Chiar la sfarsitul anului povesteam. De cum incepe pentru cireasa un nou an. Inca o data sub semnul domeniului maguricea.
Pentru cei care nu stiu romanul foileton si nici nu au chef sa urmareasca linkul, desi savuros, uite ce e maguricea.
Un perimetru facut din cateva stradute, pus aproape de mine. Unde eu am de vreun an jumate tot felul de intamplari. Mai bune, mai rele, dar intamplari importante. Practic acolo s-a concentrat viata abundenta de cireasa.
Acolo salasluia de ceva vreme a cherry, mutata de mine pe inserat. Din acelasi apartament tocmai plecase cel mai iubit dintre pamanteni. Pe el nu l-am mutat eu, voiam doar sa precizez. Sa nu se iste vreo confuzie.
Si in locul lui venise imediat dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Mutata tot de mine pe inserat. Si culmea, la 2 cotzi distansa, mai ziceam eu, vietuieste viata sturlubatica SMPE.
Asta acum o luna. Si uite cum locuitorii domeniului maguricea, abia restabiliti in noua combinatie. Combinatie tare draga mie. Si din care trag tot felul de foloase. Fug acum care incotro, ca potarnichile. Niste potarnichi fericite, nu zic.
A cherry se muta cu visinul sortit. Celalt prieten bun din apartament se muta cu o femeie draguta cu nume de pisica.
Iar dentista, ei bine dentista o sa invete la suceava timp de 8 luni de-o sa-i sara capacele ei de dentista. Ca sa devina specialista in ceva cu nume tare complicat si care implica multi copii mici. Ortodontie, parca.
Cat despre SMPE, el nu pleaca nicaieri. Cu siguranta isi duce mai departe tumultoasa viata. Ca un rau de munte cu pesti rapitori in el. Dar chestia e ca el singur nu poate sa tina viu domeniul maguricea. Care se stinge uite, acum, si moare.
Mi se rupe inima, zau. Nu stiu daca pot sa traiesc asa. Fara ca apartamentul ala sa fie plin de prieteni. Fara o masa calda oferita des de apriga bucatareasa, tot dentista, la vremuri de restriste. Face un pui chinezesc...in 5 feluri il face si-l desface.
Nu cred ca pot nici fara filmele din filmoteca colegului care se duce cu pisica mai departe. Si nu, nu pot sigur sa traiesc fara sa pun frane bruste, sa o ridic pe a cherry in goana golfului. Si sa plecam in oras, unde sa ne distram ceva de speriat. Cu o cafea si un tort de ciocolata.
Ce ma fac? Parea ca maguricea abia incepe, cu o noua fata. Si de fapt domeniul tocmai ce se destrama, ca un fum. Nu vreti voi sa faceti o echipa si sa va mutati acolo, in apartamentul cu pricina?
Asa mi-ar fi mult mai usor. Zau ca o sa fie bine, ganditi-va un pic. Pentru ca altfel, nu garantez. Mi-e clar ca nimic nu o sa mai fie cum a fost. E inceputul unei noi ere pentru cireasa. Dar si pentru ecosistemul din nordul orasului.
Si nici nu stiu daca e de bine sau de rau. Se pierde maguricea, domeniul meu preferat.
O sa fiu mai singura. Si mi-e cam frica.
duminică, 15 februarie 2009
se destrama domeniul maguricea
Etichete: apartament, frica, magurice, ortodontie, prieteni, suflet, supa de pui, visin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
18 comentarii:
Eu cred ca o sa gasesti tu ceva, daca nu o magurice, altceva care sa sune dragut. Curaj! Nu te pierde cu firea. Tot timpul apar si dispar macurici ca asa-i viata. Altfel ar monotona. Poate o sa apara o magurice mai bine structurata decat asta.
Draga mea Cherry, ai deschis cu textul asta niste lacatele destul de firave in mintea mea si sufletul meu; si asta pentru ca am pus intr-un fel semnul egal intre vremurile pe care le traiesti tu acuma si cele pe care le-am trait eu cam anul trecut pe vremea asta; cand ma hotarasem sa-mi impachetez viata si sa trec cu ea mai multe granite; si cand, in valtoarea pregatirilor, ne opream - eu si prietenele mele bune, cele doua linisti ale mele - si ne uitam lung una la alta fara sa rostim nici un cuvant; si cand pe aeroport, am uitat ca suntem tipe care nu fac parada cu trairile, si-am plans in vazul lumii cat n-am plans o viata adunata, am plans tot o "destramare de domeniu"... Deci, te inteleg perfect. Desi, pe de alta parte, mi se pare normal sa se intample si d-astea in viata - e evolutia noastra, nu?
Ciresico, iti dau o leapsa. O gasesti la mine pe blog. O pot prelua si alte fructe si vietuitoare ce se zbenguie prin livada pe langa tine. Enjoy ! :)
another, acolo unde esti tu acolo e maguricea. eu cred ca nici nu exista fara tine, adica daca nu erai tu sa ne spui. :) keep up.
Ce ma intreb eu este daca cumva, pe neobservate,Domeniul tau a crescut? Pentru ca ma uit in jur si vad departe,pana in Cluj,pana in Amzei, pana .....Uita-te si tu cu atentie.
Cireshik, io compatisez si te intzeleg perfect. Da fata desteapta, precum esti - si cu resurse nebanuite, o sa faci fatza finalmente, cu mici momente de melancolie, la inceput.
Are si Lupul asta dreptatea lui neagra: domeniul ti-a crescut, Orlando te urmareste, Sutu te voteaza, blogrollul tau se lungeste, noi sintem deja o mica armata care te citim zilnic si ne spunem aicisha ofurile, deci ai unde sa fall back, chiar daca noi nu sintem dentiste hranitoare de cireshici.
Pe de alta parte: ce face printesa Sha?
Anonim, mi-e greu sa merg fara nicio magurica pana gasesc alta magurice:). Dar cred ca n-am incotro.
Thea, atunci trebuie sa te urmaresc pe tine cu atentie, ca sa vad spre ce ma indrept:). Da, e evolutie, dar nu eram pregatita. Si asa am multa treaba...cand mi se mai ia si maguricea...
FYT: hai ca ma uit, mi-e frica deja:)
codo, e cel mai dragut lucru pe care mi l-a spus cineva lately.
lupule negru, domeniul meu tine pana la viena si istanbul, daca e pe asa. dar aici, la o aruncatura de bat, era maguricea cea de toate zilele. And now it's gone, gone, gone, wowowowowow, nu stiu daca stii melodia:)
vera, nici vorba sa nu fiu recunoscatoare pentru ca va am. De fapt am paranoia de atata mandrie, mi se pare ca I am the queen of the world:). Ca sa ma linistesc, spune-mi ce gatesti pe 1 martie, cand gata cu maguricea. Si nu la ljubliana, ci aici, in floreasca:). Printesa sha este bine si incearca sa joace step, desi are carje:). Maiorul i-a zis ieri ca are genunchi de soare:)
Maioru e un scump, traiasca Maiorul! Si printzesa Sha, cu genunchiul ei de soare.
Nu stiu ce-ti veni, cu ce gatesc io pe 1 martie. Eu gatesc foarte rar la Bucuresti si foarte mult cind sint in deplasare, la familie si prieteni. Nu am nici un plan, dar, dac-o fi, ti-oi zice cu 1-2 zile inainte. Nici nu stiu cind cade 1 martie. Acuma ma gindesc la o salata de andive, cu ceva embelishments. Te tzin la corent!
Eu il stiu,dar tu il stii pe asta?
Fine knacks for ladies...
I am happy with that :)
Codo, derbedeule,
mi-ai furat replica. Dar poate e mai bine, pentru ca Cireasa mea stie ca eu gandesc asta deja...Fara ea, nu-i nici o Magurice, nici o Gara de nord, nici o shaorma de la Matache, nici o Vama chiar si oricum, nicidecum un blog al cireselor.
@vera: pai mi-a venit ca atunci se spulbera pe bune domniul maguricea. momentul zero. si pe mine cine ma mai hraneste? asta mi-a venit:). si cum stiu ca suntem vecine...u know:P
lupule, nu, mai da-mi un hint pls.
a cherry: :). si acum omuletul ala cu brate deschise.
cireasho, nu, asta nu e cazul, I am sorry. e o pozitie si o raspundere pe care nu o doresc si nici nu pot sa o onorez. chiar asa simpatica cum imi esti dta.
vera, am banuit eu:)
Ciresico, nu-ti fie teama, doar stii deja ca eu o fac cu blandete ... ;)
Da, ma las urmarita:); asta ca sa prinzi curaj si sa vezi ca e mai limpede decat pare, da? :). Nu zic ca n-a fost cam ravasitor la inceput ... da' lucrurile se-au asezat si mi-am dat seama ca o prietenie nu trece cu una, cu doua :). Obiceiurile s-au modificat dar sprijinul moral a ramas acelasi :).
PS. pe 1 martie fac salata boeuf, te bagi? :)
a cherry, iertare maria ta,
sa stii ca eu nu am vrut, nu am stiut, nu am putut, nu am intentionat si nu am spus nimic.
dar am facut cum mi-ati spus, nu am mai citit comentarii si am scris ce mi-a venit. in cap. orice asemanare cu realitatea e pura intamplare. (era sa zic fictiune) :)
data viitoare o sa consult pe toata lumea si o sa iau toate aprobarile si avizele necesare. :)
FYT: da, cam am incredere in tine:)
thea, iuhuuuuuu, salata de boef la mii de kilometri distanta:)). ce tentaaaaaaant:P.
codo, fii pe pace:)
Trimiteți un comentariu