joi, 12 noiembrie 2009

la multi ani, mimule!

mima

Astazi este, cine-ar fi crezut, ziua internationala a mimului. Lucru indicat mie de a cherry. Care a stiut exact ca asa veste este absolut vitala pentru cireasa prietena.

Da, mimul e persoana aia care maimutareste in mod artistic fapte din viata reala catre un anumit public. Iar publicul care este beneficiarul manifestarii trebuie sa recunoasca usor despre ce e vorba.

Asta e o minge-n soba, pe care cineva a scris cu pix verde "la mai mare". Asta e o vaca pe sarma care danseaza foxtrot in timp ce niste pasarele se uita la ea crucis. Asta e un pahar cu lapte care a fost incalzit de o femeie care tocmai s-a spalat pe cap.

Si pentru ca e si de datoria noastra sa-l sarbatorim cumva pe mim, m-am tot gandit cum putem participa mai bine la ziua asta ce-i este dedicata. Cum altfel, daca nu prin mima.

Primul lucru pe care-l putem mima, inca de la ore mici, este somnul. Publicul este in cazul asta universul intreg. Si el trebuie musai convins ca noi inca suntem in imparatia lui Mos Ene. Sa fim atenti, ca mimi responsabili, sa nu strangem prea tare din pleoape, precum copiii mici care vor sa te convinga ca ei dorm. Altfel suntem desconspirati si universul incepe sa ne dea tot felul de lucruri de facut.

Apoi altceva ce putem sa mimam cu succes este munca. Mergem acolo si gasim un public care abia ne-asteapta. Colegi, sefi, alte fapturi. Ei, e important ca noi sa nu muncim. Dar sa ne prefacem bine, ca asa face mimul. Deci publicul nostru trebuie sa creada ca noi rupem de treaba.

Dar alt joc dulce prin care putem celebra este sa mimam ca ascultam ce ne zic altii. Pe fata noastra trebuie sa fie intiparita o expresie de mirare. Cu ochii mariti si sprancenele ridicate. In timpul asta, noi o sa ne gandim la lanuri de grau, ovulatie, ski si cadouri de Craciun reusite pentru cei dragi.

O reduta greu de cucerit dar cu multe satisfactii pentru un mim bun este simularea bucuriei. Ca este vorba despre entuziasmul mimat de a ne intalni cu cineva, situatie in care ajuta mult daca ne aruncam bratele in laturi si scoatem icnete pozitive. Sau ca ni se face un cadou si mimam placerea de a fi primit exact ce voiam cand de fapt se intampla taman pe dos, asta nici nu mai conteaza.

Putem inchide sarbatoarea cu cel mai hulit mod (de catre unii) si cel mai sanatos mod (pentru altii) de a mima ceva. Deci, daca vrem sa aducem o oda cumsecade mimului universal, musai sa mimam ce putem si in dormitor. Un orgasm, cel putin unul simplu daca nu multiplu.

Dar atentie, sa nu uitam regula numarul unu in mina. Publicul nostru trebuie sa creada ca tocmai ni se intampla ceva veridic. In fiecare din situatiile de mai sus dar mai ales in ultima, ca stim ca exista suspiciosi pe tema asta.

3 comentarii:

Denisa spunea...

Chestii grele .. de mimat, tre' sa ai samanta de actor in tine, domne'. Mie mi-e cel mai greu sa mimez interesul pentru cel / cea care povesteste ceva total neinteresant. De exemplu, povesteste un film. Care i-a placut lui / ei muuult. Si incepe sa il povesteasca cu lux de amanunte, si nici nu are talent de povestitor. Atunci imi vine sa plang, sa ma tavalesc pe jos de nervi, dar zambesc. Si dau din cap, si ma minunez. Cred ca si un mim adevarat ar ceda si si-ar impusca interlocutorul. In cap.

Anonim spunea...

Ai uitat de mimatul orgasmului. Ceva ce chiar ar trebui sa se intample odata pe an.

another cherry spunea...

@ikemaua: o sa scriu despre asta, cat de curand. sfinte sisoe, ce neplacuti sunt oamenii care mimeaza filme. si sunt si de neoprit.

@ligia: n-am uitaaaat. e trecuta ultima.