luni, 26 ianuarie 2009

chemarea strabunului

floare carnivora

In loc sa va las sa va imprieteniti cu metafora. Imi vine mie asa sa o explic taraneste, de la inceput.

Vine de la cartea lui Jack London, Chemarea strabunilor. Unde lupul crescut drept catel domestic. Care se si crede catel prin urmare, ca asa i s-a zis. Simte in sange chemari de fantasma, care il chinuie.

Si priveste cu jind si durere. Catre padure si salbaticie si alti lupi, ca si el. Si pana la urma nu mai poate sa latre politicos. Si urla cum ii vine din rarunchi.

Eu am crezut si sperat mereu ca sunt complet individuala. O cireasa cu personalitate distincta. Care si-a definitivat singura viata piesa cu piesa. Ajungand doar prin vointa proprie si context ulterior ales prin liber arbitru la apucaturile si valorile de acum.

Dar uite ca trebuie sa ma plec in fata sangelui care imi curge compot de cirese prin vene. Si sa recunosc ca aportul meu care este. Se dezvaluie complet minim si insignifiant.

Cred ca as fi putut fi crescuta, apropo, chiar si intr-o haita de lupi. Sau intr-o familie de mongoli. Ca tot acelasi lucru as fi iesit. Genele de cireasa fac toti banii.

Ce sa mai, sa o dau pe fata. Descopar ca seman cu tata incredibil de tare. Incep dimineti in care imi vine sa las tot. Si sa fug asa cum sunt in papuci, cu banii de paine, in lume. Sa vad eu care e treaba.

Bine ca nu port ochelari. Ca sigur m-as aseza peste ei in continuu. Si apoi i-as juca in picioare ca sa ma racoresc. Dar eu dau cu caciula de pamant in supermarket. Daca imi zici ceva nepotrivit.

Imi ies flacari din gura si nas si urechi. Cand universul face ceva gresit, fara sa ma consulte. Sa ma duc la orelist? si improsc cu cele mai rele cuvinte potrivite ca sa fac lumea din jur sa sufere cumplit.

Cat despre sexul opus. Traiesc numai ca sa mi-l fac prieten. Ma rog, traiesc si ca sa mananc. Fiind iarasi, si aici, in asentimentul strabunului. Stiti vorba aia cati sunt cu nadragi mie toti mi-s dragi?

Mda, jenant. Dar n-am ce sa fac. Tata adora tot ce poarta fusta. Asa ca si eu am o toleranta incredibila pentru unitatea prin diversitatea de pantaloni. Care umbla liberi prin univers.

Esti barbat? Ce bine. Hai sa te imblanzesc. Vezi magia? Si de obicei el o vede.

In plus sunt pitica, ca tata. Dar cu voce urieseasca. Ca tata. Culmea e ca atunci cand nu sunt ca tata. Sunt ca mama de cireasa.

Port unghii rosii mereu, orice s-ar intampla. Asa cum am vazut la ea cand eram cireasa necoapta. Ma fardez ca ea. Si mi se pare ca niciun Craciun nu poate sa treaca fara brad imens si prieteni. Si fara salata de icre. Si servetele cu reni.

Sunt uimita de contributia mea jalnica. Probabil un 12%. Noroc ca ai mei sunt ok. Pentru ca ma conduc aproape exclusiv dupa chemarea strabunilor. Si ce ne faceam daca strabunii astia erau jenanti. Sau insignifianti. Sau niste neplacuti.

Si la voi e asa de evident cui apartineti?

26 de comentarii:

Baloo spunea...

Si uite asa Cireasa a descoperit ADN-u' si faptu' ca il mostenim de la parinti. Si ca sintem al naibii de influentati de persoanele care ne sint pe aproape cind incepem sa ciulim ochii si urechile la ce se intimpla in juru' nostru. Care persoane (ce coincidenta!) sint, de cele mai multe ori, susnumitii parinti. Mai ai de inventat roata, focu' si apa calda... :P

Anonim spunea...

Baloo: Ai dreptate. E pe cale sa descopere multe, multe alte lucruri, asta daca chiar o sa vrea.
Scumpa mea, este clar ca ciresele batrane au facut o treaba cu cap cand te-au imbobocit, nu la intamplare.

ajnanina spunea...

contributia personala creste cu timpul, si creste sau scade, la alegere, pe masura constientizarii.
o data ce ai aflat ca un comportament e mostenit, fie il lasi asa si zici: asta e, genele... fi zici: asta nu sunt eu, deci e loc aici de schimbare...

genele nu sunt totul, desi influenteaza mult. conteaza si mediul. si educatia in copilarie, si hoatararea la maturitate: genetica sau liber arbitru?

LiaLia spunea...

Si gaura la macaroana, as adauga la inventiile lui baloo :)) Mai, Cherry, de tata nu zic nimic, dar de la mama de cireasha, care e cea mai cool, sa tot moshtenesti lucruri! Eu sunt semi-pitica (jumatea mica e de la mama, aia mai mare e de la tata), mutra de vulpe e toata de la mama (desi as fi vrut gura carnoasa a lu tata), ochii care spun tot (de la "te iubesc" la "ti-as crapa capul" sau "dispari ca o sa explodez!") tot de la mama, seriozitatea si obsesia pt punctualitate de la tata urs, caposhenia si mersul pana in panzele albe de la mama. Si am picioare strambe ca tata :D De la mine e doar baietzoshenia (ca mama e fff feminina si tot timpul printzesa) si pasiunea de gatit. Dar detest calcatul ca mama :D

mimi spunea...

pe an ce trece seman tot mai mult cu bunica :))

another cherry spunea...

Baloo, cu apa stau bine, pentru ca am ibric:). La roata am nevoie de ajutor. Cat despre foc, am la inima, nestins, in varianta flacara de veghe:P.

@anonim: da, ai ales bine proiectul asta, sunt multumita, nu mi-ar fi placut sa fiu altcineva:). merci.

@ajnanina: stii, cred ca totusi e vorba despre materialul clientului. pentru ca pe bune ca aceasta chemare a strabunului a inceput sa se manifeste dupa 30 de ani, nu mai devreme.

Lia, ce combinatie mortala ai facut tu acolo cu ce ai mostenit! Chiar ai picioare strambe? N-am observat, you foxy:P

@mimi: bine ca nu semeni cu bunicul, asta era putin iesit din comun:)

LiaLia spunea...

:))) E, hai, nu sunt chiar strambe, doar putin cracanate :))) Cat sa-mi stea bine :p Mie mi s-a parut f tare sa descopar ca stranut ca mama si casc cum casca tata! :D

vera spunea...

Nu prea stiu. Ca regula generala, pot sa zic cu mina pe inima ca nu am mostenit calitatile lor principale: tata - care a primit o cantitate de creier as if there was no tomorrow, sau alti copii care aveau nevoie si ei, seriozitate, tenacitate, originalitate,. Mama - bunatate dusa pina-n pinzele albe, tenacitate, ordine Austro-Ungara in toate cele, nu lasa pe secunda urmatoare ce poti face in aceasta.

Eu. De la tata: dragoste si pofta de viatza, dar la mine in varianta carpediem dus pina la dementza. Si mina larga, cheltuitoare cu shtaif. Si nitzel creier; nu suficient. Ceva curaj si inconstientza cu care ma bag in unele si altele.
De la mama: un pic de titiriseala in diverse acitivitati, pe principiul ei "Daca tot te apuci sa faci, fa BINE, nu da rasol". Grija pentru detaliu. Atentie pentru oameni, pe care - insa - eu o duc la absurd. Anumite gusturi si standarde si idei despre cum trebuie sa fie. Una, alta. Parfum frantzuzesc.

All in all - nu prea multzumitoriu.

another cherry spunea...

Lia, trebuie neaparat sa-i cunosc pe ai tai, poate la portia de paste din livada, ca sa vad cum sta treaba:).

Vera, zici la multe despre tine ca sunt exagerate, duse la absurd/panze albe. Mie mi se pare ca exact asa trebuie sa fie. Urasc apele caldute, nu folosesc nimanui. Nici primitorului, nici oferitorului.

LiaLia spunea...

Si ei abia asteapta, ca le-am tot povestit de tine :) Dar pastele sunt asa, un moft, la o shueta la tine, la impodobit de ficus (ca nu am putut la impodobit de brad). La ai mei e treaba serioasa, cu gratare, cu pastrama de berbecut, cu pulpa de bizon, cu spritz, nu se incurca ei cu paste! :D Apropo, astept invitatia la gatit (aduc eu si ce trebe :p) paste :D

another cherry spunea...

Zis si facut, ma voi ocupa indeaproape:)

thea spunea...

Ii spuneam nu demult lu' tata ca seamana din ce in ce mai mult in gandire si gesturi cu bunicul (adica cu tatal lui); si asta se vede nu demult, cam de cand tata a depasit pragul lui 70...:).

Eu nu-mi dau seama cu cine seman mai tare si mai tare; am luat de la amandoi disperarea de curat, linii drepte, ciucuri de covor pieptanati; am luat de la mama un bun simt cam exagerat (nu cumva, de ex., sa raman datoare cuiva, sub nici o forma si indiferent de persoana, nu cumva sa deranjez pe cineva - si daca se intampla vezi punctul 1) si un fel un pic panicard cateodata. De la tata am luat veselia, cheful de viata. Si de la mine, printre altele, tendinta de a ma gandi maine la lucruri care nu-mi plac; un pic de incapatanare - cat sa-mi stea bine; si un pic de introvertire. Cam asta e Thea :).

about2run spunea...

acum... cand imediat intru in "the late 30's" sa aflu asa ceva? ii aratam unei amice un album de familie facut de curand si imi zice, fara sa il cunoasca pe tata: tatal tau e un zapacit, nu?

ok, chestia cu late 30's e o apreciere abrupta de marti seara lenesa. ca altfel sunt in the right middle of it.

ca seaman sau nu cu unul sau cu altul dintre ai mei, ca razbate vreo gena rebela, care de 4 generatii nu s-a mai aratat... asta e; problema e ca n-as vrea ca baietii mei sa imi semene in anumite privinte. nu stiu daca educatia pe care apuc sa le-o dau ii va feri de ... mine? :D

incerc variante si cand nu imi place, ce fac? eu te-am facut, eu te omor! si o luam de la capat?

another cherry spunea...

@thea: ce-as mai lua din posibilitatea asta a ta de a ma gandi la lucruri care nu-mi plac maine. tu si scarlett o'hara, tomorrow is another day:). iar la incapatanare suntem surori:P.

about2run, ne trebuie aici un observator international, care sa nu tina cu niciuna din parti si sa ne spuna pe sleau. reusesc baietii sa scape de tine au ba?!:)

pozek spunea...

"Esti barbat? Ce bine. Hai sa te imblanzesc. Vezi magia? Si de obicei el o vede. " si automat mi-am adus aminte de http://mocoloco.com/archives/005170.php

another cherry spunea...

te referi la prima poza, aia care arata ca o cursa?:P ce blog misto.

Cristian Pirvu spunea...

Pe mine sa nu te bazezi. Inca astept sa-mi cunosc parintii adevarati. Desi am o spranceana de la tata (zici ca-i la indigo) si nimic de la mama (cred ca-s doar a lu' tata si doar pe-o spranceana) ma bucur ca macar tu ai reusit. Imi astept stabunii. Eventual cu o mostenire materiala zdravana. Ca aia genetica si spirituala e de mare ajutor.
A ... Si nici barbat la varsta de imblanzit nu sunt. O fi bine?! O fi rau?!

Baloo spunea...

@ Lia: Apropo de picioare si invataturi din strabuni, sfatu' urmator a fost dat de un bunic (nu al meu :)) nepotului aflat la virsta marilor dileme: "Bai nepoate, n-are rost sa te uiti dupa picioare, ca p-alea oricum le dai la o parte!" Asa ca...don't worry. ;)

pozek spunea...

Exact:)si ... DA... Blogul ala e bestial

another cherry spunea...

@cristi: nici nu mai stiu ce sa zic. cred ca e bine, daca zici ca ai spranceana aia:). cat despre mostenirea materiala, ei bine, hai ca e bine si asa:). cum era daca tata imi dadea un vagon de aur in loc de dragostea pentru oameni? si ce, tu nu poti sa fii imblanzit?:)

@pokez: :)

Cristian Pirvu spunea...

Nu prea cred. Ca scorpion cu o anumita vechime si experienta, poti sa incerci dar vei descoperi dupa muulta vreme ca nu ai reusit. Chiar daca tot timpul ai avut senzatia ca stapanesti lucrurile. Dar ramane secretul nostru.

another cherry spunea...

@cristi: shhhhht:). n-o sa mai zic la nimeni.

Cezar Alexandru Lancrajan spunea...

Imi permit, din nou, sa adaug si eu un mic ceva, de obicei dupa ce citesc un articol, un post sau ce o fi el, realizez ca majoritatea comenturilor pe care acesta le atrage sunt de multe ori nefondate si scrise doar asa ca suna bine sau ca au interiorul lor cate un termen mai elevat.Iti marturiesc, spre rusinea mea, ca nu am avut curiozitatea de a citi aceasta carte, asta doar ca o simpla precizare si ca moment de sinceritate, dar nu am putut sa ma abtin de la acest coment pentru ca intr-un din celelalte comenturi scria ceva de ADN si ca asta ar fi justificarea pentru care tu semeni cu tatal tau, partial adevarat, dar aceasta rata de partialitate se rezuma doar la aspect care este un procent mic din toata gaselnita asta numita om.Asemanarile pe care tu le ai cu parintii tai si cu modul lor de viata vin dintr-un concept numit de cercetatori autosugestie, de ex.: daca unui copil de doi ani i-ai spus atunci cand mananc prima inghetata ca aceasta frige si sa o manance cu grija el toata viata o sa aiba impresia ca aceasta frige, dar asta numai in cazul in care el are bine definit in cap atat conceptul de cald cat si cel de rece ca sa poata sa faca o comparatie relativ usoara si logica.Pornind de la ce ti-am spus mai devreme, fara sa iti dai seama, tu ti-ai imputat niste lucruri care ti se par absolut normale si daca vezi ca cineva face altcumva nu i se pare normal, asta e farmecul autosugestie, chiar daca cateodata nu o sa iti stea bine cu rosu pe unghii, pentru ca exista si situatii cand acest rosu nu se preteaza, tu o sa continui sa il folosesti crezand ca este normal! Tocmai de aceea si asta e partea care eu o consider cea mai importanta ar trebui atunci cand coboram in societate, repet coboram, pentru ca unii dintre noi coboara catre societatea in care traiesc avand un mod de percepere mult mai definit mai elaborat si mai inteligent de a percepe viata, ar trebui sa fim mai iertatori atunci cand ceilalti din jurul nostru isi folosesc acest bagaj de autosugestii si gresesc cateodata fatal spunandu-ne in gandul nostru aceea replica celebra: "Iarta-i Doamna ca nu stiu ce fac!" :))

another cherry spunea...

@cezar alexandru lancrajan: cartea e o minunatie, de e de o tristete iremediabila. si cum e mai bine sa fim veseli, nu-i nimic ca n-ai citit-o:).
si crezi tu ca sunt ce patesc eu cu materialul lui tata sunt doar autosugestii? tata a murit acum vreo 12 ani si eu am inceput sa ma port 88% ca el acum, de vreo 2-3 ani. nu stiu ce sa zic, mie mi se pare o chestie de sange.

Anonim spunea...

Ceza Al. Lancranjan: rosul pe unchii este feminin de-aia-l folosesc si travestitii. N-ar da bine, crezi tu daca lucrezi la o firma serioasa de avocatura? Sau, ar da bine numai daca te duci la un bal mascat si te "deghizezi" in curva? Nus' ce sa zic. Eu zic ca da, exista in gene mereu cate ceva care ne este transmis chiar daca nu ne convine prea mult uneori.

another cherry spunea...

sus rosul pe unghii in orice situatie:)