa isi bage trompa in cele mai proaspete cadavre din oras.

Sa vada impreuna lumea. Sa cotrobaie in case periculoase, de oameni rai. Care au pus capcane si unde in mod normal o musca ce are capul pe umeri nu s-ar aventura. Dar incercarea asta sa-i uneasca. Si apoi sa nasca viermi puzderie. Sanatosi si galbeni de grasi.

Si cum se gandeste el asa, zburand razant pe deasupra carnii pregatite pentru gatit, o vede. Sau mai degraba o simte. Vederea n-a fost niciodata punctul lui forte. Dar se concentreaza tare, cat poate el de tare.

Si observa cum ea se aseaza usoara ca un fulg pe o fleica. Isi freaca intai picioarele din spate. Apoi introduce incetisor trompa lunga si subtire intr-un fald de carne roz. Si suge fara zgomot, inchizand ochii de placere.

Apoi isi freaca labutele din fata intre ele, a satisfactie. Le freaca indelung. Si si le trece apoi grabita pe fata si prin par. Apoi iar freaca picioarele din spate. Si totul inc-o data, de la capat. E fermecatoare. E cea mai tulburatoare musca in viata.

That's my girl. Se gandeste craiul-musca. Bazaie puternic, de zici ca-i bondar, pana la ea. Craiasa ridica ochii si ce vede in prea multe exemplare, o multumeste. E puternic, are toracele umflat, e plin de par negru si des. Viril nevoie mare.

Exact ce i-a recomandat doctorul chemat de urgenta saptamana trecuta. Cand a simtit ameteala. Este el, craiul musca pe care il merita o musca verde ca ea. Si pe care l-a visat mereu.

Craiul musca nu o intraba nimic. Isi vara trompa in forta fix langa a ei. Si sug impreuna, doua paie dintr-acelasi carne latte. Se strange mai aproape, fornaie a nerabdare naravas din trompa.

Tacerea craiesei il asigura ca n-a gresit. Intoarce privirea mandra si sigura. Miile lor de fatete se intalnesc. El ridica o labuta. O strecoara pe dupa talia ei de viespe. Stiti, verisoara buna cu musca asta, acum a lui.

Ea tremura usor si nu zice nici pas. Se lasa moala in bratele lui vanjoase, cu peri fermi, ca niste mici lame de ras. El o impinge tandru. Craiasa sa lasa pe burta si isi propteste barbia in carnea trandafirie.

Dar vai, nu! Gospodina vrea sa arunce patul in oala. Craiul isi cheama locotenentii. Muste razboinice, de care-l leaga multe alte actiuni de guerilla. Roiul de muste se strange in jurul capului de bunica. O impresoara, o bazaie, o ating pe gura.

O gonesc din bucatarie, urmarind-o cu cruzime. Sfetnicul de incredere lasa in goana-i nebuna si storurile. Se face intuneric prielnic. Zzzzzzzzz...Zzzzzz...Zzzz...Zz...Z.z..

Flop se desprind dulce. Umar la umar, beti de placere. Zboara pe fereastra, in plina primavara, la +2 grade. Craiul o strange apasat de labuta si o invita galant. Acum hai, iubita mea, sa mancam ceva cumsecade.

Se opresc pe primul caine. Isi pun servetele la gat. Sa saruta cu tzoc. Indeasa trompele si se ospateaza apoi craieste, cu pofta de dupa dragoste. Se hotarasc sa ramana aici peste noapte. Si dupa numai 9 luni in termeni musculini, apar copiii.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.

sunt fericita: am vazut o musca

Stau cu narile umflate, ca un cal liber si naravas. Care se pregateste sa alerge pe pajisti cu coada infoiata in sus. Am coama in vant si fornai si dau din picioare de nebuna. Din nari imi iese jaratec amestecat cu polen si cu fluturi. Ma vedeti?

Totul a culminat insa cand am vazut o musca. Una mare si neagra si grasa, umflata la fata de atata somn. Nici sa zboare bine nu prea poate, atata e de nesimtit de corpolenta.

Urasc mustele, mi se par abjecte. Si total superficiale si oportuniste si niste bestii. Prefer moliile, daca e sa aleg. Dar cand am vazut-o pe asta, m-am bucurat ca si cand am vazut un prieten vechi, care locuieste in strainatate.

Putin a lipsit sa nu dau buzna afara din scara imbracata in costumul meu de baie in toate culorile curcubeului. Si sa nu ma arunc in masina, doar cu un prosop aruncat neglijent pe umaru-mi gol, ars de soarele parjalitor din capul meu.

Sa alerg cu 200 km/ora pana la mare. Unde sa inghit nemestecat niste suberek cu branza si guri repezi si asortate de kefir. Sa lipai din slapi pe mal inainte sa ma arunc in apa, ce daca e rece. Eu sunt apriga cireasa.

Sa cer apoi cu drepturi depline, ce daca e inchis, o ciorbita cu afumatura si o salata de ceapa de la soni. Si dupa aia sa aprind lumina la expirat si sa dam naibilor drumul odata la party. Ca nu se mai poate. Putin a lipsit.

Si asta pentru ca s-au opintit toti vecinii sa ma tina. Au chemat intariri. Pana la urma mi-au facaut o injectie cu ambrozie si m-am linistit. Sunt de acord sa mai astept putin, dar foarte putin.

Mai sunt 2 luni si 21 de zile si cateva ore pana cand fug sa-mi cer dreptul meu. Mi-e dor de mare si nu accept niciun surogat in loc. Sper ca dna Stefan mi-a facut patul. Si ca Fetita, cu urechile-i pufoase si zambetul misterios, e gata s-o scarman intre urechi.

Sunt o cireasa confiata, dornica sa fiu proaspata din nou, in vanticelul din livada din vama. Sa miros verde, sa lenevesc in soare. Si musca asta a fost mesagerul care mi-a redat speranta.

Am vazut o musca, sunt fericita. Viata are mult sens cand sunt muste in aer. Muste nasoale, muste grase. Dar muste aducatoare de vara si de soare si de mare.