Pana acum m-am aparat, pe motiv ca ce-mi trebuie mie. Cum intindea cineva o cheie spre mine spuneam. Ce dai ma, nu stii sa-njuri? Ia lasa-ma domnule. Du-te cu cheia asta de-aci. Du-te, pana nu ma supar rau.
Dar cum pofta vine mancand, a fost greu pana am acceptat prima cheie. Apoi am prins pe parcurs un chef desucheat sa am cat mai multe. Si in prezent tanjesc. Uite, daca se uita cineva cu atentie chiar acum, vede o buburuza margaritar de saliva in coltul buzelor mele.
Am strans intre timp o legatura sanatoasa de chei. Dar nu imi mai ajunge nici pe-o masea. Imi trebuie acum mereu din ce in ce mai multe chei. De la orice. Importanta e semnificatia cheii si responabilitatea chelarului. Nu ce deschide ea fizic pentru mine.
In momentul vorbirii am chei permanente. Cele care stau cu mine in fiece minut. Ele zavorasc pentru restul lumii, dar nu si pentru mine, apartamente intregi. In care stiu eu ca sunt tot felul de minunatii si bunatati.
Dar am bun simt si nu dau buzna acolo ca un viking. Recunosc ca in doua dintre ele, cel mai interesant loc este camara plina cu tot felul de surprize. Nici frigiderul lor nu este de lepadat. Dar asa sunt eu, o cireasa de isprava.
Sed in banca mea. Si ma multumesc sa pipai cheia in buzunar. Stiind ca doar la un click distanta, as putea sa fiu clandestin fericita. Lasa. O sa mi se faca statuie in curand. Cireasa-care-poate-dar-se-abtine-in-a-vandaliza-locuintele-la-care-are-liber-acces.
Am cateodata chei pasagere. Chei care mi se insinueaza in viata doar pe perioade scurte. Chei lucitoare si cu brelocuri frumoase. Dar flusturatice, care stau cu mine doar cate-o zi.
Si unde, odata date de perete usile, mi-ar placea sa ma intromisionez nu in camara. Ci sa ma infund pufos intre perne. Si sa incep o conversatie serioasa. Miau. Sa torc in tihna toata ziulica, lingandu-mi codita.
Am si chei de la birou. De la orasul fierbinte, unde locuiesc in prezent. Dar si de la alte orase mai reci si mai vechi. Pentru ca nu mi le-a mai cerut nimeni indarat. As putea noaptea sa intru in laptopurile cuiva. Sa falsific targeturi de vanzari. Yum.
Ce imi plac mie cheile. Dar ce le mai place oamenilor sa mi le dea. Stiti cum e. Cerere si oferta. Nimic nu e chiar intamplator pe lumea asta. Doar ca in curand va trebui sa-mi fac o geanta speciala doar pentru ele.
O sa tin probabil in curand o ora pe zi inchis pentru gestiune. Sa fii chelar nu e de colo. Am responsabilitati. Colectionez mai ales chei de la casele oamenilor. Pentru ca asta mi se pare masura suprema a succesului meu ca si prieten.
Daca vrei sa-mi dai cheia ta, inseamna ca iti place de mine pe bune. Si ca ai incredere ca o sa-ti umblu cu grija in sertarul tau cu ciorapi. Sniff-sniff. Si nu exista pe lume lucru mai dulce de-atat.
joi, 27 august 2009
colectionez cheile oamenilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Eu te las cu cea mai mare placere in camara si frigiderul meu. Sti ca acolo tin bunatatile!
Atita vroiam sa zic, ca in fiecare zi citesc cu mare placere ce scrii si abia astept sa vad ce lucruri pe care noi, restul, poate nici nu le bagam in seama, ai mai transformat tu in mici bijuterii de text si de spirit.
Ai o pofta de viata contagioasa si o pana (un keyboard? hehe) maiastra.
@Anonim: crezi ca pot sa uit asa ceva? dar prefer sa mi le dai tu pur si simplu, decat sa ma furisez miseleste:).
@The Arrow: :). Un mare zambet latit pe toata fata, atat pot sa zic:).
eu am citit chelii in loc de chei si ma pregateam sa rad in hohote, dar oricum am ras. Another, tu scrii asa cum oamenii respira, numai ca tu scrii winterfresh. deci e mai bine. sa stii ca am si eu vreo doua trei chei de la niste lacate si usi daca ramai vreodata in pana de chei. just cry. :)
mama, codo, ce misto mi-ai zis. azi ma imbat cu apa rece, asa lucruri dulci ai frumoase mi-ati zis. va multumesc din inima, domnule melc.
super, dar sa stii ca e meritul tau in intregime ca ne faci pe toti sa zambim :)
si al tau, codo, ca ma citesti si iti place si in felul asta imi dai energie sa scriu mai departe.
Trimiteți un comentariu