plonjand in uimitoarea bucatarie austriaca

Ador austria si ador austriecii. Ceva insa mi s-a parut mereu in neregula cu bucataria de pe meleagurile astea simpatice.

Curcanul, pasarea soprana care isi canta ultimul cantec in mai toate tigaile si oalele austriece, o fi buna pentru sanatate. Dar e o pasare fara niciun chichirez. Ce sa mai vorbim de gust.

Si totusi austriecii insista sa iti indese inainte o farfurie plina ochi de carnita asta alburie. Peste care trantesc la misto un sos alb, fainos, incert. Hm. Bleah.

Carnatii? Sunt fapturi incantatoare. Ca sunt grasuni si albi, cu puncte negre. Weisse wurste. Ca sunt infasurati convenabil in sunculita. Berner wurste. Ca mustesc de branza fierbinte. Si cand ii intepi risti sa ramai orb de la stropii sfarainzi. Kase kraner.

Dar cat poti sa mananci din fapturile astea prevestitoare de grasimi. Care cu greu se vor vrea apoi indepartate de pe tine?

Apoi vin supele. O mare varietate de supe fara niciun Dumnezeu. Supa clara de tot. Adica cu absolut nimic in ea, de culoare galbuie. Next level: supa clara de tot in care au fost taiate niste clatite, care s-au si umflat acolo ulterior.

Supa de tomate. Sa nu va ganditi la aia din Romania. Dulce si buna, plina de morcovei si pastarnac si cu mici buburuze de ulei pe luciul ciorbei. Vine in cantitati mici si are gust de supa de plic.

Supa clara cu intromisie de niste gogoloate. Care cred ca au vrut sa imite amatoreste perisoarele romanesti. Dar n-au reusit. Si de atunci, nereusind sa primeasca esecul cu demnitate. Austriecii insista sa le produca, doar-doar.

Apoi paste cu carnati taiati bucati mai mici si cu grasimea de la prajirea carnatilor la purtator. Cartofi prajiti in ulei cu ceapa si sunculita. Varza murata si iar cartofi. Si snitel uleios care se mananca cu dulceata de coacaze. ?!

Asta e bucataria austriaca. Si cu toate astea. Dupa ce skiaza o dimineata intreaga. Si petrece timp in natura. Si da atata din picioare si de fapt din tot corpul. In cireasa creste o tenie speciala. Altfel decat cele simtite la ora pranzului la birou.

Si cireasa crede ca e indreptatita sa indese sub nas. Doi carnati zdraveni infasurati in bacon, cu garnitura de paste trase la tigaie cu curcan prin ele si ceapa perpelita. Si cu apfelstrudel mit vanilan sose la final.

Cireasa purcel pofticios e mandra de ea pe partie si crede ca i se permite orice. Si zilnic plonjeaza in cap in bucataria asta grasimoasa si nici prea gustoasa. Si stie ca atunci cand va ajunge acasa. Cireasa va fi ceva mai grasa.

Dar ce nu ma omoara ma intareste. Asa ca o pereche de frankfurtari cu mustar si paine alba. Si o bere va rog. Am facut sport, trebuie sa mananca si gura mea ceva. Ca sa ne simtem bine.