cireasa, o (supra)vietuitoare

Patinoarul este unul din locurile cele mai periculoase de pe planeta. Cireasa dixit.

Adica atunci cand din viata lipseste cu desavarsire aventura, putem sa alegem patinoarul. Sau cand am gresit cu ceva si trebuie sa ispasim. Tot asta ar fi un loc potrivit, in loc de bice pe spinare.

Sau daca suntem inocenti de fel si credem ca totul se sfarseste cu bine, no matter what. Pasim pe gheata senini. Dar noi cei ce intram aici, musai sa lasam orice speranta.

Eu nu patinez chiar asa de precar. Dar m-am dus cu a cherry, care odata ce-i pui patinele in picioare, devine un fel de flendura asa. Si pare ca e complet la voia intamplarii. Face ca bambi, ma scuzati pentru dublarea in norvegiana.

Oricum de indata ce te afli pe gheata, se intampla asa. Zice a cherry vorbe de duh si mare dreptate are. Ca tot ce ai acumulat in viata ca si cunostinte, nu mai conteaza. Cand esti pe gheata, esti pus intr-un context complet nou.

Soarta iti da vant acolo. Si acum descurca-te cum oi putea. Dar trebuie sa faci asta si in public. Cu altii care pot si de obicei chiar si rad de tine. Nu ai posibilitatea sa patinezi intai de proba in dormitor. Unde esti doar tu cu tine si self esteem-ul tau. Si eventual cate un prieten.

Alt lucru care se schimba dramatic la pationar este modul in care percepem copiii. Pe patinoar copiii nu sunt decat niste piedici in calea succesului. Si trebuie pe cat posibil ocoliti.

Sau daca asta nu e posibil, atunci indepartati degraba. Cu cat mai putine pierderi cu putinta. Important e sa stai tu in picioare. Copiii sunt mici. Cad de mai de jos si oricum o sa uite.

Pentru ca pe patinoar cel mai puternic castiga. Este valabila aici selectia speciilor. Iar copii incurca tare mult. Pentru ca patineaza complet haotic. Exact cum zboara moliile. Bine, acum zic eu asa, de copii.

Dar pe patinoar cursa e asa de stransa. Si esti expus tot timpul la asa niste riscuri. Incat pot sa fie in fata si batranele sau femei gravide, sau bolnavi sau militari in termen.

Ca, daca esti un soi razbatator, in frunte ti se afiseaza acelasi lucru. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Cred ca doar ciobanul mioritic ar ramane calm cand, in timp ce patineaza, in fata ii apare un stol de copii. Dar el oricum suferea de ceva, saracul.

Si taman cand te relaxezi putin. Si crezi ca stapanesti alunecusul, tinandu-l in consola la degetul mic. Taman atunci ti-o iei in freza. Daramand si vreo mama care n-are nicio vina si niciun chef sa se afle acolo.

Dar eu, eu sunt buna. Zau ca sunt. Nu numai in general, dar si la pationar. Cum ma pui pe gheata, cum sunt fericita. Si zambesc tamp catre lumea larga. Ma strecor ca o soparla printre neinitiati.

Tai fata, atzin calea, imping, ating, imping din nou. Si ies castigatoare. Ce daca in spate zac victimele poftei mele de viteza. Pe patinoar poti sa mai dai cate un ghiont fara sa ti se poarte pica.

Ce sa fac domle, am alunecat. Da, cu cotul in ficatul matale. Ce, crezi ca am vrut?! Patinoarul e un loc bun pentru refulat ura fata de aproape, generic vorbind.

Dar va zic. Patinoarul nu este pentru cei cu inima slaba. Si din pationar scapa cine poate. Iar eu pot.

Asa ca sunt de gasit acolo tot weekendul. Ba mai zburatacind un grup de copii mici. Ba mai speriind o mamica, o batranica sau, daca am noroc, un militar in termen.