*Disclaimer: acest text este scris inainte sa-mi fie dor de casa si de toti romanii in general. A fost zamislit cu un crampei de creion pe un carnetel cu hartie nobila. Direct in avion, din nevoia de a spune imediat cuiva.
Ce deziluzie pe mine. Sa nu pot eu sa va arat cate o poza cu fiecare dintre calatorii avionului Bucuresti-Roma din data de 10 iulie. Si apoi si o poza de grup, pentru o mai profunda intelegere.
Ce dulce ar fi fost sa discutam fiecare chip pocit in parte. Sa luam curvele optimiste, sa le trecem de-o parte. Sa luam cioflingarii cu muschi, sa-i punem langa curve. Sa luam nevestele de italieni, placate cu aur. Si sa le rugam sa stea putin langa cioflingarii cu muschi.
Sa mai departajam din multime italienii grizonati, cu par lungut, veniti in romania la babardit. Si dupa ce facem secesiunea asta, ia sa vedem ce ne-a mai ramaaaas. Niste romani despre care nici nu stiu ce sa mai zic. Ca doar si eu, chiar cireasa, tot romanca sunt.
Grasi, vulgari, cu pantofi cu varfurile intoarse ca o ruga apriga spre cer. Bubosi, strambi si cocosati. Imbracati cel mai urat din lume, dar nu cu parale putine. Cu fete transpirate si vorbind mereu prea tare. Mancati-as.
Ei sunt, ii recunosti de departe, romanii. Cei mai salbatici si chiciosi si mai nasparlii dintre traci. Toti se imping in ceilalti romani. Concurenta pentru ocuparea locului care oricum le este predestinat si inscris pe bilet este acerba.
Cireasa are locul de la geam. Dar asta nu conteaza. Nu acum si nu pentru colegii mei de scaun. Care s-au asezat inaintea mea, ocupand ce e al meu de drept. Doi batrani cumsecade dupa par, dupa sandale.
Se uita in alta parte. Ca sa nu trebuiasca sa explice, sa roage frumos sau sa-si ceara scuze. Le arat dispret magistral. Nu ca le-ar pasa. Dar vreau eu sa stiti voi, asa. Ca le-am aratat fata de cireasa congelata. Am fost demna.
Ocupantii avionului au inceput la unison sa cheme dupa ei potopul. Calatorii s-au lungit si latit, dand scaunele pana la refuz pe spate. Au deschis masutele, chit ca nu urmau sa primeasca nimic de bagat sub nas. Doar asa, fiindca probabil banuiau ca nu e voie.
I-am auzit dorindu-si aprig sa tina telefoanele deschise dupa ce au fost insistent sa le inchida. S-au plans, au vociferat, au injurat. Si-au dat coate unii altora in cap si prin partile mai mici si mai moi.
Sunt emotionati probabil ca zboara. Si vor sa arate ca vor trece ei cu bine si peste asta. Romanii, acesti masculi alfa ai aerului. Nimeni nu le sta impotriva. Doar daca e nebun.
Uite-i Doamne cum isi fac poze razand cu dinti lipsa. Uite-i cum galgaie unii la altii pana li se zgaltaie colanele de aur. Si le sar din picioare slapii lor de lac.
Iarta-i Doamne. Sau de fapt nu-i ierta pentru ca miros urat si ca au fetele astea atat de distinct de rele. Incat parca sunt o rasa aparte. Una care-a fost putin plecata cand s-o-mpartit norocu'.
Ei nu sunt oameni rai. Doar ca nu suporta sa fie incinsi cu centuri de siguranta. Sigur e o problema anatomica de nu le pot tine pe ei. De-aia cand e gata avionul sa aterizeze, trag de ele cu zgomot si se izbavesc ostentativ.
Natura lor le face feste. N-au incotro si se ridica in picioare. Desi sunt rugati insistenti sa stea jos. Universul e absurd. Romanii n-au rabdare pentru proceduri care nu duc nicaieri.
Ce le iese daca stau cuminti jos, cu centura pusa, scaunul drept si mobilul inchis? Pai mai nimic. Pai si atunci de ce sa faca asta, frate? Ai Doamne rabdare cu ei sau nu avea.
Dar mai ales nu te speria. Ei nu vor sa faca rau. Sunt doar mai primari, acesti romani. Si da, sunt poate cei mai salbatici dintre traci.
joi, 6 august 2009
romanii, acesti cei mai salbatici dintre traci
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
si nu spui nimic despre aplauze la decolare?aceasta revarsare de bucurie care trece, fara pauza de miscare in dezlantuirea de nemernica centura.
semneaza nevasta italianului atipic, neplacata cu aur:)(zi-le napoletani celor pomeniti in text, ca sa fii mai aproape de realitate:)
ha ha "Mancati-as". e din tomurile de gramatica ale doamnei esca.
Nu le puteai spune mai bine.
Un zbor tur-retur cu avionul am facut in toata viata mea, vara trecuta... a fost un charter plinde turisti de clasa medie, care s-au scobit in fund sa le-ajunga de-un sejur in Egipt (ca si noi de altfel)... din peisaj lipseau doar italienii. Restul, erau deja in slapi si slip pe ei, desi era octombrie si la noi deja lumea era la gheata si palton... etc.
Aaaa, da. La noi s-a aplaudat frenetic si la decolare si la aterizare. Si s-au mancat sandwich-uri de acasa, cu miros de telemea de oaie. S-au facut poze, s-a vomitat, niste baieti le-au facut avansuri grobiene stewardeselor egiptene si, pentru ca fetele nu pricepeau o iota din graiul nostru, bajetii astia tipau dupa ele "Bah, ce buna-i asta, ce tzatze are!" etc... etc... etc...
zenobu, eu consider ca e o calitate sa poti sa faci ce vrei in scris ;)
putini reusesc asta, mai stii bancul cu asemanarea dintre ingineri si caini: au o privire inteligenta, dar nu se pot exprima(citat aproximativ)
cireaso, cred ca toate popoarele au grupul lor de 'cei mai salbatici dintre ...'. pe englezi nu ii bagam in seama ca au expresia huligans-ilor sau vezi doamne, punk :D
pe nemti la fel, ca se exprima in iodlere indescifrabile oricum
de americani ce sa mai zic, daca idolii lor se plimba pe harley si au trupa cu numele lor cunoscut in toata lumea ca rednex
totul pare ca-ntr-un film bun :)
...etc.
intradevar, ii cunoastem mai bine pe ai nostri - si eu sunt cel mai lovit de manifestarile lor ;)
neincercand sa ii disculp, as zice ca daca erau invatati sa plateasca pretul corect altfel ar fi stat lucrurile. dar ei nu si nu. au fost invatati/ obligati sa se descurce
@Monica: mama mea, cea de cireasa, e maritata cu un italian:). deci nu am ceva cu ele in general, caci stiu ca se poate sa fie si bine. dovada o vad zilnic:P. daaaaa, ropote de aplauze, dar parca si alte natii fac asta, nu doar tracii. adica cei mai aplaudatori dintre traci.
@zenobu: nu chiar, nu sunt wonder woman. nu inca.
@Anonim: nu prea ma uit la televizor, deci nu stiu:P.
@Carlitos: aprigi tracii astia, vajnici barbati. abia-i incape pamantul.
@miju: dar parca la alte natii sunt grupuri, cum zici tu. numai ca aici e vorba de un popor intreg...
hehe, vrei sa zici ca la noi exceptiile sunt incadrate in grupuri? :))
Saru' mana pentru pont.
Acum am confirmarea dorintei mele de a pleca intotdeauna cu masina.
Haha :)))
Mortal. U rule, dudesa mica!
@Miju: asa mi s-a parut in avionul ala. proportia era coplesitoare.
@Lupul alb: of, nu functioneaza chiar mereu. in asia nu poti merge cu masina:).
@Groparu: o da? merci atunci:).
Am ras cu lacrimi si eu si colegii de birou.
Felicitari pentru scriitura. Daca nu era scrisa pe hartie nobila nu iesea asa, ca doar suntem romani cu totii. :)
in avionul ce duce spre franta, pe langa cei 3-4 romani mai pitoresti, in general erau mai mult oameni linistiti si la locul lor. la romani ma refer. la capitolul straini, de notat un nene dubios cu fata de pedofil(si nu exagerez deloc, de-a dreptul libidinos si lipsit de caracter, imaginati-va ca statea pe locul de langa culoar si nu m-a lasat sa ies sa ma duc la baie, ca el e obosit,si doarme...ihhh). la aterizare s-a aplaudat frenetic, ce e drept dupa niste turbulente emotionante si zguduieli picante.
avion
cu motor
impusca-ma pe mine-n zbor
sau da-mi ceva sa pot so dorm
anguiform, aeriform
si-ti voi multumi enorm
Trimiteți un comentariu