asia in dantele si cofeturi

Buna dimineata. Uite ca revin in sfarsit si cu o asie pozitiva.

Astazi avem una zugravita peste noapte in nuante de roz. Fix ca pielea de bebelus. Bebelus romanesc, fireste. Pentru ca pruncii asiatici sunt splendizi dar gri-galbui-maroniu. Asta se stie deja.

Am pregatit un Top 13 privelisti, produse sau intamplari asiatice care m-au emotionat profund. Si pentru care as mai calatori inca odata zeci de mii de kilometri. Luandu-ma la tranta cu fusul orar si cu picioarele umflate si cu arsita.

1. Puii de maimuta din Kuala Lumpur

Sunt niste fapturi martiene. Au labute trandafirii si ochisori de margele de chihlimbar. Iti vine sa-i atingi in mod repetat. Vrei sa-i iei acasa si sa-i tii intr-o sticluta, sa fie doar ai tai.

Stau lipiti de niste maimute mai nasoale si mai batrane. Una din ele m-a atacat artagoasa. M-am speriat si am fugit. Dar magia vederii puiului indeaproape nu se mai sterge. Si merita riscul.

2. Mancarea malaeza

E o combinata intre 3 culturi: malaeza, chineza si indiana. Rezultatul este o betie de subtilitati. Mesteci si respiri greu de atata pofta. Curry este zeul la care se inchina bucataria malaeza. Si bine face.

3. Masajul pe picioare din Bangkok

Este cel mai simplu mod de a te imprieteni pe viata cu un thailandez. Modul in care iti framanta carnea obosita de la umblet viligiaturist mi-a creat apa in ochi si apoi si in gura. De ce sa nu-l aduc pe omul asta in Romania, sa fie sfetnicul meu?

4. Peisajul raului Li

In filmele lor, chinezii zboara printre niste munti ascutiti de tip falus, in timp ce se bat. Poate parea putin ridicol. Dar cand am ajuns acolo, mi-a venit brusc si mie sa zbor. Desi nu prea m-am priceput sa ma bat.

5. Fructele exotice vandute pe trotuarele Asiei

Unele se cheama cunoscut: fructul dragonului in varianta violet sau alb, depinde cum e vremea afara. Fructul stea ce poate fi folosit ca decoratiune interioara. Si guava, care iti umple gura cand il rostesti.

Altele sunt complet necunoscute. Dar oh, atat de subtile si de pline de pulpa si zeama si pulpa si zeama. Fructele asiatice costa o nimica toata si iti fac viata mai buna. Omuletii ce la au in stapanire mi le ofera fie intregi, fie stoarse bine. Ah.

6. Marele Zid

Este intr-adevar mare si la stat si la sfat. Aceasta impresionanta creatie de catre om. Am vazut portiunea Badaling, la 70 km de Beijing. E ca un sarpe gras si bine conservat care imi arata cat sunt de mica. Si ca am dreptate sa-mi fie frica uneori sa dorm singurica.

7. Macao

Se iau niste taramuri pur chinezesti, se populeaza cu portughezi mercantili. Se indeparteaza portughezii. Ramane dupa ei un potop placut. Piatete pavate cu ceramica europeana si strazi cu nume placute auzului.

Biserici crestine, arhitectura profund europeana. Printre toate astea se itesc cazinourile aurii care emana curcubee de lumina. Ce vrei, mana chinezeasca. Un strop de Europa intesat de chinezi. Combinatie fulgeratoare. Yum.

8. Privelistea golfului Victoria din Hong Kong.

Imi trebuie doar sa ma lasati sa sed si sa ma uit in jos. Orasul vibreaza vitalitate sempervisicenta. Seara e cel mai bine. In timp ce bei cafea si lingi la o inghetata pe The Peak.

9. Parcurile asiatice

Sunt oaze de verdeata in desertaciunea oraselor. Au porti maginifice, pensionari ghidusi care se joaca folosind te miri ce jucarii. Iarba tunsa cu forfecuta de unghii. Si geografii placute, cu meandre si cotloane.

10. Un concert de ar hu

Un instrument traditional cu doua coarde. Pentru multi chinezi egal hobby. Asa ca pe inserat, dupa ce ai inghitit bucate potrivite. Poti sa asculti cum se revarsa duiosia melancolica. Pentru ca ar hu este un izvor de povesti chinezesti spuse bine.

11. Bebelusii de prin carucioare

Sunt cele mai frumoase jucarii din lume. Rasar de prin caruturi, se tarasc de prin curti. Se aseaza brusc pe vine si fac pipi in mijlocul drumului. Prin costumase cu o gaura special conceputa pentru asta. De ce sa mai dezbracam copilul?

12. Coltunasii care te fac exuberant

Daca mananci o data coltunasi, ramai marcat pe viata. Cred ca as zbura ore in sir cu apa in gura. Doar ca sa stiu ca la capatul tunelului mi se infatiseaza luminita dorita: un coltunas cu ceva carne in el.

13. O plimbare cu bicicleta

In traficul chinez, cu adrenalina sufocand respiratia. In China bicicleta e la ea acasa. Era adevarata melodia aia superba There Are Nine Million Bicycles in Beijing.

Am incalecat si eu pe-o sa. Si am spus diverse povesti lunecand prin absolutul asiatic.

romanii, acesti cei mai salbatici dintre traci

*Disclaimer: acest text este scris inainte sa-mi fie dor de casa si de toti romanii in general. A fost zamislit cu un crampei de creion pe un carnetel cu hartie nobila. Direct in avion, din nevoia de a spune imediat cuiva.

Ce deziluzie pe mine. Sa nu pot eu sa va arat cate o poza cu fiecare dintre calatorii avionului Bucuresti-Roma din data de 10 iulie. Si apoi si o poza de grup, pentru o mai profunda intelegere.

Ce dulce ar fi fost sa discutam fiecare chip pocit in parte. Sa luam curvele optimiste, sa le trecem de-o parte. Sa luam cioflingarii cu muschi, sa-i punem langa curve. Sa luam nevestele de italieni, placate cu aur. Si sa le rugam sa stea putin langa cioflingarii cu muschi.

Sa mai departajam din multime italienii grizonati, cu par lungut, veniti in romania la babardit. Si dupa ce facem secesiunea asta, ia sa vedem ce ne-a mai ramaaaas. Niste romani despre care nici nu stiu ce sa mai zic. Ca doar si eu, chiar cireasa, tot romanca sunt.

Grasi, vulgari, cu pantofi cu varfurile intoarse ca o ruga apriga spre cer. Bubosi, strambi si cocosati. Imbracati cel mai urat din lume, dar nu cu parale putine. Cu fete transpirate si vorbind mereu prea tare. Mancati-as.

Ei sunt, ii recunosti de departe, romanii. Cei mai salbatici si chiciosi si mai nasparlii dintre traci. Toti se imping in ceilalti romani. Concurenta pentru ocuparea locului care oricum le este predestinat si inscris pe bilet este acerba.

Cireasa are locul de la geam. Dar asta nu conteaza. Nu acum si nu pentru colegii mei de scaun. Care s-au asezat inaintea mea, ocupand ce e al meu de drept. Doi batrani cumsecade dupa par, dupa sandale.

Se uita in alta parte. Ca sa nu trebuiasca sa explice, sa roage frumos sau sa-si ceara scuze. Le arat dispret magistral. Nu ca le-ar pasa. Dar vreau eu sa stiti voi, asa. Ca le-am aratat fata de cireasa congelata. Am fost demna.

Ocupantii avionului au inceput la unison sa cheme dupa ei potopul. Calatorii s-au lungit si latit, dand scaunele pana la refuz pe spate. Au deschis masutele, chit ca nu urmau sa primeasca nimic de bagat sub nas. Doar asa, fiindca probabil banuiau ca nu e voie.

I-am auzit dorindu-si aprig sa tina telefoanele deschise dupa ce au fost insistent sa le inchida. S-au plans, au vociferat, au injurat. Si-au dat coate unii altora in cap si prin partile mai mici si mai moi.

Sunt emotionati probabil ca zboara. Si vor sa arate ca vor trece ei cu bine si peste asta. Romanii, acesti masculi alfa ai aerului. Nimeni nu le sta impotriva. Doar daca e nebun.

Uite-i Doamne cum isi fac poze razand cu dinti lipsa. Uite-i cum galgaie unii la altii pana li se zgaltaie colanele de aur. Si le sar din picioare slapii lor de lac.

Iarta-i Doamne. Sau de fapt nu-i ierta pentru ca miros urat si ca au fetele astea atat de distinct de rele. Incat parca sunt o rasa aparte. Una care-a fost putin plecata cand s-o-mpartit norocu'.

Ei nu sunt oameni rai. Doar ca nu suporta sa fie incinsi cu centuri de siguranta. Sigur e o problema anatomica de nu le pot tine pe ei. De-aia cand e gata avionul sa aterizeze, trag de ele cu zgomot si se izbavesc ostentativ.

Natura lor le face feste. N-au incotro si se ridica in picioare. Desi sunt rugati insistenti sa stea jos. Universul e absurd. Romanii n-au rabdare pentru proceduri care nu duc nicaieri.

Ce le iese daca stau cuminti jos, cu centura pusa, scaunul drept si mobilul inchis? Pai mai nimic. Pai si atunci de ce sa faca asta, frate? Ai Doamne rabdare cu ei sau nu avea.

Dar mai ales nu te speria. Ei nu vor sa faca rau. Sunt doar mai primari, acesti romani. Si da, sunt poate cei mai salbatici dintre traci.

cireasa si barbatii asiatici

Daca e sa ma iau dupa privirile hulpave, as zice ca asiaticii au placut-o pe cireasa.

Privirile oblice pe care barbatii asiatici le-au aruncat zonei mele toraco-abdominale au persistat timp de 23 de zile. Cu o medie de 16 ore/zi si o usoara crestere in weekend. Am apreciat insa bunul lor simt si disciplina de fier si stapanirea de sine.

Doar unul din cateva milioane de barbati care s-au bucurat de asa priveliste opulenta a ciupit-o pe cireasa de bucile de fier. Acest fapt reprobabil s-a petrecut in Guangzhou, capitala regiunii numita Canton.

Ca sa tragem o linie, cred ca da. Asiaticilor le plac sanii mari. Ce nu prea inteleg este de ce se uitau si femeile asiatice cu atata fervoare, tot la sanii de cireasa. Dar na, diferente culturale.

Cat despre cireasa, ea nu a facut prea mari nazuri. Avand oarece propensiune catre sexul tare si foarte tare in general, a gasit si aici la ce sa se uite. Si poate spune cu mana pe inima chircita de emotie ca barbatii astia sunt tare frumusei.

Ca sa ma intelegeti mai bine, mi se pare ca arata ca niste aladini. Care pare ca au mereu cu ei lampa fermecata. Pe care, fireste, daca o freaca, iti/imi pot indeplini orice dorinta.

Recunosc, tinand codita pleostita-ntre picioare, ca parerea asta e pura speculatie. N-am rugat pe nici un asiatic sa-si frece de fata cu mine lampa aflata in dotare. Cum n-am beneficiat de niciun demo, nu pot sa vin aici cu o parere competenta.

Dar recunosc ca asa mi s-a parut. Si cum Asia are atat de multe lampi, poate cele mai multe lampi din lume pe metru patrat, am fost mai mereu putin ametita. Ca un fluture neputincios in toiul noptii. Care se simte iremediabil atras de lampa lui universala.

Dar sa revin cu date concrete, ca m-a furat putin ideea de lampa. O mare parte din barbatii asiatici au freze funky, taiate cu ciobul, si vestminte cool. In ciuda cantitatii mari de orez ingerate, ei sunt mai mereu slabuti.

Cireasa n-a putut sa nu se gandeasca la urmatorul scenariu. Ca in conditiile in care se arunca peste vreunul din greseala, ii farama oscioarele. Si este pasibila astfel de puscarie. Desi ea a cazut cu cele mai pasnice intentii, ca un sol de pace.

Barbatii asiatici care se intampla sa fie stransi in snopuri rad si isi dau ghionti cand trece o cireasa. Cam ca muncitorii de la noi. Dar fara fluieratul ala care te urmeaza dupa ce le-ai frant inima si suscitat lampa. Of, iar lampa, bat-o vina.

Desi adusi pe lume asa de bruneti incat au parul aproape albastru, o buna parte dintre ei merg la coafor. Isi coloreaza parul roscat, ca sa se faca astfel si mai frumusei.

Ce sa zic. Mie imi plac oricum. Sincer nu cred ca trebuie sa depuna atata efort si sa petreaca ore lungi cocotati pe scaunul stilistului. Dar ce vrei. Fiecare cum il taie capul.

Deci da. V-am spus ca barbatii asiatici sunt tare draguti? Acum ramane de vazut, si asta e treaba altora, nu a mea. Ca eu deja am investigat destul si am trasat o analiza antropologica aproape exhaustiva.

Deci e treaba altora, zic eu, sa descopere daca e adevarat mitul cu Durex. Care zice ca are doua dimensiuni de prezervative: pentru asiatici si restul lumii*. *Steluta explicativa: unde asiaticii beneficiaza si sunt utilizatorii celor mai minione dintre ele.

Stie cineva? Nu ca m-ar interesa asa, pentru mine. Dar ca fapt divers.

culori si texturi asiatice

Uite si transa de poze cu numarul doi. Ea se refera la culori si texturi asiatice.

Mortale poze, va rog sa le consultati pentru scurte calatorii in absolutul asiatic.

Cireasa.

cireasa se explica

Buna dimineata.

Am vazut ca ati tusit putin ieri. Cand am deschis relatarea asiatica cu o explozie de bucurie ca va vad. Va asteptati probabil sa-mi curga lacrimi de obida ca s-a sfarsit misiunea mea de explorator asiatic.

Ei bine nu. Ma bucur asa de tare ca m-am intors, incat azi dimineata am zburat spre birou. Ca in filmele mele preferate chinezesti. A fost o calatorie exuberanta, cu viteza de croaziera, deasupra orasului. Care zau de nu imi pare racoros.

Casa mea-i un cantec cu acorduri ample. Stau pe balcon si-mi canta greieri romanesti. Stiati ca greierii asiatici latra ca niste caini? Va zic eu. Nu pot insa sa bag mana-n foc ca si musca. Asta voi verifica la urmatoarea escalada asiatica.

Mi se umecteaza ochii de pofta cand vorbesc cu prietenii mei. Asa de tare nazuiesc sa-i vad, sa-i pipai si sa-i strang la pieptu-mi opulent. Iar prietenul meu imaginar, I., e cu 32% mai dragut decat cand am plecat. Desi chiar si atunci se apropia periculos de 100%. Ce face Asia din cireasa.

Asia este ea fascinanta, fara putinta de tagada. Departe de mine sa zic ca n-a fost bine pe taramuri unde locuiesc, la umbra bambusilor, civilizatii stravechi. Am vazut lucruri care si acum mi se plimba prin minte. Ca niste fluturi mari si moi si grei si rosii de matase.

Dar poate ambitiile mele au fost prea mari. Iar planificarea mea indeajuns de saracacioasa, tragand alarmant spre deloc. Si China suficient de mare incat sa-mi dea mari batai de cap si de corp.

Am luat 8 avioane insumand 43 de ore de zbor. Pe doua dintre ele le-am prins din intamplare. Din pricina epuizarii, pe unul dintre ele nici nu stiam ca trebuie sa-l iau mintenas. Mi se parea ca e candva, alta data. Oricum, va rog, nu acum. Acum sunt prea obosita.

Am luat apoi 3 trenuri care au fugit miseleste cu mine in noapte peste campuri. Am calatorit intre 10 si 20 de ore cu fiecare dintre ele. Ascultand fenomenale playlisturi, sforaituri si basini chinezesti. Conductorul de tren si-a ratat vocatia. Ar fi trebuit sa se faca DJ.

Am petrecut ore multe prin autobuze, taxiuri si vapoare. Afara 10028 grade celsius. Inautru un crivat inghetat. Care mi-a tulburat gandirea si asa afectata de socul cultural.

Crivatul permanent mi-a umflat si gatul. In care a crescut aproape in fiecare zi cate un cactus printre tepii caruia se strecura cu chiu cu vai mancarea. Ca in reclama de la televizor.

M-am dus acolo cautand lampioane rosii de hartie. Chinezi intelepti care fac in tihna tai chi pe orice petec de iarba intalnit in cale. Si cartiere pasnice, preocupate doar de masa de seara si ceva meditatie. Tot ca-n filmele chinezesti castigatoare de Oscar.

Am sperat la terase nesfarsite si verzui de orez. In care sa fie infipti chinezi cu pantalonii suflecati. Care sa piguleasca in tihna la rasaduri, in picioarele goale. Pentru desfatarea mea psihica.

Am gasit citadele de beton cu 30 de etaje. Multe, stranse laolalta in snopuri apasatoare, in care colcaie milioane de oameni. Am stat la cozi lungi pentru orice. Mi-am adus aminte de tehnici si atitudini comuniste. Si m-am crucit ca se mai poate.

Am lasat sa-mi intre in nas mirosuri care scoala mortii. Si apoi ii fac sa se culce imediat la loc, toropiti de ceea ce simt. M-am umplut de bube afurisite care ma mai chinuie si acum.

Dar toate astea nu inseamna nimic rau. O sa ma intorc acolo. Mai pregatita, mai informata si mai stiutoare de ce vreau si pot sa fac. Cat de repede o sa ma intorc. Fara insa sa ma mai inscriu la un maraton. Cu o lista de obiective ce musai sa se lase vizitate, ca acum.

Pentru ca printre zgarie nori, comunism, bariere culturale si mirosuri, exista si o China fascinanta. Una care abunda in dantele si cofeturi. Pe care trebuie sa o revad.

tainice mutre asiatice

Am pus aici primele poze asiatice.

Va urma in scurt timp, revin cu link.

Cireasa.

o, ce ma bucur

Asa internetici si deci profund iluzorii cum sunteti, va simt oh, atat de aproape.

Si va stimez enorm. Jos palaria pentru voi. Nici nu trebuie sa faceti nimic. Doar sa fiti. A trebuit sa plec pana la mama zmeilor ca sa va apreciez cum trebuie. Da.

Instinctul ma face sa cred ca voi nu horcaiti ca si cum sunteti la un pas sa dati ortul popii. Si ceva imi spune ca daca ma intalnesc cu voi pe strada, nu o sa trageti fix in fata mea o flegma. De sa mi se ridice maciuca putinul par pe sira spinarii delicate de cireasa.

Voi, barbati romani, eroi intre eroi, nu purtati unghii lungi la maini. Si nu ma atingeti cu ele in diverse situatii. Brrrrrr. Si cireasa zbrrrr de sila pe o dugheana. Si nu va scobiti cu unghiile astea imense in locuri. Va multumesc pentru asta.

Stiu ca si voi va scobiti. Dar prefer sa stiu ca va faceti asta chinuindu-va. Ca va folositi doar de buricele voastre boante, mai putin eficiente decat ghearele chinezesti. Incepe sa-mi placa asta la voi.

Pun pariu ca voi nici nu urlati unii la altii ca niste tampiti cand purtati o conversatie de rutina. Voi nu mergeti cu mobra pe trotuar ca pe bulevard. Si nu, nu ma claxonati isteric in ultimul moment, ca sa-mi steie in gat coltunasul cu carne.

Oo ce ma bucur sa va reintalnesc. O! Ce bine ca voi nu scoateti din gura in timp ce mancati lucrurile care nu se califica pentru stomac. Si nu le insirati fara ocolis dinainte. Ca la un concurs cu tema hai sa vedem care e cea mai dezgustatoare masa din incinta.

Cred ca voi nu sorbiti cu zgomot din supa. In sfarsit am cu cine sa barfesc pe cei care isi baga tot capul, cu tot cu gat, in supa. Si scot de acolo zgomote nefiresti. O, cat ma bucur sa va vad.

Voi nu incercati sa mancati ciorba cu bete. Va stiu eu bine. Voi stiti din prima ca asa ceva nu se poate. Si asta va face sa fiti superbi cand luati pranzul. Ce ma bucur sa va revad. Dar poftiti, intrati si stati jos.

Ce relaxata stau acum la mine in livada, cu musafiri asa ca voi. Stau cu picioarele pe masa si beau din cafeaua mea turceasca. Stiti, Romania e pana la urma o tara fabuloasa. Si nu, nu mi se pare ca e chiar pacat ca e locuita.

Va plac si pentru ca voi, vajnici ingineri romani, nu o sa construiti niciodata un sir de toalete cu un zgheab de faianta alba dedesubt. Adica un sant comun pentru toate toaletele surate.

Voi sigur nu o sa ma obligati sa particip la asta. Sa fac pipi deasupra unui rau scarbos. Care sa imi permita sa impart vizual. Si sa am contact aproape tactil cu ce se intampla in celelalte cabine.

Sigur n-o sa faceti asta. Pentru ca nu sunteti curiosi, precum chinezii, sa stiti ce iese din vecini, in timp real. La fiecare tras de apa al cuiva, paraul involburat al groazei se umfla si vine catre tine, infricosator de aproape. Nu, voi n-ati face asta.

Si ce placere pe capul meu sa vad ca pricepeti tot ce spun. In sfarsit cuvintele mele au din nou un rost. Ce dor mi-a fost de voi. E greu sa fii analfabet cand tu ai mereu ceva de zis.

De astazi inainte nu mai trebuie sa fac cotcodac ca sa explic umila faptul ca as manca ceva carne de pui. De azi pot sa ma desfat in vazul lumii prin cuvinte. Si sa las semnele primare deoparte.

Ca sa intelegeti ce mult ma bucur sa va vad, as vrea asa. Sa mananc cu voi o omleta imensa, fie ea si internetica. O omleta din 600 si ceva de oua, perpelita in unt. Am pus cate doua oua de caciula per cititor de cirese.

Cred ca ne ajung. Dar daca e, mai cereti. Sa fie petrecere in tot cartierul meu. Pentru ca stiu ca si voua va place omleta dimineata. Si ce bine imi face informatia asta. Am mancat destui taitei cu alge la prima ora. Am mancat destui. O, ce ma bucur sa va vad.

Si nu in ultimul rand, ce mult ma bucur ca in loc de ochi nu aveti doua fante crestate oblic pe fata. Ochii vostri, chiar internetici fiind, sunt oglinzi ale sufletului vostru cel internetic dar romanesc. Bun si asa.

O, ce ma bucur ca v-am regasit si nu exagerez. Nici cat negru sub unghia roz de cireasa. O!