*Unde vasilonia este tara in care traiesc eu putin de fiecare data dupa ce vin din strainatate. In mod traditional geografic ea este numita Romania.
Vasilonia pentru ca asta a fost una din primele firme pe care le-am vazut dupa ce am trecut de la unguri spre aici. Firma de constructii Vasiloni. Poate vine de la Vasile si oniric. Sau poate de la altceva, astept sugestii.
Vedeti sirul de ferestre din poza, cel din stanga? Sunt ferestrele unui bloc din Vasilonia, ales la intamplare. La intamplare si nu prea. Intrucat pentru mine este extrem de semnificativ. 
Daca va uitati putin, cele 10 ferestre sunt complet diferite intre ele. Cei 10 vecini n-au reusit sa se inteleaga intre ei asupra modelului de urmat atunci cand ai la dispozitie o fereastra.
De fapt nici nu au discutat vreun pic. De fapt nici nu le-a trecut prin cap sa discute cum sa faca niste ferestre unitare. Ti se da de la bloc o fereastra. Cum procedezi? Cum te taie capul, ca oricum nu conteaza.
Fereastra primului de sus e impartita in 3 pe verticala. Urmatorul a zidit-o complet cu niste caramida rosie pe-a lui. Cel de sub el a impartit-o in 2 bucati inegale si a zidit una din parti cu bca, cred.
Asta care vine mi-a placut mult. A luat o lopata si-o mistrie. Si si-a facut el o fereastra mai mica in centru si restul a zidit grosier. Urmatorul are o fereastra doar dintr-o bucata si imediat dupa el vine unul cu 5 bucati, pe maro inchis cred.
Apoi inca unul cu 4 bucati cu rama alba, apoi unul cu 6. Inca unul cu 4, dar diferit de cel mai devreme, pe maro si alte proportii. Deci si culoare si impartela diferite. Si...nu mai are rost. Va zic eu ca nu erau doua la fel.
Eu nu traiesc in alta tara pentru ca imi place mult aici. Romania ca tara mi se pare foarte misto. Am cutreierat-o in lung si in lat. Si o sa o mai cutreier. Mi se pare extrem de reusita ca peisaje si ce sa mai.
Mi-e draga. Cand ajung in Bucovina, mi se pare ca sunt in rai. Imi plac si oamenii. Mi se par liberi si simpatici. In nebunia lor, traiesc poate mai aproape de adevar decat alte natii.
Dar de cate ori ma intorc de pe alte meleaguri. Nu pot sa nu raman absolut traznita de cum sta treaba pe la noi. Si ma doare de mor ca nu pot sa plec de aici. Si ca trebuie din cauza sangelui dornic, sa ma intorc mereu. In aceste locuri fara de concept unitar.
Vasilonia e rodul unui capcaun nebun. Care a luat 2 andrele si a crosetat in graba niste aberatii. Pe care alt personaj cu tulburari de comportament, prieten cu primul, le-a luat si le-a lipit cu grija. Pentru ca asta il relaxeaza cand se enerveaza.
Fix ca intr-un puzzle dar in care ideea e sa nu se potriveasca nimic cu nimic. Un puzzle care imi aminteste de poezia dadaista. Curent interbelic parca, ai carui reprezentanti jucausi se distrau alaturand alandala cuvinte scoase din caciula, curiosi sa vada ce iese.
Si noi, vasilonienii, ne-am distrat. Asta e clar. Am facut tara asta speciala. In care totul e incropit, lipit si crampocit. O tara dezolanta, cu lighiane sparte aruncate pe camp. Cu receptoare de telefon cu fir cu tot lasate pe plaja.
Cu papuci sariti din picioarele oamenilor care au fugit cine stie unde desculti. Cu bucati de pungi agatate de cine stie cine si cine stie cum prin copaci. Tara cu trotuare asezate in aceeasi ordine ca dintii strambi ai unui batran.
Stiti cantecul ala de la cenaclul lui Paunescu. Tara de unde vin, calator/I-o taaaara, o tara de dor/Deeee dooooor/. Culmea e ca desi inca mai am ochii fals austrieci cu care privesc lucrurile astea elucubrante. Mi-e draga rau de tot tara mea. Nu pot Doamne fara ea.
Si mai stiu ca in cateva zile ochii fals austrieci o sa treaca. Pana cand plec catre urmatoarea destinatie straina. Si sigur, orice-ar fi, mai bine organizata ca Vasilonia, tara mea.
Mai e putin de tot, poate inca doua zile. Si o sa vad totul romaneste, cu liniste. Cantand refrenul national: asta e.
joi, 29 ianuarie 2009
vasilonia* vazuta cu ochi fals austrieci
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Tare mi-e ca nu de o privire austriaca e nevoie ca sa vezi toate astea, ci doar de o privire de bun simt. Din pacate (sau poate din fericire) bunul simt e cam ca mirosul: daca e expus prea mult timp la anumiti stimuli, inceteaza sa functioneze. Da' dupa fiecare gura de aer proaspat luata prin alte parti reincepe sa functioneze...si sa-ti provoace batai de cap. :)
Altfel, nu prea cred ca blocul ala din poza are de-a face cu Vasilonia. Adica are de-a face, da' eu as zice ca ferestrele alea, asa nepereche cum sint ele, spun o cu totul alta poveste decit aia a nepasarii vasiloniene. Ar fi fost mai interesant, poate, sa ne fi spus cine si-a pus primul termopane la balcon. Asa am fi aflat ca primul a fost Nelu de la 4, care dupa revolutie a facut Turcia vreo doi ani, si-a tras butic si i-a facut pe bani. Asa ca omu' si-a extins un pic apartamentu', ca oricum balconu' trebuia inchis. Urmatorul a fost Gogu de la 2...daca ar fi fost dupa el, ar fi dat banii pe un televizor color, da' noroc ca banii in casa ii aducea nevasta-sa (angajata la buticu' lu' Nelu). Asa ca atunci cind Maricica a zis "Gogule, termopane ma! Meciurile le vezi si la alb-negru, clar?", pai termopane se facura. Apoi a urmat Gicu...prin '96 parca. Asta a muncit vreo 2 ani la sirbi...cu toate razboaiele lor, iugoslavii inca o duceau mai bine ca noi pe vremea aia. Asa ca Gicu a bagat la cap ce vazuse pe acolo si a pus in aplicare acasa, cu mina lui. A iesit cam strimb pe ici pe colo, da' macar numai batea vintu' prin sufragerie. Doi ani mai tirziu s-a intors Mishu' de la 7 din Spania...cu ceva bani la tescherea si un opel de care era foarte mindru. De opel s-a cam ales prafu', ca n-a avut bani sa-l intretina si dupa inca vreo 3 ani ruginea deja in fata blocului. Da' termopanele au ramas... s.a.m.d., etc, se lasa ca tema pentru acasa completatul povestii pentru celelalte etaje.
Mie mi se pare ca geamurile alea sint un semn de bine; uite, dom'le, oamenii au avut si ei o idee, au pus mina si au facut ceva, asa cum au putut si cum i-a dus mintea. E si asta un inceput si oricum putina initiativa nu strica niciodata. Ce-i drept, nu prea le-a iesit. Da' macar pot ciresele sa arate cu deshtu' si sa rida de ala de la etaju' 6...macar stii pe cine sa dai vina. Da' pentru namila aia de bloc, facuta fara cap si fara coada si care defineste mult mai bine Vasilonia, ai pe cine sa dai vina?
Altfel, subscriu la partea cu Bucovina (desi n-am ajuns chiar pina acolo); in general, in nord parca ar fi alta tara. Daca ar fi dupa mine, as muta capitala macar la Brasov. :)
P.S. Ups, si scuze pentru comentariul asta de-a dreptu' logoreic. :D
A fost frumoasa insa n-am fost in stare s-o conservam... Romania... Asta facem si pe la altii acum... Mizerie!
Si tot adevarul asta pe langa care noi, romanii, traim mai aproape decat alte natii ne-a privat si ne va priva in continuare de civilizare si evolutie. Romania e in picaj oricat de nostalgici sau increzatori ne-am simti... that's a fact, sry...
Stii, io-s ala ala care a shutit mitralierele si nu stiam acu' ce sa fac cu ele. Acu', dupa articolu' asta stiu. Dau o lovitura de stat si te pun dictatoare liluminata in Vasilonia !
Traiasca Republica Vasilonia in frunte cu dictatorul Ciresica !
Asa sa ne ajute Dumnezeu ! :D
Baloo, cred ca exact asa sunt povestile din blocul respectiv vasilonian. Care by the way, e luat din Deva, nu Bucuresti. Nu mai are rost sa dau vina pe bloc, ala nu se poate darama. Imi vine sa dau vina doar vasilonieni, care n-au reusit sa nu duca dezastrul mai departe. Si daca n-ai ajuns inca in Bucovina, pune-o pe calendar pt o vacanta de vara, poate chiar urmatoarea. E ca pe vremea cartilor lui Sadoveanu.
@webzro: eu inca mai sper ca mai exista viata dupa moarte. si oricum, desi sunt de acord ca e un dezastru organizat, eu nu pot sa plec de tot. asta e. asta e. asta e.
@FYT: Asa sa-ti ajute Dumnezeu. O sa fiu nemiloasa dar buna rau de tot:)
Dap. Buuuuuuna ! Am vazut io niste pozeeee ! ;)
ca imi tot statea pe limba, off topic: cireaso, pe langa supa de clatite, cu ce muzica te-au servit austriecii? falco sau iodlere?
ei, dragilor, cand vine vorba de tarisoara noastra mica si zmucita eu ma emotionez puternic. pentru ca vasilonia exista in oricare tara, mai mult sau mai putin asa cum austria exista si in romania, intr-o mica masura.
Interesant, dar perfect explicabil( asta e parerea mea pe care incerc sa o dezvolt). Ideea e propagata pe verticala dar ... pastrand esenta ( hai sa imi inchid balconul). Regula in materie de habitudini se propaga pe orizontala :) si e perfect demonstrabila in urmatorul experiment:
Imagineaza-ti ca te plimbi pe ulitele unui sat (oricare ar fi el), dinspre o parte a lui inspre cealalta, si observi de la casa la casa elemente care sunt preluate
din vecin in vecin, gardul vopsit, poarta de un anumit fel, etc. Ei bine, vei observa ca un motiv de genul asta se poate estompa, sau diversifica in zeci de motive pe care le poti integra intr-un pattern evolutiv dar recognoscibil. Asta la sat. In mediul urban, lucrurile se schimba radical, se prinde esenta si pe baza experientelor (mult mai numeroase, "avansate", imprumutate , ale unor oameni care provin din medii diferite si cu grade diferite de educatie) rezultatul e cel pe care il imortalizam oriunde in Vasilonia asta despre care vorbesti. Frumoasa dar uneori prea locuita.
@FYT: multumesc tare pentru credit:)
@aabout2run: amandoua, dar si cu o a treia: ceva care suna ca voltaj in germana, asta canta in continuu pe partie. nu prea placut:-(
@codo: vad ca si tu esti patriot, nu degeaba ne intelegem noi bine:). doi smuciti, ca si tarisoara:P
@pozekool: mi-am imaginat exact ce mi-ai zis cu satul, adica am avut chiar vedenii. ai perfecta dreptate, ce mult mi-a placut ce exemplu mi-ai dat.
si mie mi-a placut exemplul cu dadaistii. :)
si mie mi-a placut imaginea cu satul care se estompeaza. la englezi e asa, ca in exemplul acesta :)
deci pozekool, ne-a placut:)
http://nl.youtube.com/watch?v=Q2VSOq_p3JU
un filmulet autohton, cu savoare si patunzatoare izuri culinare, care, ma gandesc, acestuia ca poate cu brio sa tina isonul postului...
si daca tot m-a luat gura pe dinainte si am amintit de ale gurii poate merita mentionat un lucru dragut. nu se stie cum, de unde si pana unde, peste cate mari si cate oceane, dar mancarurile cubaneza si cea romaneasca vuiesc de rezonante- ciorba si colo si dincolo, chiar si din aceea superelaborata de burta de animal ierbivor, sarmale cu stevii si vita de vie, piftii aprig tremurande, mamaligi aburinde.
Ma gandesc ca de aceea facatorul de filmulet a asezonat cu muzica respectiva.
O seara frumoasa!
va multumesc ..o sa incerc si pe viitor :)
si va astept si pe la mine :)
Trimiteți un comentariu