cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?
cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.
si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.
nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.
iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.
si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.
in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.
oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.
sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.
ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?
nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.
vineri, 14 noiembrie 2008
cireasa fata cu egoismul ei feroce
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
cireasa n-ar trebui sa fie egoista. cireasa egoista e ca o cireasa cu vizitatori. nu-s bune ciresele cu vizitatori.
Deci, taman cînd scriam eu despre idealism şi egoism, cineva în univers avea acelaşi gînd. Poftim! Cum naiba ai aplicat tu pe "egoism" simultan cu mine? Nu-i cam bizar? Ia vezi!
Ia vezi pe varanus cît de deosebiţi suntem.Dar de aia-i viaţa frumoasă. Că nu suntem la fel.
Da, toti avem doza noastra de egoism; trecuta un pic prin viata, mi-am dat seama la un moment dat ca daca n-am eu grija sa-mi fie bine, nu-s prea multe persoane care sa aiba grija asta; asta nu inseamna nimic rau, din punctul meu de vedere; si nici nu inseamna ca in capul meu exist doar eu si atat. Ingrijindu-ma de mine, s-mi fie mie ok, am mai mult spor sa ma ingrjesc de altii :)
Eu am fost primul pe acest blog care ti-am zis ca esti egoista ! :D
@sutu: ce sa zic. eu mai mananc si cirese cu viermi. ca daca nu le prind in primele zile din mai, cam toate au.
@varanus: pai great minds think alike:). dar scriai in aceeasi directie? adica si tie ti se pare ca toti suntem egoisti?
@thea: mda, asa vad si eu. si sunt convinsa, absolut convinsa, ca nu sunte in mod special egoista, daca ma pui intr-un esantion cu nu situ cate produse de serie, oameni adica. am o doza in limite legale, cred. sau sper.
@fyt: zau? asa ai facut? uite ca am preferat sa uit:)
Măi cireşico (şi tu theo), eu văd lucrurile cam aşa: nu poţi fi egoist în limite normale, sau puţin egoist, pentru că egoismul în sine este o exagerare. Este o anomalie a interesului pentru sine, ceva excesiv, ieşit din parametri. Este ca şi cum ai spune eu sunt puţin excesiv de interesată de mine :)
Aşa că, dragă cherry, eu cred că, de fapt, dacă ţi-ai schimbat părerea despre tine, a fost în sensul de a nu te mai crede altruistă. Desigur, nici egoistă. Ci la mijloc. La normalitate. :)
(*mie îmi pari o cireaşă altruistă, dar rămâne între noi!)
@ innuenda
da, probabil ca asa e; de fapt, voiam sa spun ca la un moment dat in viata mea am modificat ierarhiile si am dat jos ceva lume care era pe aceeasi treapta cu mine. M-am gandit un pic mai mult la mine si un pic mai putin la ei...
subscriu parerea ta despre altruismul lui cherry :)
@innuenda & thea: atunci da, sunt egoista. si da, sunt altruista. pentru ca am un interes marit pentru mine. dar si pentru altii. cred ca e fair asa, pentru ca pana la urma interesul e marea smecherie. Interes ca si opus al dezinteresului.
Trimiteți un comentariu