cand spal vase

ah, mi s-a intamplat din nou!

cand spal vase, cel mai rau nu e ca spal vase. nu-nu. asta e ceva ce imi asum. mananc, deci spal.

dar nu pot deloc sa imi asum suvita subtire de apa care imi curge de la palma spre subrat, pe sub tricou.

treaba sta asa: mi se intampla de cate ori pun un vas siroind in stativul de scurs vase de deasupra chuivetei. el a fost montat mult prea sus de catre fostul meu sot, probabil ca sa-mi joaca o festa postcasnicie. parca il si vad cum isi rade in barba.

oricat de repede incerc sa pun vasul sus, suvita de apa care ajunge la subrat e mai rapida decat maine.

de fiecare data incerc sa-mi tin cumpatul. si de fiecare data ma enervez la fel de mult. la sfarsitul actiunii, mi se strepezesc dintii de neplacut ce ma simt.

stiti cum aveau contabilii manecutele alea protectoare? m-am gandit sa-mi confectionez si eu un opritor de suvita de apa pentru mana dreapta. o sa vorbesc cu inginer pentru partea tehnica. cred ca-mi trebuie un inginer de instalatii cu experienta.

sau mai bine sa-i scriu lui Mos Craciun? oare o sa i se para neserioasa cererea?