Sa ma fi vazut acum un an.
Sa ma fi vazut acum un an, cum mai dantuiam si mai petreceam. Prin vene pasamite curgea jeratec in loc de sange de om. Altfel nu-mi explic cum de puteam sa o tin tot intr-o petrecanie. Ma mir ca nu am facut hepatita.
Cireasa party animal, asta eram. Si mi se parea ca, odata descoperit modul asta de a face lucrurile. Nici nu se poate trai altfel. Si oricum, daca chiar se poate, de ce naiba as face-o.
In weekend mi se facea in sfarsit somn. Si spuneam papa trupei de numerosi tovarasi intr-ale dansului. Si imi scoteam urechile de urs panda de pe cap. Si lasam ca mos ene sa imi coboarele ploapele grele de sclipici. Abia la ora 5.
Cine stie cate melodii ramaneau nedansate. Cate vorbe nespuse. Cate pahare negustate si neciocnite cu trupa. Mereu parere de rau. Dar lasa, ca dorm ceva somn. Si o iau maine de la capat.
Lumea mea, adica cea apropiata, zicea ca asta e complet nesanatos. N-ai avut jucarii cand erai mica, mi-a zis mama de cireasa. Parca a intrat dracul in tine, au zis altii. Stai un pic locului, ca ne faci rau. Au zis ceilalti.
O sa obosesti cireaso, o sa obosesti rau de tot. Cantau toti in cor, abia asteptand carevasazica cu interes momentul. Neeee, sunteti gelosi. N-o sa ma opresc niciodata din dans. Eu trebuie sa dansez. Trebuie.
In vara a aparut dragostea, batrana actrita. Si uite cum cireasa se opreste brusc din flic flacuri pe mese. Isi ia codita, si-o ruleaza sul si si-o vara sub cap. Si se pune pisica pe soba lui SMPE. Unde doarme somn bun si placut.
Scaraotzchi insa, viclean copil de casa, ce umple cupele cu vin mesenilor la masa, ma pandea. Ca sa ma aflu in treaba, incep sa ma plang ca SMPE m-a oprit din dans. Cine esti tu, sa nu ma lasi pe mine sa dansez, metaphorically speaking. Dar si asa, pe bune. Cine esti tu?
Nemultumirea generata de lipsa petrecerilor tinute lant pana in zori de zi imi creste sub fund musuroi. Facut din furnici din alea care inteapa. Imi placeau serile tihnite cu SMPE. Dar tanjeam si dupa party, party fara mila.
Ii explic si mamei de cireasa, cu atitudine de mana in sold. Uite mama, in principiu e ok, dar eu nu mai dansez. S-o putea trai asa? Mama imi zice ca seman cu peter pan si se intoarce cu spatele. Eu ma scarpin in cap. Intai ma simt jicnita, apoi destul de fericita.
Mi se trage insa, ca un covor de sub picioare, soba de sub fundul de cireasa-pisica. Ma scutur si zic. Bine. Acum sa inceapa din nou petrecerile. Fratilor, unde sunteti, asteptati-ma.
Si iertati-ma ca am lipsit un pic. Stiti cum e, dragostea nu alege, ia ce prinde la mana. Am cazut, m-am lovit. Dar acum sunt ca noua. Hai sa dansam pe mese. Fratii au raspuns prompt la apel, imediat.
Dar trage mosul, trage baba, ridichea nu iese. Adica ma chinui eu ce ma chinui, dar ceva nu rimeaza. Egal lipsa chef. Lasa, imi zic eu, dragostea asta m-a podidit un pic. Dar cand ma voi scula, pre multi voi popi si eu.
Si astept, si astept. Si lucrurile, in loc sa o ia in directia dorita, o iau invers. Adica, ce sa mai. Problema s-a agravat groaznic. Acum, in zilele noastre, ca sa mai ies din casa. Trebuie sa faca prietenii mei o cerere aprobata cu multe zile inainte.
Si nici dupa ce eu personal dau viza pozitiva. Nu sunt deloc sigura ca o sa si reusesc sa ma desprind. Si sa nu credeti ca mai dansez pe undeva. Tot ce pot face, cu efort maxim, este sa ma incadrez intr-o sezatoare.
In timpul careia, fie, accept sa vad oameni, dar cunoscuti, si sa ingurgitez campari orange. Ultima ramasita a zilelor de cand petreceam. In restul, totul e mai pe liniste asa. Fac vizite la oameni acasa, ies la masa. Si in tot felul de pelegrinaje.
Mi-e dor de tara cu miroase, de ape in care sa ma balacesc, de campuri cu flori si cai, de nori la care sa ma uit atent cum trec. Nu m-as mai baga intr-un loc cu fum nici sa ma pici cu ceara. Si seara, seara am chef sa dorm.
Asta nu e rau, e chiar bine. Eu sunt multumita tare. Am tot crezut ca e o faza. Dar...
Doamnelor si domnilor, criticii mei au avut dreptate. Cred ca am obosit. Si m-am oprit din dans. Fara voia mea, dar s-a intamplat. Si asa arata noua mea viata. Asa ca am ramas cireasa-pisica pe soba. Dar pe o soba mai mare. Soba vietii care este ea.
joi, 8 ianuarie 2009
cireasa-pisica pe soba vietii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
23 de comentarii:
Las fata ca-i bine. Le-ai dansat&gustat cat o fost vremea lor, acu poti sa stai la povesti. Daca faceai invers nu iesea nici o branza.
Cheers.
Mircea, dar e curios sentimentul, eu am crezut ca sunt dansatoare pe viata. Invers da, nu se socoteala. Dar acum trebuie sa-mi inventez jucarii noi, e greu:)
Vai, mai, Cireaso, cum ai scris tu povestea asta cu ideile si cuvintele mele exacte! :D Si eu credeam ca o sa dantzuiesc pe mese cu cadrul sau bastonul de rigoare si cu proteza in paharul cu campani, dar pe furishatelea asa, am ajuns sa ma bucur mai tare de un zacut in pat moale, la caldura. Mie mi-e frica sa nu ma apuce, Doamne fereste, cusutul la goblenuri!
Dada, next step e zacusca pentru niste nepoti inexistenti si apretarea vicleana a asternuturilor, in care sa se taie colegii de pat pe care avem boala:)
"Hei şefu ai mai văzut vreodată o catastrofă aşa de frumoasă?"(Nikos Kazantzakis-Zorba)
Metaphorically speaking: au mai păţit-o şi alţii. Cam toţi.
Iar majoritatea nici sobiţă n-au.
Lamentaţia distruge naţia, Cireşico!
Imi dau seama ca asa trebuie sa fie daca au trecut mai multi prin faza asta si nu numai eu :). S-au dus vremurile alea in care la chefuri nu ma interesa daca am scaun; acum trebuie sa stiu clar unde si langa cine stau ca e putin probabil sa ma ridic de la masa :)Chiar daca de cele mai multe ori plec printre ultimii, plec odihnita :)
oh come on.parca ai 100 de ani si tragi sa mori.Party time is party time.Nu zice nimeni sa coyote ugly every fuckin nite, but still.Mai e timp de dansat pe mese and kill some tequila shots pe drumu vietzzzii.Ce ma enerveaza aia care stau pe scaun si se uita, jizz.Ce naiba ai mai venit?
varanusule, stii, nu stiu daca e chiar o lamentatie. e o noua faza, care imi place cumva, dar trebuie sa ma imprietenesc cu ea. asa cum un dresor de imprieteneste cu un leu plictisit de la atata mers pe o mingie gonflabila, dar totusi salbatic.
@thea: eu nu am chef nici sa stau pe scaun, nu am chef deloc sa merg, la niciun chef. mi-or fi iesit pe nas rau de tot.
@tuvia: aaaa, pai nu merg la petreceri ca sa ma uit cum te distrezi tu:). dar uite ca nu-mi vine sa merg deloc, deloc, deloc. revelionul a fost singurul zvac de care am fost capabila. e drept ca acolo mi-a iesit:P
Iti imaginez cam cat de trist e sa te opresti din dans la 23 de ani... ca de 2 ani nu mai dansez...
Serizeto, pai nu crez ca ie pe viatza. Ie o pasa. Asa e chestia, cu pase. Dar, desigur ca toate/ti am trecut prin astea si, la un moment dat, prioritatile se schimba.
Fete si baietzi, sa va zic un secret: de la un punct incolo, nu numai ca te duci in locuri unde stai jos si nu te scoli decit la pipi sau sa pleci acasa, dar te intereseaza CE FEL de scaune sint disponibile acolo (comode?). Si alegi restaurantu/cafeneaua etc. si dupa acest criteriu. E drept, mai incolo, asa, dupa 50-55 de ani.
Off topic: Cherry cherie, visez io, sau la un moment mi-ai zis ca ma vezi ca pe un peterpan rautacios sau cinic sau asa ceva?
@tomata cu scufita: sunt absoluta sigura, dar sigura de tot, ca te mai apuci cel putin o data:).
@vera: da, am vazut ca multe lucruri sunt cu pase. dar eu cand sunt in pasa, cred ca asta e, forever o sa fie asa.
si nu, nu ti-am zis never ever asta. dar lasa-ma sa ma gandesc daca nu cumva se potriveste:). uite, nu:)
eu una m-am simtit de-a dreptul 'usurata' sa constat ca nu mai simt nevoie/placere sa ies zilnic la party si intalniri..obosisem de ceva timp dar nu ma lasam nicicum! era parca o infrangere, e renuntare la copilul din mine daca nu bifam toate evenimentele ce mi se propuneau. '30' a adus cu sine dorinta de o viata noua, de adult, si sunt aproape euforica la gandul ca atatea se vor schimba si voi avea parte de o gramada de provocari noi, cu siguranta mai profunde decat aceea de a stii cat EXACT sa beau sa fiu in forma pana la 6 dimi:)...
btw, n-are nimeni chef sa adopte maine o timisoreanca in delegatie la capitala si care s-a cam plictisit de privit orasul de la etajul 17 din Romana de 2 zile si din pacate nu cunoaste pe nimeni aici cu care sa iasa/schimbe o vorba...(jesus, suna ca un anunt matrimonial,mai lipsea sa-mi dau masurile!!!)
Unde dracu e etaj 17 în Romană? Asta-i ţeapă pe faţă!Nu m-aşteptam de la o timişoreancă în delegaţie, pe bune:)
Alinaaaaa, daca ies pe undeva in seara asta, musai iti zic! Dar cum naiba te gasesc?!
A, si maine poate merg la pationar:).
@varanuse: timisorencele nu mint niciodata, asa ca trebuie ca blocul asta exista:)
toata lumea imbatraneste, cireasa draga, pana si oamenii de stiinta sunt de acord cu mine :P
lenebarbie, nu stiu daca e chiar asta. pentru ca eu de petreceri m-am apucat la 31 de ani, deci nu mare diferenta fata de acum:). pana atunci am fost maxim de cuminte.
dar acum e o lipsa totala de chef pentru asta.
atunci cel mai probabil are a face cu alinierea planetelor. O fi mercur in retrograd, stiu si eu?!...
:) nu e tzeapa, sunt la howard johnson
pana la urma am fost si eu la patinoar si la (unde altundeva?!)ikea&mall...old habits die hard
blog-ul asta l-am descoperit acum 2 zile, am citit o mare parte din el si nu ma pot hotara ce sa imi placa mai mult, forma sau continutu'. multe din
"dilemele astea existentiale" m-au tinut si pe mine treaza la un moment dat, dar voi le prezentati mai bine decat mi le prezentam eu insami:)
poate o sa am bucuria de a va cunoaste pe unii dintre cei care scrieti aici, avand in vedere ca sapt viitoare ma mut aici pentru un an. invitatia de adoptie temporara ramane deschisa, ar fi cam trist sa refac in fiecare weekend din 2009 traseul patinoar-ikea-mall..(ps: data viitoare chiar imi dau si masurile:)
@lenebarbie: asta trebuie sa fie. si acm ca in intram in anul boului, si ca eu sunt dragon de foc, whatever that means:P, probabil ca se schimba lucruri fundamentale.
@Alina: s-a rezolvat din oficiu. Noi cum gasim un timisoarean, cum vrem sa-l adoptam:). Pacat ca nu putem face asta si cu tomata cu scufita si cu alice in tara minunilor, din orasul tau:).
aici scriu doar eu, another cherry, dar am o gramada de oameni misto care vin in vizita. iar varanusul e unul dintre ei:).
scrie-mi pls pe adresa de mail pe care o gasesti pe blog, ca sa vad adresa ta si sa putem comunica.
de ce stai tu un an aici?
Miss Cherry, e ok. mie imi suna a acceptare ce descrii tu aici. dupa o perioada de zbuciumare, de dansat pe mese ca sa uiti ca iti doresti sa fii in alta parte, de ciocnit pahare desi ti-ai dori sa faci (poate) altceva cu altcineva, a venit momentul de cumintenie in care te intalnesti cu tine si ti-e ok asa. cre' ca ti-am mai zis io ca e o perioada misto, las-o in pace sa vina si traieste-o si p-asta. daca nu de alta, macar pentru ca vei fi extrem de odihnita. :P
mai apoi o sa se aseze lucrurile: o sa selectezi petrecerile la care te vei duce si la care vei dansa (sau nu) pe masa si vei selecta serile in care vei sta acasa (singura sau nu) doar pentru ca e un film misto la tv.
uite aici o explicatie:)
Another reason to believe the food-of-love hypothesis is that music fulfils the main criterion of a sexually selected feature: it is an honest signal of underlying fitness. Just as unfit peacocks cannot grow splendid tails, so unfit people cannot sing well, dance well (for singing and dancing go together, as it were, like a horse and carriage) or play music well. All of these activities require physical fitness and dexterity. Composing music requires creativity and mental agility. Put all of these things together and you have a desirable mate.
restul articolului pe the economist: http://www.economist.com/printedition/displayStory.cfm?Story_ID=12795510
@anonim: wow! Este asa de subtil ce zice aici, si in asa stransa legatura cu subiectul cu pisica si cu party-ul si cu soba, ca nici nu ma prind daca e de bine sau o foarte subtila luare la misto:). Oricare ar fi cazul, foarte tare. Te mai astept pe aici.
Trimiteți un comentariu