vedetele noastre sunt de carton au ba?

Este intrebarea pe care o pune hotcity blogosferei feminine. Pentru inca o editie proaspata din concursul cu premii in publicitate online.

Si la care mie mi-a venit, cum am vazut-o pe ea, tema, sa scriu eu repede eu, prima. Eu, pentru ca am o parere, eu.

Rade si cireasa cu gura pana la urechi de tot soiul de fapturi venite cu circul. Si construite din carton amestecat cu paiete pisate, par intins cu placa, gloss de buze, solar, tocuri prea inalte, botox, chei de la jeep, oooooo, viata mea si photoshop.

Asta e imparatia cartonului rasare. Din care fac parte cu nesat si barbati si femei deopotriva. Se calca pe picioare ca sa intre aici, oase regesti. Sa se aseze in jiltul de carton masiv. Sa poarte coroana cu nestemate de carton. Sa loveasca pe micul ecran cu sceptrul de carton.

Dar uneori personalitatile astea care poarta eticheta de vedete. Si mai fura din prime time-ul imparatiei de mai sus. Mai sunt plasmuite si din alte materiale de constructie. Unele mai solide si cu o imagine mai buna in piata.

Trebuie doar sa ai putintica rabdare, sa judeci fiecare vedeta separat de vedetism. Unde vedetismul este actiunea de a te comporta ca atare. Care le iese mai bine sau mai jalnic. Totusi un rezultat firesc al statutului de vedeta, ar zice cireasa. Chiar daca toata lumea pare scarbita de asta.

Sunt sigura ca oamenii nu ar aprecia o vedeta care ar manca, cumpara si calatori la fel cu ei. Vedetele stralucesc diferit. Si merg la toaleta diferit, probabil cu mai mult stil. De-aia au iesit in evidenta din vitrina cu multimea de produse.

Zic eu ca exista in Romania si vedete facute din ne-carton. Parca nu m-as baga sa vorbesc despre barbati. Nu de alta, dar cand vine vorba de vedetele care mi se par mie vedete pe bune. Ma pierd cu firea lamentabil.

Sunt gata sa fac declaratii care ma trec in lumea celor vulnerabili. Si nu pot sa-mi permit asta. Am si eu o demnitate, chiar daca labila cand vine vorba de vedete masculine. Deci o sa tac despre a, despre c, si chiar si despre b. Ah, ce greu e sa tac despre b.

Dar as alege un exemplu extrem de controversat. Mihaela Radulescu. Care mie mi se pare o vedeta pe bune. Cu tot ce-i trebuie care sa o califice asa. Asta nu insemneaza ca tot ce face ea imi place. Nu. De fapt nici nu prea stiu exact ce mai face ea.

Dar zau mi se pare ca e o vedeta solida. Care apare la televizor nu doar pentru ca este frumoasa. Si desteapta. Si razbatatoare. Si sexy. Apare pentru ca are atitudine cu carul. Pentru ca e curajoasa. Pentru ca se implica in multe lucruri.

Pentru ca reuseste sa iasa mereu sus, ca uleiul peste apa. Ceea ce alte vedete mai schiloade ca structura. Alde bambi, bumbi, blombi, sexy, plexi, rexy nu reusesc. Ea reuseste mereu. Asta inseamna o vedeta care nu e de carton.

Si avem cateva. Avem destule, zic eu. Poate nu suficiente cat sa reduca la tacere pe vecie armata de carton. Dar suficiente cat sa avem la ce ne raporta. Cand vorbim despre un subiect asa de delicat.

Rog exemple de vedete care vi se par de ne-carton. Daca sunteti cumva de-o parere cu mine. Adica de parere ca ele exista si respira pe plan mioritic ca oriunde altundeva.

cireasa si fascinatia aviatica

Cu ocazia prezentei ciresei in finala roblogfest, s-a organizat duminica un eveniment aviatic.



Sigur, n-a fost anuntat ca atare. Dar eu stiu sa recunosc legaturi fermecate intre lucruri, atunci cand imi urla in fata. Am ajuns la fata locului, comuna Bragadiru adica. La vreo 40 de minute dupa ce incepuse. Dar pilotii erau in valtoarea celebrarii.



Suiti in avioane galben pai bine asortate cu cerul gri, pilotii pluteau indrazneti. Cand cu roatele in sus. Cand in picaj liber. Cand aripa in aripa, ca niste prieteni buni care danseaza impreuna pe cer. Cand in buchet de cate 4.



Cum cireasa n-a mai participat niciodata la asemenea manifestare. Cu multi barbati, copii, motoare, avioane, parasute si adrenalina si catei. A ramas cu gura cascata de infiorare. Si si-a promis sa se aboneze la newsletterul actiunii, daca exista unul. Ca sa mai vina si alta data.





Primul mugur de adrenalina i-a incoltit. Cand unul dintre avioane, in timp ce ea se entuziasma cu a cherry, uitandu-se in partea opusa ca curca in lemne. Le-a trecut asa de aproape deasupra capului i-a facut freza.





Si si-a adus aminte ca exista o fascinatie mai veche. A femeilor catre piloti. De care ea nu se interesase niciodata si a crezut ca e un moft. Nu e. Barbatii care conduc avioane sunt mareti.





Iar cand ei fac pe cer si giumbuslucuri care atesta ca au un simt al umorului iesit din comun. Si cand cireasa stie ca ar putea sa pateasca ceva dar ei nu patesc. Si fac totul bine si impresionant. O puternica afinitate se infiripa intre cireasa si aviatie.



Desi a batut vantul baraganului asa de tare. Incat si acum ii mai suna ciresei vantul in cap. Ea a petrecut ore de neuitat si nu prea a vrut sa mai plece. Doar ridicolul de a ramane sa strige singura hai George. (George Laptaru conducea formatia de 4). A facut-o sa urmareasca grupul inapoi acasa.



Cireasa saluta actiunea asta foarte distractiva. Si isi promite sa stea mai aproape de avioane, piloti, zboruri, parasute si baragan, cu vantul lui cu tot.

unchiu sicu si matusa ina

Am trei matusi importante. Despre una am vorbit deja, cand m-am dus si v-am dus prin valea plangerii. Dar sa nu ne intristam zadarnic. Astazi putin despre matusa ina si al ei sot unchiu sicu.

Imi place matusa asta pentru ca e cea mai tare baba pe care o stiu. Si-a pastrat umorul si placerile, desi are 80 de ani. Se uita cu invidie la pantofii mei verzi cu toc.

Imi zice ca cel mai sic arat cu haina aia gri de blana. Si in timp ce zice asta, isi trece degetele de-a lungul ei, cu stelute de invidie in ochi. Matusa ina poarta tocuri si acum.

Bea cafeluta, fumeaza. Nu s-a omorat cu munca niciodata. A fost intotdeauna mai preocupata de cum sa traiesti bine in mic, asa. Are vecine cu care se tine si acum de barfeli si tot felul de lucruri. Ca babele, na.

Dar e o baba activa. Megababa. Daca s-ar face o competitie cu cea mai tare baba nejurizata pe 2009. Ea ar intra sigur in ultimele 20 de babe din finala. Sper sa apreciati analogia, chiar daca grosiera.

Si a avut matusa asta ina un super sot, unchiu sicu. Care acum s-a dus. Dar ea a reusit cumva sa nu devina amara in urma intamplarii asteia. Va spun, toate femeile ar vrea un sot ca unchiu Sicu.

Desi de sexe diferite, se intelegeau de minune. Asta e ceva greu de imaginat azi. Dar zau ca matusa ina si unchiu sicu erau 2 boabe-ntr-o pastaie. In care era cuibarita armonia casnica.

Cand venea acasa incantata cu o pereche de pantofi albi. Unchiu sicu zicea: dar de ce ti-ai luat doar albi? Rosii nu-ti placeau? E spuneti voi. S-a mai vazut asa ceva?

Seara sub perna matusa ina gasea mereu cate ceva. O surpriza mica de la unchiu sica. De unde avea unchiu sicu atata energie si chef pentru matusa ina? Nu stiu, dar este fascinant. O cireasa se uita cu codita ciulita la asa minune.

Cand il auzea ca vine de la serviciu. Matusa asta se ascundea cateodata prin casa. Si el stia ca ea nu se poate abtine si iese daca el fasaie o hartie. Pentru ca o sa vrea sa vada ce i-a adus bun. Si chiar ii aducea: bomboane, flori albe, o geanta cu manusi incluse in ea.

Probabil ca mancarea pe care i-o gatea cu destul de mult drag matusa ina ii inducea atata toleranta si bunavointa. Si grija si respectul pe care i-l purta. Matusa ina vorbeste si acum asa de frumos de el. Si se mira la mine cand ma intreaba dar tu...tu? Stiti voi ce intreaba.

Si eu ii pove ca stai asa, mai matusa ina. Ca pe strada nu umbla numai unchi sicu cu covrigi in coada. Pare ca intelege ca ceva e diferit. Si ca e mai greu acum de gasit pe cineva cu care sa te joci asa de simplu. Cineva care sa-ti fasaie o hartie.

Cam atat despre subiectul asta. Am vrut sa vorbesc despre unchiu sicu si matusa ina. Pentru ca mi se par un model de urmat. Cel mai tare mos si cea mai tare baba. Luati si separat. Si impreuna. Nu e tare?

Aveti si voi rude din astea batrane si misto? A cherry, pe langa bunica ta de la Gherla. Cu ea am inteles cum sta treaba.

viata ca purtatoare de hikkie (hickey)

Cand o cireasa este prinsa in focul implicarii sentimentale. Si de fapt carnale in acelasi timp. Simturile ii slabesc.

Urechile isi trag repede un fel de obloane. Si prin ele nu mai penetreaza muzica sau alte sunete. Oricare alte sunete neasociate cu cele emise de mamiferele mari cand se plac.

Poate sa vina o fanfara intraga sa se inghesuie sa cante pe presuletul de la baie. Sau un virtuos care sa sufle in trombonul fixat pe gaura cheii. Pana se inroseste tot si i se umfla venele pe frunte si cade jos. Cireasa nu aude azi, reveniti va rog.

Ochii vad dar nu inteleg nimic din ce inregistreaza. O membrana ca la reptilele care dorm treze se coboara de urgent. Si imaginea, daca nu cumva vorbim despre parul lui de culoarea celui purtat de Alba-ca-Zapada in mai toate pozele. Imaginea nu se fixeaza.

Poate sa izbucneasca un incendiu in sifonier. Sau sa danseze in jurul masutei de toaleta un stol intreg de elfi mici ai padurilor. Din care mi-am dorit toata viata sa vad. S-ar obosi piticii astia degeaba. N-as fi capabila sa inregistrez nimic. Ce pierdere.

Si ca sa mai pomenesc de un simt. Cand sunt prinsa in vartejul amoros. Atunci e poate momentul sa incerci sa-mi iei direct din vena o cantitate apreciabila de sange. Sau sa incerci, daca vrei sa te razbuni pentru ceva ce ti-am facut mai demult. Sa-mi sucesti un deget.

Si atunci ce sa ne mai miram. Ca nu simt cand cineva, nu spun cine. Persoana importanta care ma impiedica sa aud fanfara si sa vad piticii. Incearca sa-mi spuna ceva apasat la urche. Numai ca greseste putin tinta.

Si a doua zi ma trezesc cu o ditamai hikkie (hickey) pe gat. O plaga mov care nu se lasa ascunsa sub nicio esarfa. Care se strecoara afara de sub un strat de doua degete de fond de ten.

Si pentru ca am doar un pulover pe gat. Pe care l-am purtat deja. Si pentru ca orice hikkie (hickey) care se respecta sta 5 zile pe putin, ca un guturai imatur. Pana la urma am si uitat de ea intr-o dimineata.

Si am iesit asa cu brosa asta vanata in lume. Primul coleg mi-a zis la aparatul de cafea. Ce-ai pe gat? Aoleu am zis. Si asa am tinut-o toata ziua. Si nici n-am mai stiut cum sa ma apar.

Ce sa zic? Ca am calcat pe capul de la grebla in sufragerie si mi-a venit coada in gat?

Am suportat zambete insinuante, mirari intergalactice, zeflemele rautacioase. Am fost acuzata ca afisez trofee sexiste. Ma rog, va inchipuiti. Cum a aratat saptamana mea ca purtator de hikkie (hickey). O saptamana jenanta, fara pic de intelegere din partea semenilor.

Care probabil s-au gandit ca asa ceva nu mai este acceptabil in societatea de azi. Si ca cireasa este o femeie ce dovedeste inca o data. Ca face lucruri fara de discernamant. Riscand sa piarda fanfara si piticii si toate celelalte, cate or mai fi.

cireasa si premiile blogscar

Multumesc mamei de cireasa care m-a facut. Tot ce-ti place sa faci, iese de obicei bine.

Multumesc ciresei care mi-a zis ca trebuie sa ne facem blog. Unde sa zicem lumii ce simtim noi, ciresele. Cand nu ne vede nimenea.

Am intrat in finala roblogfest, la toate cele 3 categorii la care am avut erezia sa fiu inscrisa. Ba chiar sunt in finala si la a 4-a categorie, unde am fost jenata sa fiu expusa parerii publice: cea mai sexy microbloggerita.

Micro nu se refera defel la faptul ca sunt pitica, cum am crezut eu la inceput. Ci la faptul ca actionez punctual si pe twitter, treaba care se numeste microblogging.

Si am fost jenata pentru ca va dati seama. Sa te lasi prinsa cu bolduri, tu cireasa orgolioasa, intr-un clasament in care nurii conteaza. Si sa existe posibilitatea ca publicul sa arunce cu rosii moi, pentru gatit, in tine. Adica sa nu dea click ca da, esti sexy. E o povara de nesuportat.

Dar am stat demna acolo. Si uite ca nu a fost asa rau. Se pare ca pe langa faptul ca sunt bunicica in povestile de pe blog. Sunt si tulburator de sexy. Muah cireasa, muah. Pupa tata.

Eu inteleg cum am ajuns aici. Si sa stiti ca am luciditatea sa-mi dau seama. Ca nu numai pentru ca sunt geniala. Nu.

Am stat umar la umar cu zeci de alte bloguri mult mai bune. Adica mai celebre si cu infinit mai multi vizitatori. Dar am ajuns in finala datorita cititorilor mei. Care sunt mult mai buni si mai fideli si mai indaratnici decat ai oricui, se vede treaba.

Sunteti mortali. Imi vine sa chiui de bucurie ca am creat o comunitate asa de tare. Imi vine sa cumpar o casa mare unde sa stam toti. Ar fi o casa tare simpatica, in care ar locui, la prima mana, niste comentatori.

Adica: codo care numai incet nu e, LiaLia, cea mai umoristica vulpe in viata, vera inteleapta si muscatoarea, lamaia dulce, ronin din umbra, lupul negru care e de fapt alb, femeia simpla dar nu chiar asa, adjanina cea cunoscatoare de suflet uman, anna, thea din olanda, sutu, un tomata cu scufita si personalitate, FYT entuziastul, monica skioarea indepartata, ciupercutza, mimi nebunatica, dono the king, liarliar care spune mereu adevarul, about2run care da si fuge, a cherry cea iluzorie dar atat de necesara, pozek cool, toti paulii, stiu ei, dana calatoarea, varanus cu sange rece dar cald, irena si ceainaria, o serie lunga de anonimi, andreia-o femeie cu probleme la pasarica, someone, baloo pe care l-am spart cu atata estetica a uratului, mamica de s din tara ikeei, cristi care mi-a trimis dovada votului, mafu din umbra, diana care se joaca frumos, innuenda delicata, lenebarbie energetica, testuta broscoasa, tin tin rin, minuni mici, tuvia enigmatica, TiBi care credea ca sunt altcineva dar ma place si-asa, si webzo, ca asa e alfabetul.

Dar mai trebuie sa construiesc niste etaje pentru toti cei care se uita aici des. Dar nu zic nimic niciodata, nici macar rar. Dar eu stiu de ei. Si ei stiu ca eu stiu ca ei stiu ca eu stiu. E tarziu, m-am incurcat.

Multumesc mult de tot, m-ati dat pe spate. Sper sa va pot intoarce si eu serviciul.

Si acum haideti va rog, mai sfortati-va inca o data, numai putin. Mai intrati odata acolo si mai dati cu un vot, sa vedem ce iese. E foarte palpitant. Am nevoie de afectiune demonstrata numeric inca putin.

Voturile de la prima etapa s-au sters cu buretele. Acum iarasi sunt la zero pentru noua etapa, deci in pielea goala. Va rog imbracati-ma.

Am acum inima mare cat o paine calda. Si voi toti ati framantat la ea.

orlando a preluat hotcity.ro

Stiti ca voiam musai sa ma urmareasca orlando pe twitter.

Si pana la urma m-a urmarit. Probabil vazand atata ravna, l-a amuzat ideea si a dat click. Asta-i pohta ce-am pohtit-o. Mi-au crescut pene de atata incantare.

Dar altceva vreau sa zic. Se vede treaba ca daca esti cireasa tenace sau macar paranoica. Si se vede treaba ca am indeplinit ambele conditii. Ti se intampla tot felul de lucruri traznite.

Sa vedeti. Stiti ca eu lucru in orasul fierbinte, la hotcity. Ei bine, dupa ce m-a urmarit doar putin timp. Poate ca au trecut sa zicem 3 saptamani. Orlando a anuntat ca a preluat hotcity, locul meu de munca.

Nu e fabulos asta? Poate voi credeti ca e o coincidenta. Poate si el crede ca e o coincidenta. Dar eu, eu nu pot sa cred asta. Cine ma urmareste, chiar fie si numai un pic. Este indemnat apoi sa faca niste fapte.

Uite, va vad cum radeti superiori in barba. Si ziceti ca de data asta cireasa chiar a luat-o razna. Sa stiti ca si de primul om care a purtat umbrela s-a ras. S-a ras fara menajamente. Desi el era uscat si ceilalti, amuzatii, erau uzi. Am vazut la Discovery.

Ca sa va dovedesc ca asa functioneaza lucrurile. Si ca nu e doar in capul meu. Acum un an m-am sfatuit cu a cherry si mi s-a parut ca cele 10 porunci trebuie extinse.

Ca adica nu se mai poate vietui civilizat doar cu astea de acum. Si ce sa vezi. Nu au trecut decat cateva zile. Mai putine decat numarul zilelor de cand ma urmareste orlando. Si Papa de la Roma a anuntat ca extinde numarul poruncilor la 15.

Sigur, nu a preluat ce am recomandat eu. Dar cred ca asta doar din mandrie. A vrut sa para ca ia decizii complet neinfluentate. Si ca nu are nicio legatura cu cireasa. Bine, avem si valori putin diferite. Dar e suficient ca eu stiu. Stiu ca de la mine s-a inspirat.

Sigur, acum atarna pe umerii mei o coplesitoare responsabilitate. Trebuie sa aleg cu infinita grija si responsabilitate. Cine vreau sa ma urmeasca pe twitter. Si cine vreau sa ma urmareasca in general.

Pentru ca un lucru e clar. In urma deciziilor mele, ati zice pe alocuri capricioase. Pentru ca ce e cireasa, daca nu doar o femeie si ea. Se leaga decizii grele de business (vezi orlando). Sau se trag directii mari de viata (vezi Papa).

Acum zic si eu asa, nu dau cu parul. Probabil ca daca Dinu Pescariu ar avea cont pe twitter. Ceea ce e absurd, dar daca ar avea. Si as scrie un post cum vreau sa ma urmeasca Dinu Pescariu. Care, fie vorba intre noi, mie mi se pare un om interesant.

Probabil ca el ar vinde clubul pe care il are in Barbu Vacarescu. Si ar decide sa cumpere sala de fitness unde cu gratie performez eu acum. Unde transpir si gafai si ma bucur cand reusesc sa fac tot trainingul. Si ma intristez cand nu reusesc sa inving aparatul.

Ah, iar m-am pierdut cu firea. Asa patesc mereu cand imi place cate cineva. O iau prin porumbiste.

Deci imi inchipui ca el ar cumpara-o cu tot cu hotel si cu turistii inclusi. Cu cameriste si cu bucatar si cu receptioneri. Daca i-as acorda putin timp sa se organizeze. Ca asa-i in tenis.

Asta e doar un exemplu. Dar vedeti paralela, sunt convinsa. Acum, cu acest prim pas (al doilea dupa Papa, insist), am prins aripi. Mi se pare ca lumea poate si de fapt si este a mea. Trebuie doar sa cumpanesc cu grija si rabdare ce am de facut in continuare.

Deci cine sa ma urmareasca, cine sa ma urmeasca. Astept idei. Auziti? Obama are cont de twitter?

la ce a fost buna iarna asta

Si la ce e buna iarna in general?

La asta m-am gandit eu in momentele de respiro din weekend. Intre bererile din Que Pasa si martisoarele plus turta dulce plus mierea de salcam de la MTR.

Intre crapul proaspat prajit de la mama de cireasa de pe masa, imbaiat in lamaie. Si respiratia rapida, ca puii animalelor. Auzita noaptea pe la 4. Afara latrau cainii din zona de nord, caini nobili.

Intre piesa Regele Lear. Incredibil de lunga, cea mai lunga la care am fost vreodata. Si covorul dus la matusa mea. Nu, nu aia grasa, alta. Urmeaza un post special despre ea si unchiul Sicu.

Si uite ce parere am. Ca iarna asta a fost buna:

1. La refacerea ficatului meu greu incercat timp de un an jumate. Dupa ce am jucat tzontzoroiul direct pe el timp de 6-7 anotipuri, l-au lasat nervii. Si s-a cerut la vatra. Acum am un nou ficat, intr-o noua prezentare.

2. Pentru niste sarbatori placute. Exact ca in cliseele primite sms de la cunostinte: petrecute alaturi de cei dragi mie.

Am mancat minunatii pregatite cu grija de cucoane prietenoase si inrudite cu mine. Daca nu prin sange, macar prin simtire si cuget. La ce cugeta femeile care fac sarmale si cozonac in casa? Vreau si eu sa cuget la fel, macar o zi pe saptamana.

3. La trairea ultimelor momente placute in domeniul maguricea. Care a fost ras oficial astazi, acum, de pe fata pamantului. Eu personal am stins lumina.

Urmeaza, zice municipalitatea, a se face acolo un iaz cu pesti exotici portocalii. Pe marginea caruia sunt planificate sa pasca zebre si iaci si inorogi. Ca totul sa iasa ok si la standarde europene, probabil o sa mai inglobeze cateva strazi adiacente.

4. O iarna necesara pentru citirea unor carti grele. Ca numai iarna te poti inhama la asa ceva. Este vorba de exemplu despre Cartea neagra, de Orhan Pamuk. Una din cele mai grele carti ever. Parerea mea. Si Mi se spune Capucin, de Daniil Harms. Brrrr.

5. Buna iarna si pentru extrem de multa munca inspre a-mi atinge telul. Dezvoltarea rapida si eficienta a ciresei. Adica m-am straduit tare cu scrisul si alte activitati si nu a fost in zadar. Stiri in curand, odata ce primavara va fi bine instalata.

6. Iarna e pentru vacanta de ski mirobolanta din Kaprun. Unde am skiat ca disperata, ca si cum nu mai urma sa urmeze inca vreo iarna cu zapada asa buna. Vacanta m-a multumit pana in ultimele cute de pielite subtire de cireasa.

Si gata. Nu am cum sa mai inventez nimic. A fost, am folosit-o, sa plece. Si inca degraba. Nici nu mai am rabdare s-o astept sa-si stranga lucrurile. Sa plece asa, goala pe strada. Sa-i fie si ei frig, sa fie vanata de frig.

Nu mai gasesc niciun motiv pentru care trebuie sa mai indur. Am inceput sa ma imbrac penibil de subtire. Tremur mereu, cu parerea ca in modul asta se milostiveste cineva. Si aduce naibii odata frunzele inapoi.

Pasarile au inceput sa cante. Le aud dimineata. Dar cu ciocul anchilozat, asa. Canta pentru ca le-au lasat nervii, pe vrabiutele astea nevrotice. Frigul e un personaj in carne si oase, de culoare gri. Daca-l vedeti, dati si voi cu pietre-n el. Ca eu am obosit.

La ce-a fost buna iarna voastra? Si la ce e buna iarna in general. Tare v-as ruga sa impartasiti cu mine. O cireasa de vara pana-n seara care nu mai poate indura mult.