o amintire -cadou

azi ma duc prin lume sa iau cadouri. ei, pentru cine.... pentru oamenii din viatza mea care au intrat cumva, numai ei stiu cum, ca eu am un talent sa-i tin pe toti la usa. nu ma intrebati nici CE. ceva special, cred eu. ei vor crede probabil ca e ceva ales in fuga de pe un raft jumulit de multi altii inainte mea.

la urma urmei, fiecare priveste lucrurile de unde vrea. eu azi stau in coltul optimist si, pana la urma, cred ca aici am stat mereu. asta imi aminteste de cadoul care m-a impresionat cel mai tare. Un trifoi cu patru foi. atent presat si asezat intr-o cutie mica verde. intocmai ca si cel pe care Kevin i-a dat lui Wendy in filmul meu preferat pe atunci "The wonder years".



Cand am vazut cutia am stiut in prima clipa ce e inauntru. am deschis-o si pentru o clipa m-am simtit speciala. deosebita. pentru ca l-am facut pe un om sa se gandeasca atat de intens la ce simt, vreau, imi doresc eu. am atins trifoiul cu mana si mi s-a parut atat de fragil incat am inchis imediat cutia la loc casa nu-l distrug. m-am uitat fermecata la omul ala care mi-a daruit o bucatzica mica de fericire si m-am vazut speciala si in ochii lui.

nu eram. nici pe departe. o vreme mai tarziu am aflat ca mai multi trifoi cu patru foi, intocmai ca al meu, au facut fericite mai multe fete din scoala. toate speciale. si ca acest Kevin al meu, era baiat de profa de bio. si a rascolit ierbarele in cautarea micilor plante pe care si acum le cred speciale.