Vorbeam si cu a cherry. Despre cum sunt oamenii aia, care populeaza de dimineata pana tarziu in noapte farmaciile lumii.
Ei nu vin la farmacie cand au galci, sa-si cumpere un medicament de galci, ca sa le treaca galcile. Ei vad in farmacista, aceasta purtatoare de halat alb, un inger pazitor. Si in aceasta stapana a fascinante steclute si flacoane, un fel de psiholog.
Clientul farmaciilor nu se grabeste niciodata. El are tot timpul din lume. Se misca domol si pretinde clementa de la grupul de bolnavi. Si de la Cireasa care asteapta tropaind nerabdatoare in spate.
Ce-ai Cireaso, ce-mi sufli asa in ceafa? Ce, arde ceva? Am si eu nevoie de spatiu personal si timp nelimitat cu farmacista asta. Omul stie cand vine la farmacie dar nu si cand pleaca.
Farmacista nu e doar o vanzatoare de medicamente. Ea poate fi rezolvarea tuturor problemelor, daca stii sa o abordezi. Si ii ignori pe toti ceilalti care ar vrea ceva, orice, de la ea.
El se intinde pe o canapea iluzorie si isi spune farmacistei, aceasta zeita a sanatatii lui mintale, pasul. Ma doare asa, parca simt si asa. Nu sunt sigur ce as vrea. Ma gandeam sa va spun dumneavoastra. Sa va dati cu parerea.
Farmacista se gandeste, scobeste in raft, vine, ii arata. Bolavul inchipuit face o grimasa. Daca am traduce strambatura muschilor fetei in cuvinte, as iesi asa. Speram ca o sa-mi propuneti altceva.
Si apoi da si glas guritei pusa pe vorba. Cireasa tropaie. Dar lui, clientului universal de farmacie, nu-i pasa. Stiti, as vrea ceva ca asta, dar nu chiar asta. Daca intelegeti ce vreau sa zic.
Daca zeita ii aduce un produs ieftin, romanesc, bolnavul vrea unul strain. Daca ii aduce unul strain, musai sa plece acasa cu unul ieftin si neaos. Ca e criza, zeita nu stie?
Si exact cand cireasa crede ca el a terminat sedinta de terapie pe azi. Si isi ia produsul cu miscarile astea in reluare. Exact atunci omul se mai intoarce catre zeita o data plus si zice.
Dar fiti amabila, mai trebuie sa iau ceva. Ce? Nu stiu exact, este pentru sora mea. Care locuieste cu mine. Dar acum nu este acasa, este in vizita la o verisoara a ei si m-a rugat pe mine sa-i aduc ceva. Ca nu se simte prea bine.
Dar ce are? Pai o doare stomacul. Ca o arsura, asa, sau ca o crampa? Nu stiu, mi-a zis doar ca ii trebuie ceva de stomac. Dar de cand e starea asta? Pai mie mi-a zis decat ieri. Dar la cum o stiu, e genul care tine in ea. Nu este exclus sa fie de cateva zile.
...
Bolnavul inchipuit care are si o ruda, bolnava si ea de stomac, tace. Tace si zeita, ca nu stie cum sa il ajute. Tace coada. Tace pentru ca, atunci cand o sa-i vina randul, fiecare dintre ei o sa faca la fel.
Cireasa fornaie si scoate pe nari smoala amestecata cu fulgi. Cireasa stie intotdeauna cu precizie ce vrea de la ghiseul asta. Unde miroase mereu a guturai si galci. Si din care nu stie cum sa iasa mai repede. Inainte ca ingerul psiholog sa o convinga ca e spre binele ei sa aiba card de fidelitate. Adica un abonament la boala, cumva, crede cireasa.
Daca vrea la pshihiatru, cireasa merge la psihiatru. Nu la marmacie, sa-si eviscereze problemele in fata cozii de oameni cu guturai si galci.
Dixit.
sâmbătă, 29 august 2009
cu nasul la farmacie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
He. He. Am o explicatie. Farmacista-psiholog se intampla pentru ca in Romania nu am generalizat institutia consilierii la vanzatoare. La coada de lapte, la coada de carne, ne consumam reciproc nevrozele in lungile ore de asteptat, inainte sa ajungem in fata ghiseului/tejghelei. Probabil farmacista e singura categorie cu care acum intretinem o relatie de consiliere one-way. In State e peste tot: fast-food, grocery store, giftshopul de la muzeu, unde ma aflam intr-o senina zi de vara acum doi ani. Scena: MFA - Boston, zona de cadouri, la iesirea din muzeu, coada respectabila. Inaintea mea, o doamna la fel de respectabila, mid 40s. Conversatia:
Vanzatoarea: "hi, how are you today?"
Clienta: "Oh, I'm fine,thank you, but my sister is coming over today, she's having some difficulties at home..."
Vanzatoarea: "Oh, I'm sorry to hear that. What kind of difficulties?"
Clienta: "Blah blah blah..."
Si conversatia continua in mod firesc, netulburata, ca intre doua prietene la cafea, pentru inca 2 minute interminabile pentru mine, care asistam stupefiata, in timp ce restul cozii isi astepta linistita randul la chitchat.
Ah, cinste tie, pacientule ideal!
Daca insa ar fi toti asa chiar ca n-am fi altceva decat niste vanzatoare de medicamente.
Gandeste-te cum e de partea cealalta a geamului, cand vezi ca se lungeste coada si cel din fata iti tranteste cu satisfactie in ochi trei-cinci retete compensate. Si, in timp ce te straduiesti sa le rezolvi mai repede, iti cere si alte si alte sfaturi. In acelasi timp, pe langa coada, se baga in fata cate unul: "Doar o intrebare am: aveti biseptol?". Te uiti "dulce": "DA!". "Si cat costa?"
Sunt unele zile in care mi-as dori sa-mi clonez inca o Cristina, sa ma ajute. Sau sa-mi mai cresc un cap....
@Monica: recunosc ca si mie mi-ar placea sa stau de vorba cu brutarul, cel care imi framanta si coace painea buna zilnica. dar cu farmacista? c'mon. acolo te duci ca te doare. iei ceva ca sa te alini si pleci acasa. parerea mea:).
@crisia: ce dragut, deci si voi va ganditi la asta? unde esti tu farmacista? ca vreau sa vin sa vorbim:).
Cred ca exista o specie de client de farmacie. Vine cu un portofel mai plin decat e al meu in ziua de salariu si decarteaza in farmacie pana la o treime din tot ce detine.
Are carduri la sensiblu, helpnet si eu mai stiu ce farmacie si se delecteaza cu prospecte de medicamente recitate de farmacista.
Specia asta de om nu isi cumpara medicamente pentru ca ii doare ceva atunci, ci ca sa aiba, sa fie in casa. Niste medicamente pentru daca racesti, unele pentru daca faci o entorsa, altele pentru daca ai o migrena... asta e tristul adevar, nu stii niciodata ce te asteapta. E bine sa ai o pilula mereu.
@Nona Serbanescu: Nona, sa fugim pentru viata noastra. sa fugim din calea unor asemenea specimene.
hihi si eu ma intrebam mai demult dc oamenii ce sfaturi farmacistei cand ar tb sa se duca la doctor (incluzand aici si psihiatrul :P)
@John C: eu zic ca fiecare farmacie ar trebuie sa aiba si pat de-ala in care sa se intinda pe spate clientii mai afectati. si sa fie o blonda care sa-i asculte.
Trimiteți un comentariu